Cas + Branza = Love! Fani Branza! Pe viata!

Sandu Cas este un tanar in cuget si-n simtiri care inca nu si-a gasit un rost al vietii. In liceu a fost indragit de o seama de fete care-i cantau in struna, nu la modul c-ar fi fost el buricul pamantului sau inteligentul inteligentilor, dar intr-un liceu cu profil umanist pronuntat ponderea fetelor era covarsitor superioara celorlalti in fiecare clasa in care dascalii intrand asimilau ulterior salutului ceremonios prin ce mai faceti fetelor si cate o umila fata de baiat ratacita printre banci. Si asa, cei patru ani de liceu in care a fost asimilat fetelor nu l-a deranjat catusi de putin pentru ca la recrutarea in armata cand a participat, deloc timorat de prezentele feminine care evaluau siluetele tinere care urmau sa intre in randul armatei romane pentru perioada calculata apoi de fiecare AMR 365 zile peste tot prin tara, dar nedormit dupa cheful cu multe fete la partyul de dinainte slipul ii statea prea bine. Push-upul chiar nu-si avea rostul, iar femeile trecute totusi de o varsta si cu destule barbatii vazute la activ in acea examinare profesionala, n-au putut sa nu exclame usor ironic pe deasupra Dar chiar ti se potriveste numele asta, tinere! Ai la cas, nu gluma! Numai sa ai grija cu branza, ca nu de fiecare data in viata e cea potrivita!
Si dupa care clipa, una dintre doamnele din comisia medicala, nu se poate cu un ranjet incaruntit de vreme sa nu rosteasca bufnind intr-un ras sonor usor nedumirit pentru colegele sale: Dar du-te domnule si vezi ca-n hol e apa rece!
La care el face din perspectiva doamnelor, gafa antologica si tocmai prin inadecvarea la context demna de retinut isprava. Nefiindu-i sete la cat citise la cheful prelungit de cu o seara inainte pana dimineata devreme, ia totusi un pahar si il umple cu apa si-l da pe gat, iar spre satisfactia lui, aude reactia doamnelor in spatele sau neprivind totusi mina lor:
– Nu pentru gat era apa rece! Barbatii astia!

Privind apoi victorios pentru ca s-a controlat destul de bine si a intrat in pielea actorului care face pe neznaiul observa cum una dintre bunicute privindu-i mijlocul fiintei sale care asa fizionomic nu prezenta alt vesmant decat slipul al carui push up nu-si avea rostul pentru ca neodihna, mahmureala petrecerii prelungite si fumurile de la chefuit care nu fusesera doar tigarete cu timbru, ci si ierburi exotice aromate in felul lor si care avand si rol afrodisiac faceau din acea zona acoperita a recrutului o icoana vie care paseste inapoi inspre ele.
– Imbraca-te tinere ca de baut bei chiar daca n-ai nevoie si tot degeaba, uite-te la tine… Moment cand psihologul centrului militar, o tanara abia iesita de pe bancile scolii, cu ochelarii usor cazuti pe varful nasului, trimisa dinadins parca acolo pentru ca vreo surata mai trecuta prin viata-i dorea binele, se vazu ca-ntr-o scena romantica de film cu Romeo si Julieta si scena balconului unde ei sus el de jos ii acorda atentie sonora cu niste cuvinte bine alese si cantandu-i o serenada…

Doar ca aici el nu era nici Romeo, n-avea nici voce, nici nu canta, avea doar un slip pe el, bause si apa rece si tot n-avusese efectul scontat de membrele comisiei de evaluare medicala, iar ea aruncata parca de soarta in mijlocul acestei scene vazu doar un push-up care se tot apropia de ea…
Nu se putu abtine si desi chipu-i zambea radios, stomacul dadea semne de repulsie si o boare cu iz de mic-dejun umplea hazul unei incaperi ai caror pereti se incalzeau prin reflexie de la razele rosiatice care inundau geamurile.
– Se pare ca Julieta s-a fastacit, tinere, uite si tu ce ai facut cu casul tau!!! Si rasul sonor cu bucle arse de timp si acoperite de vopsele cosmetice facea dintr-o scurta trecere prin locul rutinat de ziduri si ordine o zi care incepea al naibii de haios pentru un simplu recrut.
– Imi cer scuze tuturor!
Si, intinzandu-i amical mana ei rece, pronuntandu-si silentios numele, mai spuse:
– N-o lua deloc personal, nu starnesti repulsie, nu-mi repugni deloc, Sandu, e doar o stare personala afectata de ce traiesc dincolo de programul de munca, atata tot.
– Simona, daca pot face cumva sa te ajut sa depasesti starea asta, voi incerca. Spune-mi cum si se rezolva!
– Incepe prin a-ti lua izmenele pe tine, domnule, nu vezi ca ninge afara? se auzi ironic din corul femeilor din comisie care-i completasera hartiile recrutului si bateau in retragere fara a se putea abtine totusi de la comentarii…
– Of, babetele astea, nu le suport, sa stii, cand isi fac aici de cap! Ba rad de unul de altul, ba se cred Iancu Spatarul si cred ca daca au albit de la vreme au si minte in cap si fac scene de-astea. Imi scuzi, te rog reactia fiziologica. Sunt stresata in ultima vreme si nimic nu-mi iese prea bine. N-o asocia acum cu casul tau! Sincere felicitari casului tau! E un cas indestulat, iar purtatorul lui e om in buna regula, descopar aici. Iar daca tot ce-ai zis mai devreme e pe bune si nu doar de a face impresie cuiva, atunci hai sa ne vedem la o cafea aici in centru, ai aici pe cartea mea de vizita datele de contact. Apoi ii cuprinse mana cu ambele ei palme ca un sportiv care atunci cand iese din ring saluta si respecta prin asta oponentul din meci si prin asta transmitea ceva mult mai larg, anume ca asta e viata, ce ai trait acum e doar o farama din marea poveste pe care de ai rabdare s-o descoperi ti se va arata in toti pasii ei pe care-i vei face armonios… Revin printre acte la munci, see you tonight! Cheese!

Ajunse cu graba printre fulgii care cadeau parca mai duios decat atunci cand se arata in fata Centrului militar pentru recrutare, acum cand ii vedea in culori el si numai el. Avea si un motiv de a fi astfel. Cand alarma telefonului suna de 5 dupa-amiaza, noapte afara, Sandu lua telefonul si cu cartea de vizita a psihologului in mana, forma numarul, neputandu-se stapani sa nu zambeasca putin, dupa care opri apelul initiat pentru ca zambetul fusese ras in toata regula care contagios fiind se auzea si de la celalalt capat al telefonului, unde ea-l auzea de mai bine de jumatate de minut cum gradueaza zambet si suras si apoi izbucneste-ntr-un ras benefic ce arde calorii si binedispune suflet si trup in egala masura. Asa ca inainte de a-l fi speriat, pentru ca stia ca asa are sa se intample raspunzandu-i rasului care se ia automat, isi incarcase fiinta cu o stare de bine si un curaj din acela care o facea sa poata sa depaseasca disconfortul in care colegele ei in varsta o pusesera in dimineata zilei in care toti ochii lor erau atintiti asupra push-upului sau.
Inchise apelul abia dupa ce radea si primi raspuns si din partea cealalta! Brusc, realizand ca rasul lui capatase ecou de partea cealalta, se vazu raspunzand urmatorului apel initiat de ea, Simona Branza, psihologul care-l invitase s-o invite la o cafea in oras.
– Dragul de tine, cate belele cu toate privirile atintite asupra-ti!
– Am intuit ca casul tau si cu branza mea iti vor provoca starea asta, motiv pentru care ti-am si intrat in joc, dar tu nu te-ai mai prins ca ma sunai si cand tu radeai mi-am permis sa vin si eu langa tine, asa prin telefon sa mai prind curaj!
– Foarte bine ai facut. Hai sa facem niste pasi impreuna inainte de a ne adaposti la povesti la o cafea, ce zici, iau ceva pe mine si trec sa te iau. Jumatate de ora de aer curat si cu fulgi priviti cum cad, o parte prinsi si topiti in palme, nu e deloc rau…
– Chiar vreau, sa-mi pun si dorinte si sa fac apoi pasi spre indeplinirea lor, da… Te astept, Romeo!
– Bine Julieto, de vrei partitura cu numele astora in joc, fie!
Pe strazile populate de trecatori locali si de turisti ce admira burgul montan, Romeo si Julieta in postura lui Sandu si a Simonei, a Casului si a Branzei, un el si o ea, frumos tare le mai statea paseau pe drumul devenirii lor…
Stand sa povesteasca dupa ce-si relaxara trupurile si tinandu-se de mana pentru ca nu era deloc atipic si foarte inspirat avand in vedere temperatura scazuta de afara, Sandu si Simona comandara mai intai o pizza. Cu multa branza vrem, strigase Simona dupa chelner, care-i confirma comanda printr-un like ca pe facebook!
Astazi cand sunt administratorii propriei afaceri din centrul aceluiasi oras de munte, cine le trece pragul pensiunii unde toata lumea e multumita si recomanda cu caldura locul lor nu trece zi fara sa-si aduca aminte de postura casului si a branzei si a convietuirii dintre ei doi precum si a produselor lactate la care onomastic identitatile pe care ei le reprezinta fac trimitere!
Nu e revelion si sarbatoare de Craciun in care Sandu, urmas al lui Alexandru cel Mare, omul iradios al lucrurilor bine gandite si aplicate in folosul tuturor sa nu spuna ceea ce gandeste de cand a spus ferm Da in fata ofiterului starii civile: Sunt cel mai mare fan Branza de pe lume!


Articol participant la SuperBlog 2014.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s