Tu si parfumul tau ati fost parte din noi

– Da, am fost mereu adeptul pregatirii fizice intense pentru ca prin antrenament duci imperfectiunea spre perfectiune si repetitio est mater studiorum la fel cum si mens sana in corpore (baro)sano se mai tot poarta si azi si e adevarat. Adeptul faptului ca mana deschisa poate fi ajutor, solicitudine, prietenie, scut si cea mai teribila arma de atac prin tehnica apararii…
– Oau! Barbate, tu stii ca mi-ai starnit o dorinta teribila inauntru si doar distanta la ora tarzie a noptii albite pe jumatate ma opreste sa urc calare la volan si s-o pornesc in lume sa te aflu!
– Chill Vivi, chill! Eu doar transmit un crez, nu starnesc, nu imping de la spate, nu inflacarez, nu atrag femeile sa ma iubeasca, nu, nicidecum!
– Zau, bai frate, de ar fi fost 50 si nu 500 km intre noi acum ne-am fi intalnit fie si la jumatatea distantei dintre noi si am fi si pus de-o cunoastere din aceea totala, inainte de crapatul zorilor, zau!
– Auzi, eu cred ca mi se descarca telefonul! Merg sa-l bag la incarcat, tigari nu mai am, afara e chiar ger, hai te pup si ne auzim dimineata si daca ce am vorbit noi aici a-nsemnat realmente ceva pentru tine, zorii te ghideaza chiar mai bine spre lumina!

– Ai dreptate, dau si eu drumul acum la dus si las capul pe perna dar cine stie ce somn o mai fi ala si ce interviuri mai pot eu sustine dimineata cand povestind cu tine m-am vazut deja pe calul printului cel alb, consoarta in dreapta bratului sau puternic si ocrotitor, bland si suav deopotriva?
Comunicarea la distanta si tehnica rup bariere altfel imposibil de invins in alte timpuri cand gandurile scrise pe foi parfumate si purtand sigiliile marilor demnitati recunoscute social. Asa ca pentru Viviana si Doru telefoanele mobile tin locul de celalalt atunci cand unul este aici si celalalt acolo. Si simturi, simtiri, trairi, senzualitate, olfactiv si dorinta totul capata prin convorbire sens si existenta pentru celalalt ce asteapta vesti de la prietenul sau. Buni prieteni deja de cativa ani, Doru si Viviana se regaseau vorbindu-si la telefon dupa o conjunctura care-i facusera colegi de breasla anterior si ipostaza catorva colaborari profesionale ii aducea acum in vizor cu totul altfel. Imagini personale pe care fiecare si le construise despre celalalt veneau acum sa avanseze pe fagasul unor apropieri tot mai vadite, care incepeau sa anuleze distante. El in munti si ea inspre mare, gaseau punte comuna capitala, care topografic devenea loc de intersectie pentru revedere dupa ceva ani in care fiecare-si vazuse de-ale sale.
Cu o privire ce trada puternica ei dorinta de a-l avea pe cel despre care in trecut povestea colegilor fara ca el sa fi auzit uite ce barat fain, puternic, inteligent, ferm, inabordabil totusi prin franchetea lui, foarte atragator mi se pare! – Viviana voia sa reinceapa sa traiasca viata femeii maritate timp de o decada fara ca sa se fi simtit pe deplin satisfacuta, motiv pentru care a si dorit sa-si vada singura de drum pe mai departe. El, celibatarul, tipul cavalerului, barbat onest, puternic, serios si dotat cu o senzualitate care parea sa fi prins la genul opus, cel putin asa primea semnale prin radarele sale ca se intampla acum, nu se opuse. Fara a ridica sau cobori vreo garda, pentru ca nu era vorba de un duel cu vreun rival, apropierea ei ce-mprastia in aerul toamnei tarzii si cu bruma inca neridicata la orele diminetii ce se-apropia de miez-de-zi parfum de mister ce-ncanta ochi si chip si nas si minte si astea pe toate la un loc, cand un bust substantial ii capta privirea dincolo de rochia bruna care in ton cu coaja copacilor padurii pe care el o stia prea bine, se dorea a fi decojita suav de pe trupu-i implinit si cu forme generoase.


Un gust placut avu el atunci si nu-si putu masca sunetul de a fi inghitit in gol fix cand ea se apropia sa-l imbratiseze strans in bratele mici, dar puternic rezonand la atingere, ca un piton care sfasie prin incolacire o prada pe care altfel n-o poate rapune decat sugrumand-o… Nici bine nu se obisnuise omul ca urmau imbratisari si strangeri in brate si saruturi, ca ea-si incolaci printr-o saritura de karatista tentaculele ca o hidra care e bine ancorata de trunchiul sau pe care-l incolaci imediat. Picioarele asigurau fixarea ei oarecum deasupra si privitul chipului lui atunci cand isi apropia ferm si duios cu o foame de iubire nesatioasa buzele de ale lui o muzica aparte rezona din fiinta ei iubita acum ca niciodata.
Mierea buzelor sale rujate nici violet, nici roz, nici rozbombon in picatele, dar nici verde, portocaliu sau sangeriu, ci parca toate laolalta pana-ntr-acolo incat sarutarea ei ii creara lui senzatia de potrivita culoare, simtire, caldura, atemporalitate, beatitudine sau oricare definitii mai vin sa intreaca intr-o masura sau alta bariera intrecerii pe criteriile originalitatii. Iar rosul acela care-i strangea ca-ntr-un patent buzele groase de-o senzualitate care pe ea o faceau sa scoata acele sunete ale satisfactiei iubirii implinite il innebunisera, scotandu-l din elementul sau mai ales cand acordurile muzicii orientale pregatita cu preambul de catre ea care-si unduia trupul ferm in miscari de cobra care-si adoarme prada pe care o vrajeste cu clopoteii sai inainte de a da lovitura mortala a veninului il faceau sa traiasca viu timpul care crea peste noaptea albita in potopiri de iubire frematand dorinte si dezmierdari s-imbratisari si atingeri care urcau munti inainte de a se pravali in golul profan al vailor sublime in plonjatul asemanator senzatiei de initiala cadere in gol cand dorind a experimenta parasutismul pana apuci sa planezi si sa cobori suficient de mult in aerul printre norii care-ti faciliteaza racordarea la o unitate de masura exacta asupra deciziei de deschidere a parasutei purtata in rucsacul din spate… Totul deasupra lumii, la etajul al zecelea al blocului din cartierul in care parcul care albea noptile cu aura sa aparte dadeau fiecarei seri petrecute in plimbari romantice cu tot farmecul lor creat natural de frigul de afara lasa locul manusilor in buzunarele canadienelor si drum deschis mainilor pentru atingeri si inclestari ce vadeau implinirea si dorintele de ascendere impreuna pe un drum faurit unde fiecare-si aducea aportul si contributia cum putea mai bine.


Seara de seara ea-i spunea ca parfumul lui aparte de erou masculin, viteaz ce-si afla prada gata s-o domine si sa se hraneasca cu toata fiinta ei, adulmecandu-i fiecare miros si parte componenta a structurii ei anatomice si-l doreste mereu in ea. In mintea ei de inradacinat parfumul misterios al iubirii lui totale si devotiunii cu care o-nflacara si-o stingea la loc spre dimineata iubind-o cu patosul initierilor erotice de alta data, cand culturile traditionale nu vedeau doar actul procreerii cu importanta sa pragmatica de perpetuare a speciei lucrul cel mai important, ci trecerea acelor praguri pe care indivizii de genuri diferite trebuie sa le treaca mai intai inainte de a fi gata din toate punctele de vedere de a se dedica si devota unei iubiri, gata fiind sa puna pe tapet propria fiinta jertfind-o cauzei unei iubiri alaturi de un partener pe care sa-l urmeze in celalalt capat al acestei lumi, sau in lumea de dincolo de va fi fost cazul. Caci da, asta mai ramane atunci cand destinul face ca pasarea de pe umar pleaca din cuib si cucul ramane sa cante a paguba pe note false! Mirosul si parfumul unic al femeii iubite imbata mereu simturi si fiinta dincolo de timpuri si karme.

Articol participant la Super Blog 2014.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s