Impreuna pentru totdeauna, ca branza pe paine

Cand s-au cunoscut, sotii Mihai si Mirela Iacob, el era jurnalist si urmarea cu mare interes spectacolul de teatru la care participa urmand a face cronica piesei Fuck you Europa ce se juca in sala teatrului national din capitala judetului, unde o ea oarecare n-apucase, desi se afla acolo la eveniment inaintea lui la teatru sa-si procure biletul de acces in sala. Noroc cu el, care si-a folosit cunostintele discursive si prietenia cu cei pe care-i vedea cu o regularitate saptamanala si a spus, domnisoara e cu mine si astfel a ajuns si ea sa fie luata drept iubita lui, jurnalista ca si el, Mihai pentru aceeasi publicatie. Si cand mana-n mana au intrat in sala, facand abia mai apoi cunostinta in balconul de unde urmareau dramatismul scenelor si actelor piesei, ochii ei l-au privit inmarmuriti cum cu atata fermitate de parc-ar fi cunoscut-o de-o viata o conduce la brat si apoi pentru ca era rece afara in toamna ce i-a adus pe ambii in acelasi loc in acelasi timp, paltonul i l-a luat gentil si l-a asezat pe fotoliul sau, pentru ca ei sa-i fie confortabil totul. S-a recomandat ulterior a fi corespondentul cultural al ziarului ce facea un tiraj bun in orasul de provincie, unde el ajunsese mai intai sa invete si apoi sa-si castige in acelasi timp cu desfasurarea pe mai departe a studiilor existenta intr-o maniera apropiata de formatia pe care prin studii o imbratisase.

Incantata si cu tot frigul unui inceput de ploaie rece intr-o toamna peste care rodul cromatic incepea sa se lase tot mai inundat prin parcuri si trotuare si strazi si nu numai, Mirela intinse cu o gestica deloc sfioasa, cat mai degraba foarte incantata de avantul sau gentil mana deschisa inca din acele momente romantice de-a dreptul, cu o caldura si-o exaltare ce porneau din interior a-i face toata fiinta invadata de senzatia fluturilor ce-i dadeau tarcoale in zona abdominala la inceput, dupa care curajul ce n-o caracteriza mai mereu facea vadit faptul ca ea, alta data o reduta greu de cucerit, era acum la dispozitia cuceritorului, trup si suflet. Inima deschisa prelungea spusele buzelor care-i multumeau tanarului indraznet si pe faza la momentul accesului in sala pentru faptul de a o fi luat sub aripa-i protectoare si a o fi ferit de incurcatura unei mici neplaceri unde doar circumstantele de ultim moment facusera ca ea, o tipa calculata si foarte atenta la detalii sa nu se incadreze in procurarea biletului pentru piesa pe care o dorea urmarita din sala, nu din cronici scrise de altii, ca acest tanar care-o ajutase sa-si indeplineasca visul. El ii raspunsese ferm ca nu e nicio problema si ca dezinvoltura cu care el a facut gestul de a spune in fata unor oameni pe care totusi ii cunostea de ceva vreme data fiind constanta participarilor lui saptamanale la piesele pentru care cronica de a doua zi din ziar venea sa multumeasca faptului ca accesul i se permitea pe baza legitimatiei de scrib nu are nimic ascuns, dedesubturi pe care o femeie sa le intrevada si fata de care sa se simta intr-o perpetua stransoare de ordin psihic, inconfortabila situatie care ar degenera ulterior printr-o solicitare a unei lamuriri care ar separa apele care nu sunt nici in furtuna, nici in torenti acum…

Dupa piesa ce i-a lasat pe amandoi cu o foame-n vintre de neinchipuit chiar asa la inceputul serii culturale unde ambii nestiind unul de celalalt aveau totusi sa se intalneasca printr-o coincidenta dovedita a fi pe parcurs prea fericita de ambele parti, Mihai se cerceta in buzunarele canadienei unde nu gasise altceva decat provizia de pixuri si legitimatia de jurnalist, portofelul aducandu-si doar atunci in ultima clipa aminte ca-l uitase la fel ca si rucsacul in redactie, prilej cu care sigur cineva se va impiedica de el si el va avea doar sughituri nocturne… Unul fu chiar atunci cand mina-i trada situatia deloc placuta pentru pozitia de cavaler pe care si-o luase in ochii tinerei pe care o ajutase sa vada impreuna din balconul unde el avea regulat locul sau de fin observator cultural al piesei unde participa, lucru ce-l facuse acum pe el sa vada cum e ideea sa te simti cumva indatorat unei generozitati nu gratuite, dar darnicie si amabilitate neconditionata ce pornise dinspre el la inceputul serii se nivelase acum, cand era randul ei sa poata da foarte bine in ochii lui. Vorba
ceea, cui pe cui se scoate, sau o data tu, o data eu, o mana spala pe alta, suntem aici sa ne ajutam, right -zise in ultima instanta Mirela, femeia care se simtea in al noualea cer scotandu-si tanarul cavaler la un mic dineu dupa o seara culturala, caci burtile mai aveau putin si le cantau amandurora serenade nu chiar in ton pentru urechile celorlalti trecatori ce incepeau sa iasa acum la randu-le din teatru.

– Imi cer mii de scuze, am o foame de lup, nu acelasi lucru indraznesc a-l afirma si despre tine Mirela, dar nu pentru ca te-as numi lupoaica, ci pentru ca nu stiu tu cat si ce ai mancat peste ziua, dar eu mai nimic, si pana la redactie unde mi-am uitat rucsacul si portofelul, venind aici in fuga doar cu agenda si pixuri, de parca ele mi-ar da acum sa mananc…
– Lasa, lasa, omule gentil, cavalere, trece masa noastra in contul meu, al ei, al printesei, care primeste salvarea de la cavalerul ei print, inainte de a avea cum intra la piesa pentru care nu si-a gestionat bine timpul ca sa-si procure biletul si care o ia de brat si sub aripa lui zboara dintre mergatori, direct in balconul in care doar ei doi vad piesa… Eu am geanta la mine si cina o vom face sa fie prilej de intalnire, ce zici? Totul pe contul meu, bineinteles! Si asta fara ca tu sa te simti in vreun fel indatorat fata de uituca de mine, bine?
– De acord, zano! Unde mergem?
– Sa mancam, undeva, aici pe aproape, n-avea grija ca ajungem indata, afara nu mai stropeste cerul, deci iti ofer bratul meu si hai sa facem cativa pasi inspre localul unde sa cinam, sa descoasem ce-am vazut, trait, acolo, sus, pe scari, in balcon, doar tu si eu…
– De acord, in totalitate!
– Nici nu ma gandeam altfel, nu pari genul de om, de barbat mai apoi care sa se simta inconfortabil in ideea primirii vreunui ajutor, de orice neam ar fi el din partea genului opus…
– Open minded, right?
– Ce-mi place firea ta, dar hai mai repede ca mi-e o foame! Eu printre cursuri si venirea aici, n-am apucat decat sa intind primul strat, crema de branza pe-o felie de paine din ceea ce urma in mintea mea sa fie un sendvis mai maricel, dar apoi mi-a sunat alarma de la ceas pentru teatru si cu felia aia unsa am ramas, stii?
– Si tie, Brutus?

– Da’ ce, eu-s sfanta, sa traiesc cu aer?Am si eu calitatea mea de om, dar ea vreau sa cred si nu doar imi place sa cred, nefiind asa ca pot domestici fiara din mine printr-un caracter ireprosabil si o controlare buna a oricaror comportamente instinctuale…
– Uite, nu cumva aici trebuia sa ajungem?
– Ba da! Se vede bine treaba ca foamea ne leaga acum, doi straini care nu mai sunt prea straini unul altuia, adunati de ploaie si frig de la teatru direct la o masa calda… Pfiu, ce-mi place ideea!
Si pentru ca dincolo de a-si fi astamparat foamea fiecare la ceas de seara, cina era o modalitate numai buna pentru socializat si interactionat aproape unul de celalalt au inceput deloc impietati de gura plina sa se cunoasca tot mai bine, pentru ca la final de cina, prilej de intalnire deloc mai bun ca acesta, el sa preia fraiele destinului si sa fie cucernic dincolo de priviri adresate cu interes si o grija purtate ei dincolo de a spune sau face vreun gest anume, anticipand un curs al evenimentelor care intre ei doi s-ar intampla la modul deloc vulgar, rapid, negandit, instinctual, dar de bun augur.
– Doamna mea, care nu era deloc o actiune de batere a seii pentru a pricepe iapa de sub ea si nici vreun afront la adresa starii civile a femeii de langa el, ci mai degraba un calc lingvistic, unde forma si pretuire a continutului veneau la pachet din curtoazia limbii marelui Will, unde mylady exprima devotiunea masculina a cavalerului ce vede in femeia de alaturi pe care o divinizeaza, stapana inimii si destinului sau pentru care e gata oricand sa treaca prin sabie, foc, vant si para oricarui neajuns doar sa o stie pe ea vie, bine intrutotul, eu oriunde as merge, fie la redactie sa-mi recuperez rucsacul, fie direct acasa, am cam aceeasi distanta si in timp si in pasi masurati pana acolo fata de casa. De nu te grabesti prea tare, ori esti putin curioasa ce impresie ai lasat dumneata
unui sarac om cu finantele dar inzestrat cu pretuire pentru bogatia culturii, primeste te rog bratul meu pana unde vei vrea, caci in stanga avem redactia, acasa la mine, ma rog, directia inspre casa mea e in dreapta…

Cum era cat pe-aci sa fi comis o eroare impardonabila pentru oricare din el, spunand poate prea mult din prima seara, ceva care ar fi facut umbrite clipele frumoase de mai inainte, Mihai isi inghiti fiecare cuvant ce n-apucase fi rostit la timpul sau, dar care acum simtea el ca nu-si mai are rostul. Iar asta se auzi, caci marul din gatul sau facu o miscare de retragere sonora, de parca i s-ar fi uscat brusc gatul, iar emotiile i-ar da pe-afara!
Fina observatoare a caracterului si personalitatilor umane, pentru ca asta facea ea la scoala unde invata inca, anume cum sa depisteze tipologii umane si la nevoie cum sa ajute sa revina pe drumul lor cel bun pe fiecare in parte dintre pamantenii care i-ar solicita ajutorul ca terapeut in viitorul ce spera ea sa se contureze pe masura asteptarilor dublate de actiunile ce cheama dorinta inspre concretizare, Mirela intelesese el ce vrea sa spuna si tacit spuse:
Cavalere te voi urma oriunde pasii-ti vor purta trupul.
Usor uimit, dar pe de-a-ntregul arhi-satisfacut de raspunsul primit, pentru ca n-o simtea pe ea fiind un tip de femeie din acela care se codeste, sau isi vede prea dintr-odata spatiul vital invadat de un interes prea mare intr-un timp cam scurt de la prima strangere de mana menita a face cunostinta, fu pe deplin linistit atunci cand ea-i completa raspunsul anterior:
– Si eu tot in dreapta stau, poate pana la tine, sau imediat dupa casa ta, cine stie, lasam pasii sa ne conduca intr-acolo, deocamdata impreuna!
– De acord.
– Si nu ma deranjeaza chiar deloc, sa tin un brat hotarat de barbat intr-al meu, langa care ma incalzesc destul de bine pentru ce rece e afara, chiar daca pana ajungem fiecare acasa mai dureaza, caci vad ca vrei sa-ti recuperezi mai intai rucsacul…
– Pai da, stii, acolo am si portofelul, nu vreau sa-mi faca redactorii ceilalti vreo surpriza neplacuta si sa ma deposedeze de nimicul pe care-l am, cu el in posesie m-as putea revansa fata de tine cand imi vei da ocazia asta, ce zici?
– Bai ce inteligent ai profitat de asta! Imi place felul in care te joci cu vorbele si nu-mi creezi deloc impresia c-as gresi spunandu-ti ca deocamdata nu cunosc nici maine programul, decat ca am ore la facultate inca din zori si apoi ce-o fi, nu stiu… Dar, nicio problema, ne putem auzi la telefon, ia zi-mi numarul tau cavalere sa-ti dau ultimul bip pana ajungi acasa si sa stii cum sa afli ce mai fac si de maine incolo!

– 07xxxxxxxx.
– Bun, mersi. Ia zi, ai vreun marlan printre colegi care ar face misto de tine, daca te vede acum intrand in redactie cu mine la bratul tau? Nu vreau sa te pun intr-o postura inconfortabila, chiar nu meriti!
Mylady!
– Ce-mi place cand imi spui asa!
– Conteaza pe mine, tu esti un om fata de care atitudinea oricaruia ce ma cunoaste doar pe mine, nu trebuie sa fie alta decat de imblanzire a instinctelor, corect?
– Asa e!
– Pai sa nu te stie cine ne vede pe amandoi, poate dorindu-mi doar mie trecerea prin purgatoriul dantesc sa te ofenseze pe tine, ia zi-mi tu mie, fata care se joaca peste ani cu mintile lumii?
– Nu-nu, ai dreptate!
– Pai vezi, dar, uite c-am ajuns! Urcam si luam rucsacul si apoi mergem acasa!
Felul in care a sunat pentru urechile ei modul in care el a rostit ultima parte, destinatia in fapt, capata in mintea femeii sensul cel mai bun, sublimul asteptarilor si nazuintelor unui caracter intrupat ce-si doreste deschiderea bratelor pentru ajutorul acordat rasplatite de recunoastere si caldura sufleteasca venite prin asumari si asezari alaturi de ea, toate venite din partea unui el, care sa fie, acolo, in viata ei, aproape intrutotul! Tocmai de aceea nu se putea auzi rostind astfel decat cu o mina a sinceritatii ce-si gasea expresia interioara revelata urechilor lui, transmitand bucurie si fermitate, speranta si nadejde pentru drumul ce-l mai aveau ei de parcurs. Impreuna. Si care drum era abia la inceput.
Caci dupa momentul in care desi locuia inainte de adresa unde ea urma sa ajunga acasa, chimia acelei seri, interactiunea lor frumoasa a facut ca el sa fie nu nevoit, ci placut insarcinat de a o sti pe Mirela in siguranta printre blocurile unde ajungea acasa la ea, acolo unde nu de fiecare data parcarile sunt iluminate cum trebuie, cainii comunitari isi mai fac veacul si sunt nu de fiecare data prietenosi ci mai curand agresivi din cauza foamei si atunci a insotit-o bucuros acasa, acolo unde, inca inainte de a fi ajuns raspunzand la apelul mamei sale, zice foarte ferm, da mami, vin acum, la brat cu Fat-Frumos, care n-are cal si nici masina sport iute, dar e fan branza, ca i-au placut pastele ce le-am mancat impreuna, asa ca nu mai mi-e foame, stai linistita ca mi-a ajuns tot timpul petrecut cu zanul meu si acum ca urc, stau doar sa invat pentru scoala, da, mami sunt foarte bine, te iubesc si eu, cum sa nu! imediat ajung, sunt la usa scarii, doar ce-l iau pe zan in brate si-l pupacesc un pic sa-i tina de cald singur pana acasa si urc, desigur!


Si asa si facu, iar lui i se aprinsera de atunci inainte calcaiele, mintile si toata fiinta lui nu s-a mai simtit intreaga fara ea in viata lui. Asa ca a urmat o prietenie frumoasa, rodita curand in cateva luni cu escaladarea tuturor celorlalte aspecte care fac din prezentarea fiecaruia familiei celuilalt, ei doi fiindu-si indeajuns celuilalt si asta contand pentru fiecare dintre ei cel mai mult, nu familie, nu planuri individuale, nu nimic altceva. Logodna a fost la 3 luni de la intalnirea providentiala in seara cea rece a brumarelului cand la teatru ea spera sa gaseasca bilet la casa, dar l-a gasit doar pe el, cel care a luat-o atunci de mana si a trecut-o in sala si a zis e cu mine, si cu el a ramas sa vrea sa-si petreaca restul vietii de atunci inainte. La 6 luni au sarbatorit si iubirea lor, nunta fiind rodul intelegerii asumate a faptului ca ei doi sunt meniti unul altuia. Si daca el a ramas pe mai departe jurnalist, ea urmeaza sa-si definitiveze studiile psihologice si cu timpul sa devina terapeut pentru ca-i place foarte mult sa poata ajuta mintea fiecarui om ajuns intr-un declin sau impas sa se reabiliteze.
Si cum inca tineri nu au casa lor, el e rasfatatul familiei ei, unde mama-soacra-l vede ca baiatul ei de nadejde pe care nu l-a avut Mirela ca frate, dar mai bine ca este sufletul-pereche al fiicei sale! In fiecare dimineata, pe principiul omului care fuge mereu dupa evenimente si are conferinte de presa si nu numai in agenda sa profesionala deloc identica in fiecare din zilele saptamanii, dar mereu plina de surprinzator, de accidental, de situatii cand a scrie articolele si editorialele necesita sa vii acasa frant de oboseala pentru ca bati strazi, ca sa ai ce scrie si cu cat scrii si publici editia mai tarziu, cu atat atragi publicul mai tare pentru ca ii oferi ceva cald pe masa la birou cand citeste ziarul, mananca sandvisuri facute cu rabdare si pricepere acumulate ambele in convietuirea povestii sale de iubire cu tatal Mirelei, domnnul Sandu, care nu e un gurmand, dar un fin observator si critic al mainilor de femeie in casa, da! Asa ca jurnalistului i se preteaza feliile de branza sub doua-trei felii de bacon, peste care ceapa, si salata verde si rosii umplu sendvisul de abia mai poti deschide gura! Iar sotiei jurnalistului, inca studenta acum la psihologie, painea unsa cu crema de branza plina de verdeata sanatoasa asigura un aport caloric suficient frecventarii cursurilor la facultate pana cand revederea sotului preia sarcina reintregirii sufletesti prin imbratisari calde si sarutari adanci.

Si tot pe fuga, tot pe fuga, mama soacra obisnuieste acum pentru amandoi copiii ei, caci asa o vede inca pe Mirela, nu doamna Iacob si pe Mihai la fel, sa pregateasca mic-dejunul copios, pentru ca stie ca e cea mai sanatoasa masa a zilei si ca nu poti da un randament bun in sarcinile tale zilnice daca nu ai mancat sanatos si suficient. Iar daca pentru fiica ei stie ca desi nu e o simandicoasa din aceea care se uita semi-dezbracata mereu in oglinda pentru a-si analiza formele daca sunt ori nu deplasate de la 90-60-90, tipar pentru care multe adolescente si persoane adulte ca varsta, nu si ca semn de coacere a mintii, fiind plecata dimineata la cursuri, prea putine sunt ocaziile prin care sa mai apuce si sa se hraneasca intre timp mai apoi peste zi, o stie mancata bine de dimineata, alaturi de sotul pe care si l-a ales, care barbat mananca bine, acum ca are si cine sa-i pregateasca si se simte rasfatat de bine ce-i e!
Si asa cum si purcelusii o stia si el bine de la bunicii sai de la tara, se intreama si se intrec unul pe altul care cum si cat sa manance pe apucat din troaca ce-i mana cereasca pentru ei cata vreme e inca plina, la fel si Mirela dupa Mihai s-a luat si mama-soacra-i multumeste-n fiecare zi pentru rolul lui benefic in viata, obiceiurile culinare, dar mai ales zambetul mereu afisat pe buzele fiicei sale oriunde si in orice moment al zilei s-ar afla. Stie ca acest dar e doar unul pentru care cerului sa multumesti, pentru ca el poarta numele de iubire si prin cine-ti vine sa-ti umple goluri din propria vietuire e inger protector, intregitor al propriei fiintari. Iar seara cand aceeasi mama, soacra pentru Mihai la inceput, acum doar simplu mama si atat, gateste si branza pentru ca-i place atat de mult lui Mihai, e mai mereu prezenta pe masa in diferite arome cu diferite intrebuintari si dozata tot asa diferit, bulzul e sendvisul pe care Mihai cu precadere l-a primit ca pe rasplata binemeritata dupa o zi plina ca cea de ieri. Si cu branza din belsug, si cu mamaliga calda si galbena ca aurul, cu felii de bacon pe deasupra si in varful acoperisului doi ochi frumosi si rotunzi, doua oua facute ochiuri semnalizeaza faptul ca si papa te vede pe tine cel care o papi, nu doar tu mancaciosul! Si cum totu-n familia sotiei sale, care este si a sa de cand el a aparut in viata Mirelei, pentru Mihai viata are farmec aparte, sensul si rostul, obiectivele sunt impartite pe zile, telurile personale mai usor de atins cand seara tarziu adormi cu sufletul-pereche in brate si dimineata mancati amandoi ca fratii papa bun si sanatos, cum sa fie oare altfel? Si totusi, va fi si un altfel, dar nu diferit de acum, ci si mai bine de atat, cand ei doi vor putea avea casa lor proprie, caci chiria lui in spatiul unde ar fi trebuit sa se fi oprit drumul lor impreuna in noaptea dupa piesa de la teatru l-a scutit prin adoptia familiei Mirelei de niste bani dati degeaba. Asa au fost tot timpul impreuna, camera ei fiind de acum a lor, a sotilor Iacob, dar cu timpul, vor putea si dupa absolvirea facultatii sa aiba cuibul lor si doar al lor, fara ca sa poata spune ca acum le-ar fi incomoda viata sub acelasi acoperis cu parintii ei, sunt totusi niste aripi frante care dor in pozitia asta, iar cuibul lor propriu e rodul muncii si eforturilor amandurora, cand totul depinde doar de ei, iar sentimentul acesta nu mai are niciun fel de retinere sau constrangere cat de mica, asumata tacit, fara ca sa si-o fi exprimat altcineva, la modul interzicerii unuia sau altuia dintre lucruri, in materie de libertate a spatiului folosit sau de actiune aici si acolo. Dar firesc este ca porumbeii sa poata avea ei ce-i al lor si sa munceasca pentru asta, lucru pe care si-l asuma!

Articol scris pentru Super Blog 2014.

Advertisements

4 thoughts on “Impreuna pentru totdeauna, ca branza pe paine

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s