de vei

solipsistica vremuire
ti se-asternea la prag
si multe talpi calcau pe ea
si se murdareau de seva
ce-o storceau sub picioarele
ingreunate de mers prin baltoace
si noroiul profanarilor
din fiecare adulmecare de aer
poluat nu doar in orase
ci de fiecare data cand
cocoloase ieseau din gurile
nespalate de apele binecuvantate
ale iordanului botezator cu-ntelepciune
pentru toti cei muritori.
dorul de dulce
si de lapte si de miere
trece prin gradina cu pomi
si atunci si mere de pe jos
fac cu ochiul foamei
din vintrele care canta
afon si zgomotos
desi cureaua-i lasata moale
parca strange viermele de-acolo
de unde rama intruna
fiinta ce sta sa explodeze.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s