cogito

vasele nu le mai spalai
ca nu mai ploua afara
si din cer nu mai cadeau
stropii aceia ce-ti invadau
de mica fata pistruiata
si apoi soarele ti-o usca
si paru-n vantul adierilor usoare
pe gatul subtire ti se mladia
duios ca bataile de aripi
inainte de planarile inalte
ale pasarilor calatoare
prin lume si prin viata.
hrana-ti ajungea sa fie
cugetul tau liber si frumos
peste tot ce-avea sa vie
ca sa fie
indeajuns.

Advertisements

2 thoughts on “cogito

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s