Masele si puterea de Elias Canetti, sau cum unu-l vede pe mereul dublat si viceversa

Masele si puterea, un studiu antropologic de amploare face dovada unei andurante scriitoricesti fara tagada in cazul lui Elias Canetti. Eseist cu tonalitate si rabdare de maestru de arte martiale cuprinde in volumul dedicat studiului fenomenelor de masa el inglobeaza aici ce era partial in romane ca Flacara in ureche sau Orbirea. La fel, arta narativa a unei autobiografii literare din Limba salvata este mai curand aici in Masele si puterea o sete necuprinsa de cunoastere si revelare. Si rand pe rand, omul sefard prin nastere, ducand in spate personalitatea colectiva si individuala deopotriva a unui popor iubit explica si reveleaza cu indemanarea si arta scriitorului accesibil cititorului rabdator o seama de concepte pe care le pune la lucru in toata sinfonia cartii aici de fata.

Chimist prin convingerea preluarii acelor informatii necesare domolirii setei de cunoastere, scriitorul da dovada aici de o bazala arhitectura, sau schela daca vreti a cunoasterii, o structura pe baza careia-si construieste frumos si durabil argumentarea tematicii exprimate in titlu. Si asa regasim dintru inceputuri chiar conceptul de masa, mase, de cristalizare, deschise, inchise, de tranzitie, haite, multimi, gramezi, dune, valuri, paduri si nu numai, ci si munti! Iata si de ce! Geografic si apoi si lingvistic si national, cu precadere din perspectiva acestor trei atributuri, ori directii de vedere, avem, spune Elias Canetti tipicuri nationale sub forma comunitatii, asocierii oamenilor graitori de germana – padurea, engleza – marea, digul, sau movila ridicata ca mal impotriva marii ce poatte sa inunde – olandezii.

Mai departe de atat sunt forme ale dispersiei maselor, menite a induce ideea de putere prin asociere, sau inmultire, in regnul animal si nu numai, ca de pilda, gramezile, hambarele, cetele, haitele. In cadrul analizei focalizate asupra omului, doua tipuri diferite si apropiate in anumite puncte ale descrierii lor, potentatul si paranoicul acced prin forma de conturare a rolului sinelui fata de exterior spre putere. Unul o are in sange, altul doar in cap, unul indeplineste rol de conducere de destine, atributiile fiindu-i de pastor de turma, cel de-al doilea nu primeste recunoasterii acestei investituri care este doar in mintea sa o realitate care nu frizeaza deloc realitatea, locul unde cele doua atribute, potentatul si paranoicul se disting precum raza de soare si oglinda. Fin observator al fenomenelor sociale pe care le-a literaturizat anterior, Elias Canetti arata felul in care se percepe atat ca definitie, rol si insemnatate puterea, atat pentru pretendenti, cat si pentru subordonatii ierarhici in diferite forme ale asocierilor interumane cu drept scop convietuirea din mai multe perspective socio-culturale.

Advertisements

chenar

tenebrele dinauntru cu miracole
astupi si goluri si frici si temeri
si pe toate cele ce-s mai goale
le preumpli dupa chinuri si dureri
c-o izbavire ce te lasa viu
si inca sa mai speri
mereu…
dupa ei se duc
multi pasi inaine si-napoi
cand lujeri, vrejuri si copaci
cu totii falnici ei ca brazii
de pe grui apasa decizii
ce se iau cu greu cand fondul
este altul decat simpla aparenta
de cuceritoare frumusete
reflectata doar de suprafata
apei ce nu poate ca sa inre
dedesubtul pielii ce-acopera
nucleul rosu datator de puls
si de nerv intr-o pragmatica
rationala a vietuirii vaduvite
de un simt pur si autentic

curaj!

de pe acoperisul lumii in care calatoresc
fara ca sa dau arvuna orisicui
umbrele fiintarilor anterioare
imi initiaza intr-o latenta usor obraznica
fiecare dintre pasii ce-si urmeaza
incet-incet in ritmul lor
dezbracare de o lene ce-a fost
odata ceva ce-mi vuia-n urechile
din cap pana cand un arbitru
am inteles ca exista in tot acest meci
si fara de fluier el reusise fara ca
sa fi pus cu cineva un ramasag
sa-mi starneasca dincolo de arcada
de pe umeri acea ratie de curiozitate
necesara intrebarii fundament
ce porneste apoi sa tot deschida usi
pana cand una ramane inchisa
fara a starni vreo temere
in tot ce-i omenesc.
atentie totusi la fiecare dintre praguri!

view

saltele noi si colorate
dinspre ceruri se aduna
si pe jos descriu covoare
peste care cu pasi rapizi
sau impiedicati
cupluri de ei si ele
isi intersecteaza maini
si priviri, picioare
saruturi si destine
in parcurile cele mai pline
de iubire.
peisajul nu mai dezoleaza
caci incununeaza el si soarele
care la mai si zambeste
acelora care se petrec
printre frunze care cad
cand natura nu moare
ci-nvie-n rod si coapta
le e vietuirea atunci
cand inlantuirea degetelor
care prelungesc fiinta
se intersecteaza-n puncte
sigure.

templu

merge peste munti si dealuri
cade cerul cand lacrimeaza
ingerii cu aripile frante
ce se pierd pe carari uitate
umbrite de codri si-nseninate
de flori mustind a viata
micro- in forme si culori
diverse. razi si-ti plang
atunci si ochii datorita
bucuriei ce-ti inunda
fiinta toata-n etatea care
ti se aduna cu fiecare secunda
ce-ti trece cu rost
si-ntr-o proaspata inspirare
de aer datator de viata
inauntru. si prin cercuri
ne-ntrerupte afli-atunci
ca albastru-i frumosul
prins in curcubeele sperate
ale unui crez ce infaptuieste.