zana

plamadita cu sudoarea sufletului
animat de creatiune vie
ca sa fie, painea zilei de azi se cocea
in cuptorul inimii aprins de dor
si-o iubire fara seaman ce-i
incercata de funinginea si ceata
trecutului abscons prin care
totusi s-a trecut cu bine
chiar de coatele s-au ros
pana la sange si oasele
s-au fracturat pana la
moartea din nisipurile sticlei
ce masoara dainuirea sperantei
aprinsa iara-n valtoarea
ploilor ce repezi cad de-a valma
in toropirile saruturilor suferintelor
de tot felul intregind vietuire
incercata la nivel de cumpat
in fantana visurilor ce se
pierd in abisalul monedelor
aruncate-n desertul sperantei
credintei fara limite se afunda
cuvinte mute-n zapezi cu jar
latent…

Advertisements

infrangere

prigonire din cerul instelatelor patrate
coborata prin colturile ascutite
inspre rotunda masa unde
cartea consfinteste legatura
de sange cuvantat bine cu fiecare
litera pronuntata auzit de departe
in ecou viu ce-anima procese
si ascultare dau toate cele ce
trebuie pornite zbor lin si
plouat cu deschisele aripi
ingemanate in extazul
iluziei aerisite special in loc
de cinste unde sacrificiul se
depune pe altar si marire
se-nalta zeitatii supreme
la ceas de prag de era cand
cumpana de zi si noapte
cascada cu vise si dorinte
intampina cu zambetul rumen
pe buzele obrajilor sarutati
de cojile marilor rosii coapte-n
noptile sublime de extaz impartasit
in moarta vesnicie renasc…

te iubesc, pa…

fior de nopti matinale sfarsite
in cantat de greieri pe frunzele
umezite-n roua diminetilor
cu disc solar pe cerul marii
care se-aprinde galbena cu
rosu-n nuante cromate de
tablou fara vreo rama
alta decat cea a mintii care se desfata
ori de cate ori i se arata
privirii astfel de decor impersonal
si larg cu juraminte pe nisip
cladite-n seva dulcei solemnitati
a saruturilor comprimate-n
visul noptii celei mai lungi si
dezgolita de pervaz triluit
inaripand cu dorul eternitatii
lumina vie-a noptii pierdute
in neantul uitarii ce zboara
in avionul cerului uitat de
albastru cand darele acelor
reactoare separa benzile
de acces pe autostrazile celeste
si divin e accesoriul numit vis.

adunari

claustrare-n cutia vietii ce rezista
fiecarei tentatii pentru a cauta rabdator
cararea ce ascende-nspre soare
fara vreun risc de topire
sau de-alunecare pe panta
ce-ar duce-n pierzare
ganduri si pasi temerari
discerne-n tihna ce nu-ntineaza
nici piele, nici palma, nici ochi
la fel ca o minte si-o frunte
ce ramn astfel pietrificate
in fata glodului greu
care lasa iluzia sa se astearna
pe perna luminii ce panza
vietii-nsaileaza cu fiecare secunda
ce trece-nspre unda de-amiaza
cand focul cel viu care arde
e vapaia muzicii celei rare
ce se aude-n armonia
cantarii sacre din ceruri
coborand pe aripi de ingeri
din nori pana acolo mai jos
sa se faca auzita si-nteleasa
de cei mari care-alearga-n timp ce
pier

kinezie

pasari astern munti si vai
salvarea zborului este inaltare
cu detasarea cu presupusa de aripi
si confundarea cu norii din cer
atunci cand viata pulseaza
de viu si orele se duc si pier
pentru memoria semnelor ce-si pierd
pecetea lor diversa-n matricile
nemuririi-ncercate sa fie gasita
in teatrul vietii moarte ce-nvie
de fiecare data cand petalele dor
cand fluturii nu mai zboara
sa le fie cavalerii iubirii adevarate
ce-si poarta melanjul sagetarii
spirituale-n simtamintele adanci
depasind iluzii si temeri goale
de fasonatele-ntamplari recurente
ce se termina subit si rupestru
si sus e convulsie, ploaia udand
cu stropii ei gravi si reci
dar calmi focul inimii ce piere-ncet
ca sa invie
iar