amurgul tăcerilor

amurgul tăcerilor ce-și plâng
cu fiecare noapte la culcare
rodul lipsei de asociere
în miezul viețuirii pașii
care se pierd pe cărările
ce duc spre mare și soare
fără haine pe trupurile
seci și goale de vitalitate
fină și coerentă-n toata
empatia consecventă
vine și se instalează
și devine realitate seacă
ce doare și umple până
la refuz o sticlă-n care
fără dop timpul a cernut
ore și clipe cu săruturi
și îmbrățișări ce-acum
trecute-s toate și vărsate
ca apa cea vie din butelcă.

Advertisements

7 thoughts on “amurgul tăcerilor

  1. Frumos acest amurg al cuvintelor. Sticla pe care o umple timpul nu trebuie să fie însă întotdeauna plină cu durere. E dureros că timpul curge, dar noi nu trebuie să lăsăm amintirile frumoase să curgă din suflet odată cu timpul.

    • de-ti place inseamna ca textul a reusit sa starneasca empatia. or asta pentru autor inseamna misiune indeplinita prin intelegerea sa de catre public. multumesc pentru lectura corecta si da, de acord cu ce spui despre sticla! 🙂 o vara frumoasa pe mai departe si-o toamna rodnica!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s