curge

mangaieri fine cu manusi de box
pe fruntea-ti inca flasca
acum cand dup-o ploaie de inox
din cer a mai cazut si niste apa
care toat-odata cat a fost
pe tine leoarca-n urma te-a lasat
fara de tribut pe tine sa-l achiti
cuiva si nici dobanda aferenta
stapanilor inalti ce nu-si dau seama
de fiecare data cand ai fi avut nevoie
de o mangaiere protectoare
si de-o alinare care din suflet
sa fi venit si cu palma goala
nu ca insasi fiinta ta
atunci cand n-o mai umple
vina si dorinta de a fi avut
ceva, candva…
de durat mai lesne-i sa
poti realiza cand canciocu-l
scapi din mana si caramida
iti aluneca de sus si simti
atunci ca-i trebuie o viata
zidului sacrificata
doar lui sa i-o dai.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s