ceruri pica

miresme de prune uscate la focul
sobei celei incinse de lemnele arse
in jarul noptii ce-ncet coace
aroma vie-a toamnei artificiale
ce se plimba pe la nasuri lungi
si carne, scurte si mai strambe
inghetate de o boare cam rece
care-aduce a mister
deplin, inalt, inaltator
pe supliciul calmei raritati
ce scoate dintre ochii ce se uita
dar nu vad fara naluca
ce e simplu, diferit de tot
fara sa fie perceput cu gloata.
etern prelungit in eter
de voia cuvioaselor cerinte
seci de gandurile dulcilor
visari cu juraminte in culori
aprinse de nocturnele ce nu se duc
prea repede dupa roua cea din zori
din cutia-n care se aduna
ele toate ca o comoara vie
a spiritului ce ramane
sa educe si deloc indiferent el trece
si invinge trup si dor si moarte
chiar si cand ceruri pica

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s