iubire

siguranta firului de iarba
ce ascende spre celestul sur
nu e perturbata nici de vant
sau ploaia care cade peste el
pentru ca soarele-l ridica si
e mandru cand roua i se
asaza-n poala ca o regina
care sade-ntr-un jilt in dreapta
primului om din regat care-i
si iubit si sot si stapan
inimii ei care e deplin devotata
tarii cu toata fiinta ei firava
ce se ridica tot asa ca iarba
in lumina curcubeului diminetii
din picaturile de roua
ce scanteiaza-n jur
reflectand ale sale lumini
colorate special sa picteze
noaptea-n viata atarnata-n tabloul
cu rama bine fixata-n vietuit.
duminica e ziua domnului soare
ce liniste si relaxare lasa
in urma cuvinte rostite-n soapta
de atata incantare…