coacere

strugurii fierti sa scoata mustul
granelor pe care vara le-a copt
cu soarele ei dogoritor aroma dau
butoaielor ce stejarii seculari
au frant in dogele uitate-n
beciuri la racoarea ce cheeama
zapada iernii sa cada sa-nghete
sperantele unei toamne-n culori reci
si calde-n acelasi timp de
poveste. verzi codri se-astupa
de vreme si vantul frunzele
zboara-n nelinisti nocturne
abisal teluric morganic
cu accente trepidante de scari
coborate-n trepte rapide
cu ochii-n cer si picioarele
singure lasate sa faca treaba
asta pe mai departe…
valurile marii cern cai si zboara
de-a lungul viiturilor in cascade
seci de spume lipicioase
pe canalul nervurilor vremii
ce deapana curenti intr-o poezie
scrisa si recitata aproape nefiresc
de sublim. tacere…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s