cer albastru

la chemarea muzei prezent raspuns-ai
de fiecare data la apel c-o spranceana
ridicata pentru ca sa fie asortata
cu o frizura cocotata pana peste
poate cu brizbrizuri pe la gat si
maini cu de toate cele pline
in forme si culori numai ca sa ia
privirea si s-o duca-nspre un anume
fel de a privi natura si esenta ei
dintr-un om ce-i dincolo in mod firesc
de toate acele haine si intocmai
precum o ceapa-i invelita de foite
la fel si varza de frunze
incercuind un miez dincolo de care
protejat cum se poate se afla
esenta ce-i pastrata intacta.
in mod complet diferit opticile
umane recurente-n prezent
fac ce fac si se intersecteaza
intr-un punct pe care-l etaleaza
crezandu-se tot mai mult ca acolo
ar sade acea esenta. nicio gafa
nu-i mai mare ca atunci cand faci
din suflet moneda de schimb
pentru ce-i trecator. caci spre cer
ultima frontiera sau limita suprema
priveste ca-ntr-o mare pe cat de adanca
pe atat de clar reflectand mai bine
ca-n oglinda si-ntelegi sa amutesti
si e suficient in fata enormitatii
care te domina si te inspira revigorant.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s