Balerina timpului de Adrian Paparuz, sau contemplatia dantuirii

Balerina timpului, volumul de poezii purtand semnatura poetului brasovean Adrian Paparuz, aparut in 2011 la editura Eikon din CLuj-Napoca este o noua invitatie poetica de a vietui frumos si detasat de cotidian abscons. Este asa cum metafora titlului face trimitere spre visare si muzica vietii receptata ambiental prin toti porii fiintei o poetica diferita de traditionala melopoaeie intalnita in versuri cu ritm si masura care canta si joaca, in care instanta auctoriala isi comunica mesajul si receptarea din partea cititorilor mai obisnuiti cu astfel de recunoasteri din partea poeziei se face parca intr-o directie prestabilita cumva de anterioarele lor experiente de gen.

Adrian Paparuz si eul liric dintre copertele volumului Balerina timpului pastreaza o nota coerenta da capo al fine la nivelul destinatarului mesajului sau. Poeziile sale, destinate publicului larg, par a avea referential un destinatar de gen feminin, fie obiectualizat, fie personalizat. Temele abordate aici sunt iubirea, cu o cantare de dor a ei, mai curand decat o sublimare a succesului si a fericirii, implinirii prin iubire, timpul, vietuirea. Departe de a fi o rafuiala personala cu vreo instanta morala si invizibila ce e dincolo de oameni, poezia lui Adrian Paparuz se construieste pe sine ca un experiment de forma si fond, tematica si creste de la o caramida la alta inspre cerul instelat din care mai cade la numaratoare cate-o stea din numarul lor infinit care odata incapea chiar pe fereastra mare cat o nuca a camerei de odinioara amintita de poet intr-una din poezii. Cand ea-ua e personalizata, detalii partiale ale fiintei care-o comporta sunt recurente pe parcursul volumului, parul, inima, sanii, cu precadere sanii in care instanta auctoriala, eul se pierde uneori, se desfata, plange dupa o dezmierdare in care ar fi gasit linistea si protectia de alta data. Un altadata nu musai autentic, pentru ca dorinta in visarea care este cheia receptarii poeziei lui Adrian Paparuz nu presupune si obiectualizarea ei, personalizarea cu precadere.

E mai curand muza invocata cu plete si sani, cu inima doar de forma, nu si cu rol, pentru ca o interactiune textuala cu eul lasa acestuia gusturi ude si lacrimi si regrete pe care si le spala in cafenele, plimbarea cu alta, in cuvinte si rostirea lor in incercarea gasirii formulelor dorite a exprima prin versuri realitati si adevaruri. E un poiein antrent si bine lucrat, inspiratia poetului frizeaza erosul si face trimitere si la tanathosul patimii, una stinsa in nopti luminoase cautand versul si rima, chiar daca nu intocmai, ci ideea, pentru ca Adrian nu pune accentul pe conventiile acestea de forma, fondul dandu-i lui multumirea creatoare la capatul gasirii acelui strop de idee pe care o are in plan. Si pe care, de altfel o gaseste rand pe rand, printre poeziile sale, iar noua cititorilor ni le sadeste textual ramanand ca noi sa le identificam si apreciem. Simtire de la inceput pana la sfarsit, Balerina timpului transgreseaza tempo-spatiul si extinde perceptia spre un mai departe de atat. Cititi si bucurati-va de lectura! Merita!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s