Copilarie – paine dulce de Magda Dorina Suciu

poza1Copilarie – paine dulce este un volum de poezie cugetata, scrisa si receptata tineresc, cu acea fermitate si inocenta pura a neintinarii varstei copilariei, cand visarea, fie ea-n vise sau visuri conduce fiecare subiect care experimenteaza trecerea prin viata prin the journey of the life. Asa si aici in volumul poeziilor Magdei Dorina Suciu, o poeta muresana, versul, paginile pline de culoare si spirit jovial, meditativ pe alocuri, fara a cadea in melancolic sau debordand de speranta acolo unde cei mai multi ar fi nostalgici, varsta care apropie omul de ingeri si de lumea ideilor celor mai drepte este metaforizata si pretuita ca atare.

La acest succes liric, poeta a primit sprijinul unui colectiv de artisti tineri si in formare de la liceul de arta din Targu Mures care a asigurat grafic suportul receptor al textelor ce trimit la asa cum o spune Proust les temps perdu, noi vom zice timpul absolvit de toata seva lui pura la vremea cronologiei sale, care nu mai revine in viata subiectului ce-o traieste, dar i se reitereaza prin amintiri. Si ea e acel gest cognitiv, amintirea, care retrospectiv aduce viu in curgerea timpului superfluu si inexorabil farame de trairi, de vise si de visuri si in fiecare dintre noi ramane in timp ce avansam in varsta un loc neatins, acela al amintirilor, lada comorii pe care am strans-o de mici si in care din cand in cand mai aruncam o privire cu ochii intelegerii, admiratiei si acceptarii, ai bucuriei si sperantei. Poezia Magdei este plina de melopoaeia, versul ei joaca, e muzical, rima ei vine de la sine, cuvintele ei se asaza usor in matricea textuala ca o melodie placuta interpretata de cineva la instrument si gura deschisa interpreteaza o piesa al carei nici titlu si nici text nu-l cunoaste pentru ca nu exista, dar tocmai pentru ca totul e firesc si natural, improvizat integral iese totul admirabil. Asa si aici, poezia aduce pretuirea cuvenita varstei celei mai mici si mai pure, cand educatia si cresterea si ocrotirea familiei si a parintilor au fost momentele cheie pe langa joc, poveste, fantezia visarii in acea varsta de copil inocent si creativ, o floare rara cu nume cautat o viata cu si prin vietuit. Sa mai spun ca dulcele asociat ca atribut aferent painii, la randu-i comportand bisemantismul cuvantului este o hrana pentru suflet pentru omul adult care a depasit starea copilariei, dar care se reintoarce pururea la ea pentru a-si extrage in diferite momente ale traiului inainte pe axa tempo-spatiala seva de putinte, de intelegeri, de inspiratie in alegeri viitoare, cand posibil dilemele existentiale pot incurca putin la nivel de alegeri inevitabilele urme intr-acolo.

Anume, este atat hrana trupului, mladierea graului semanat, secerat si treierat pe lanuri, depozitat in hambare si macinat, plamadit in sudori de cuptoare de mainile gospodinelor si a brutarilor in regim centralizat, dar si acea anafura, simbol prin ea insasi a trupului conceptului religios, care da incredere in parcursul oricarui suflet pe calea existentei sale consumate aici pe pamant. E painea sufletului totodata, ancora de pastrare a omului pe calea ascensiunii sale spre divin, o legatura pastrata aici ca printr-un axis mundi de autoare prin metafora inspirata a stilului ei aparte, litera de foc a penitei sale scrie si gandeste hrana pentru spirit, care este de ajuns oricui intelege ca in viata urcarea de trepte e vitala. Ea o face si nu priveste retrospectiv cu suparare, sau definitiv, ci doar pentru a aprecia acea varsta tipica formarii individului si a o contextualiza liric intr-un mod placut, optimist, creativ si hranitor, apropo de titlul volumului in sine. Foamea la care trimite titlul nu este musai ospatul impartirii bucatilor de paine coapta doar iesita din cuptor, ci mai degraba face trimitere la ceva mult mai demn de poezie, ca hrana si metafora prin sine insasi a acelui tip de hrana pentru spirit. Intocmai ca episodul acela biblic al inmultirii painii si pestelui, caci painea din titlul Magdei odata mesajul transmis devine paini si multi se vor fi saturat din foamea/setea lor de cultura si necesitate pentru spirit. Frumos, scris, trait, visat, exprimat. Un om care simte frumos, pur, adanc si dincolo de un imediat existential printre care se mladiaza cu inspiratia si jocul grafierii penitei ce-atinge suav fila hartiei ce capata text si sens.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s