sarutarea noptii

nu, nimeni niciodata n-a stiut
cand ploua cu adevarat in om
s-inunda tot ce poate-un
echilibru si-o balanta si verde
se coace la foc molcom
asa acolo de undeva de sus
pentru ca rara pasare ce-ti zboara
prin colivia fara vreun perete
ti-a amintit atunci cand a venit
la tine ca al sau tril
e unic si melodios si-ai fi
vrut sa-l prinzi-n cutia neagra
a memoriei interne ca sa fie
pavaza si-o muza pentru zile-n
care ploaia se va fi dus si
de acolo siroind zboar-un
luciu scotand la iveala
bule de-o puritate naturala
pe care si pestii le contin
pana si prin aerul rarefiat
din poale de munte unde frigul
iernii frig si ger si bronzul
verii-i adie pielii dorul dezmierdarilor
nocturne cand pe spate asteapta sarutari
in valuri de cascada vaporoasa.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s