Orasul borcanelor, sau si moartea traieste

Orasul borcanelor de Arnaldur Indridason este un thriller psihologico-politist ce te tine cu ochii in carte cat e noaptea de  lunga si gati cartea si te-apuci si-i faci si recenzia imediat! Desi e scrisa de un islandez si actiunea incepe  si se termina in carte tot in Islanda, cartea are legatura cu Bucurestiul, e locul unde am primit-o de la Raluca! Multumindu-i Ralucai pentru a fi avut si inspiratia si mana potrivita de a o fi cules-o special pentru a mi-o oferi, hai sa mergem mai departe cu analiza. E genul de carte careia nu-i mai dai drumul din mana! Tema este aceea a ridicarii unor probleme asupra carora avem de meditat noi toti, fiecare ca individ separat si toti laolalta ca societate. Asupra a ce e urmatorul lucru, a procrea intr-o lume actuala expusa atator riscuri poate insemna si drama, durere si harababura nenorocita, ca sa-l citam pe detectivul sef al anchetei politiei din roman, Erlendur Sveinsson. Acesta preia cazul mortii descoperite de vecini in subsolul unui bloc de locuinte al localitatii Nordurmyri al unui septuagenar linistit in aparenta dar izolat, singuratic. O localitate ce se ridica pe fosta mlastina care umplea zona locuita acum mai bine de patru decenii. Indiciile anchetei duc la adeverirea presupunerii de crima, fie cu motivatia de jaf, rafuiala personala, recuperare de bunuri materiale, datorii.

O scrumiera mare pare a-l fi lovit pe batran in cap, o masa de lemn maro lovita poate in cadere de trupul acestuia se rastoarna iar omul se izbeste cu capul de podea si sangereaza. O foaie rupta dintr-un caiet scrisa cu un creion din biroul batranului vadeste ca cine a intrat in casa celui pe care-l cheama Holberg vrea sa semnalizeze ceva. Anume textul de pe hartie eu sunt El, ridica prima perspectiva in picioare stand dreapta pana la final, anume aceea ca intre victima si ucigas exista o legatura, de rudenie, sau se cunosc cel putin, unul macar stie destule despre celalalt. Un singuratic, batranul n-are familie si rude, nimeni nu poate fi anuntat despre disparitia sa la modul cum media a transmis informatia in legatura cu crima, cercetarile incep si se deruleaza incrancenat, pentru ca indiciile par a nu se lega si pe langa frigul toamnei ploioase a lui 2001, cand actiunea romanului se intampla, legaturile intre indicii presupun marje de eroare care intarzie sa se adevereasca si atunci alte piste sunt necesare a fi adoptate. Langa mesajul scris pe bucata de hartie gasita la locul crimei, o fotografie cu un mormant de copila si cu o piatra funerara din care doar trei cuvinte se intrevad in poza trimite intreaga echipa de anchetatori condusa de Erlendur inspectorul tipicar si uns cu toate alifiile vietii, divortat de sotie, cu doi copii adulti ce-si cam rateaza cariera si viata prin dependenta de droguri pe care-o imbratiseaza inainte ca sa descopere cum e sa traiesti. Cuvintele intregului mesaj sunt acelea dintr-un verset biblic care exprima o temere mare si dincolo de moarte.

Inspectorul trebuie sa vada a cui si de cine si pentru ce. Si pentru ca citatul era din Psalmul 64, ocroteste-mi viata impotriva vrajmasului de care ma tem si pentru ca Marion Briem, batranul mentor al inspectorului sef care conduce cazul crimei stie cate ceva din trecutul victimei, Erlendur leaga informatiile. Asa ia legatura cu mama copilei inmormantate in cimitirul la care facea trimitere poza gasita la locul crimei. Kolbrun, sora lui Elin e mai reticenta, dar accepta sa desconspire trecutul surorii ei, antecedentul cu victima crimei din propria locuinta si acel politist care conducea ancheta plangerii ei de viol impotriva lui Holberb de la momentul respectiv care a fost musamalizata si in final sarcina formata a adus-o pe nume pe fetita ei, Audur, care a murit apoi deodata la 4 ani. Dovada mormantul si poza. Cu o inteligenta si o rabdare dostoievskiana inspectorul conduce ancheta, scriitorul ne descrie actiunea romanesca cu atribute apropiate unui mare semiolog al lumii actuale, celebrul autor al Numelui trandafirului, Umberto Eco, iar cartea se desfasoara in aparenta evoluand spre o cale de revelare a ceva si-n acelasi timp complicand descoperirile si amanandu-le pentru ca ce se afla e de o complexitate care nu presupune doar simpla contabilizare. Poza din apartamentul victimei are amprenta lui Holberg si a altei persoane. Ulterior cercetarile dovedesc a fi vorba despre unul dintre apropiatii victimei din urma cu 4 decenii, disparut in timpul unei sarbatori anuale dupa ce poza cu mormntul fetitei fusese facuta. Asta dovedea ca presupunerile comisarului s-au adeverit pana la urma. El e santajat cumva de cel ce facuse poza si disparitia fotografului care stia ca Holberg are o fiica, rezultata in urma unui viol si a unei paternitati care nu a putut fi demonstrata si atunci materialele electronice salvate in computerul lui Holberg descriind perversitati pornografice infantile si zoofile dovedesc preocupari din cele mai tacute, justifica felul in care era perceput de vecini, dar releva o tinerete zbuciumata. Punctul cheie al acestei intrebari, de ce pornirea aceasta, de atac, siluire a cuiva ce nu putea opune rezistenta, se gaseste in registrele medicale si-n povestile rudelor legate de moartea micutei Audur, tumora la cap si niste pete maronii pe piele, caffe au lait.

Autopsia releva si-n cazul victimei crimei aceleasi pete si presupozitia inspectorului porneste intriga naratiunii. Asa iese la iveala faptul ca rapoartele medicale ale anilor ’60 sufereau de lipsa de cunostinte adecvate care au determinat un medic sa faca cercetari detaliate in domeniu si pentru asta materialul uman a fost automat necesar, asa ca dupa autopsie creierul copilei n-a mai fost adaugat la loc ci pastrat in formol si descoperirea bolii genetice ce a cauzat moartea brusca la anii aceia ai copilariei este neurofibromatoza. Acum violul, copila rezultata in urma lui moare, tatal biologic prezinta simptome ale bolii, dar nu moare, ci e doar purtator, copiii de sex feminin in schimb rezultati in urma lui vor fi afectati, de ce, pentru ca baiatul, singurul deocamdata descoperit, Einar, nu moare copil, el are 40 de ani, e biolog la un institut de cercetare care se ocupa cu crearea unei baze de date create in scopul de a descoperi legaturile evolutiilor bolilor ereditare sau nu pe cale genealogica si a face din pacientii sistemului informatizat de sanatate islandez o lume care se misca pentru a obtine informatii pretioase. Pentru cine? Vedeti, citind cartea!
Insailarea relatiilor, ideilor este admirabil creata, intuitia nu e de fiecare data incercata lecturand asa ca eu sunt El, e zbuciumul psihologic al unui adult ce descopera pe cale profesionala ca nu este fiul tatalui sau si isi acuza in tacere mama de infidelitate fata de tatal sau, dar cand afla ca este produsul unui viol care a marcat viata mamei sale care a decis tacerea si zbuciumul interior atata timp tocmai pentru ca linistea de familie sa nu aiba de suferit. Si care om e singur, caci e parasit de sotie, cand tot la varsta de 4 ani, fiica sa si a ei a murit subit tot de aceeasi afectiune ereditara. Or, cum familia ei nu avea antecedente, familia lui Einar nici atat ar fi zis el. Doar ca analizat pe parti, sursa vietii lui pare a fi alta decat actele de stare civila si aparentele acelor ani o arata. Si totusi in final desi doare adevarul asta, aparentele astea vor conta pentru a restabili o ordine in jur, caci plecat de acasa, sotul Albert al mamei lui Einar revine sa-si asiste sotia ce trece prin drama vietii ei reiterate, plus teama ca-si poate pierde copilul, pe Einar. Ce scrie in bilet, asa se si intampla, Einar a capatat de la tata caracteristicile predominante si e copie fidela dupa acesta, doar ca nu prezinta acelasi caracter deficitar. In schimb e purtator si el de gena a bolii care farama viata oricarei progenituri de sex opus care ar sfarsi tragic…

Cu viata distrusa doar de aspectul acesta al descoperirii ca fiica-i moare, sotia-l paraseste pentru ca analizele nu dovedesc afectiuni genetice pe cale genealogica de partea mamei, deci mai ramane doar ca ceva de la tata sa fie problema… si problema ce nu-i da pace pana nu o rezolva aduce in fata un rezultat greu de crezut si totusi evident, dreptatea pe care o face e eliminarea originalului pervers, sursa raului diseminat si apoi finalul care nu va fi incinerare, ci altfel tot prin foc instantaneu intr-o zona cu foc ce arde si bum. Cititi ca merita. Nota de un decor sumbru si gotic prin negrul prezent ca evocare predilecta picturala din naratiune face ca misterul asupra literaturii nordice sa paleasca in fata interesului cu care cititorul se va fi apropiind de text. Caci si dupa moarte viata aduna laolalta, ca-n cimitir, cand trupul lui Einar aduna mama, tata – parinte  ce l-a crescut, frati si sotia lui, alaturi de Kolbrun si Elin, mama lui Audur, ce vor fi bine pe mai departe, caci el, cel care provocase tot acest lant de afectiuni si de complicate manifestari de viata nu mai e.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s