cruci

cuminicatura sortilor fara de minte
in acorduri desuete de cruci
mereu amintite printre cuvintele
cu care trimiteri se fac destul
la nemurire inca de-acum
desi-i devreme, poate prea devreme
pentru a vorbi despre capitolul acesta
face-n prag de ziua noua la lumina
unui falnic soare prea focos
la aratare undeva-ntr-un sus
nedefinit ca inaltime sa se
infioare parul de pe pielea
care-o porti asa pe tine
desi poate c-ai vrea alta
de negura ultimelor boabe
strugurale sparte-ntre dinti
c-o noapte-nainte de-ntamplare
si care-ti faceau dulcele suav
sa-l porti cu tine-nauntru
si-n afara dincolo de juramintele
pe care in semn de perpendicularitate
le aduci in semn de apartenenta
si-nchinaciune in fata unui amin.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s