Cititorul, sau cum sa-nvingi temerile interioare, descoperind viata ceva mai tarziu

The reader in original, sau Cititorul in romana este povestea lui Michael Berg, pustiul care devine avocat si a Hannei Schmitz. Inainte de al doilea razboi mondial cu pustiul in prima clasa de liceu si cu Hanna lucrator controlor pe tramvai  intr-un Berlin sumbru, amenintat de razboi. Intr-o zi ploioasa, pe cand venea de la scoala, baiatul se adaposteste in gangul unei cladiri unde niste lucratori se adapostisera si ei de ploaia torentiala ce cadea instantaneu, fara semne de a se opri. Fire materna si generoasa, Hanna revine de la serviciu si-l observa pe baiat cum tuseste si observand si voma lasata pe caldaram, decide sa-l ia inauntrul casei sale pentru a-l ingriji asa cum se cuvine. Aici incepe initierea masculina a baiatului ce devine barbat, trupeste si moral, caci Hanna este omul, femeia, caracterul de la care Michael berg invata sa simta si se contureaza elevatia lui ulterioara. In timpul baii calde pe care o face femeia-si arunca in treacat niste priviri tradand interesul erotic si o viata sentimentala in dificultate in timpuri nesigure cand viata nu promitea sanse pentru ca indivizii sa-si poata permite luxul de a spera sa-si imparta sentimente si visuri. Si pe cat este de neobisnuit in aparenta, ca un adolescent sa fie imbaiat de o femeie in toata firea, necunoscuta, asa se intampla, iar Kate Winslet intra perfect in rolul analfabetei care simte si este ferma in convingerile sale pana la capat ca face ceea ce este bine.

Si aventura consumata in vara acelui an va fi pentru pustiul Michael punct de cotitura in viata lui, iar numele ei, Hanna Schmitz un nume de care este legata cea mai frumoasa si importanta perioada a vietii sale. Mai ales ca dincolo de simtirea si afectivitatea pe care le incerca in patul femeii, Michael se simtea regele lumii cand ii citea femeii din cartile de la scoala. Lait-motiv ce revine pe parcursul derularii filmului regizat de Sydney Pollack, cand la facultatea de drept asista la procesul unde printre acuzati se numara in calitatea de fosti gardieni in lagarele naziste si Hanna Schmitz ce-si asuma ea toata vina intregii echipe de gardieni care intr-o noapte in care un sat a fost bombardat, 300 de evrei fusesera lasati sa arda sub acoperisul bisericii in care fusesera inchisi pe dinafara. Cu seninatatea debordanta, neintelegand prin asta ca altora poate parea nesuferita, sau ilogica, fara pic de umanitate, sau altfel, semnand ulterior nefericitului eveniment un proces verbal, desi era analfabeta. Ceilalti acuzati o acuza pe ea ca fiind cea care era conducatoarea operatiunii si ea insasi redactase documentul prin care explica imposibilitatea eliberarii dupa lovirea bisericii de bombe, de teama haosului si a lipsei de masura in ceea ce priveste egalitatea de sanse la supravietuire pentru toti cei din biserica. Pusa de curte sa scrie de mana pe un carnetel in vederea compararii scrisului aparut in redactarea documentului incriminat, ea refuza de rusine, Michael este in sala ca student la drept si intelege atunci farmecul sau cu care era deseori bucuros citindu-i femeii. Tot atunci, proba evidentei acestui lucru este si memorarea stangaciei ei cand ei doi, ea si Michael mersesera in excursie doua zile cu bicicletele si se oprira sa ia masa la un bistro, iar ea tinea intr-un mod ciudat meniul in maini privind straina la textul scris, arborand intr-un fel ciudat condescendenta feminina in fata lui Michael caruia-i ofera, asa cum de altfel se si face respectul de a comanda el si pentru ea, caci ea va consuma tot ce va alege el.

Iar momentul lui Michael de suprematie adolescentina, de barbatie de vreti e acela cand el ii raspunde chelneritei ce-l intreaba daca mamei lui i-a placut masa, ca da i-a placut foarte mult, multumesc si-n numele ei, dupa care ofensat parca de ideea ca femeia de la restaurant se prinse de diferenta de varsta dintre ei doi si deci nu concepea ce altfel de legatura sa fi existat intre ei doi, el o saruta chiar in arcul vizual pe Hanna. Taria ei de caracter in fata juratilor, asumarea intregii vine in ideea de a nu fi fost vazuta de intreaga lume adunata acolo ca ea nu stie nici sa scrie, nici sa citeasca, asta pentru ca si-n lagar din marturiile celei mai mici dintre supravietuitoarele experientei nefericite a lagarelor, care acum la maturitate a scris o carte document despre felul in care viata i se derulase acolo, motiv presupus chiar de unul dintre colegii studenti ai lui Michael de deschidere a procesului in urma careia oameni marunti ca niste gardieni sunt adusi ca oprobiu social in fata lumii de acum, cand multi altii sunt si au fost vinovati de sistemul acela care a agreat exterminarea evreilor atunci, are ca substrat ideea ca daca voi ganditi acum despre mine ca e rau ce am facut, cand eu pentru ca era liber postul de gardian la SS am fost inrolata, nu pentru ca m-a amenintat cineva, atunci vina si pacatul sa cada asupra mea. Iar justitia umana se dovedeste si-n film una oarba, caci daca la acuzatiile celorlalte gardiene cum ca doar Hanna a facut si dres, cand ea fiind analfabeta facea ceea ce i se cerea, primeste sentinta capitala, detentie pe viata, pe cand celelalte, ca fiind nu colege ale ei, ci subordonate ei, culmea!- cate 4 ani si 3 luni detentie. Estetismul acestui film e dat de dragostea ce leaga doi oameni diferiti, atat ca formatie profesionala, vocatie, educatie, convingeri, prin timp.

 Desi-i desparte o diferenta de varsta echivalenta unei generatii, ei continua sa fie apropiati. El s-o simta pe Hanna aceea care i-a facut initierea spre maturitate, chiar daca e om cu copil mic, o fata care devine adulta inca pe cand tatal ei ii trimite Hannei casete inregistrate cu el citindu-i detinutei cartile din care-i citea cand era adolescent in acea vara. Si asa se consuma mai bine de 20 de ani de detentie pentru Hanna si fiind singura legatura a ei cu exteriorul, directoarea inchisorii-l suna la cabinet pe Michael si-l roaga dat fiind iminenta eliberarii ei s-o ajute cumva, cu gasirea unui job si a unei locuinte, caci rude nu are si acomodarea cu lumea moderna e imposibila mai ales pentru o femeie imbatranita. Accepta s-o vada acum, caci pe cand de-abia fusese inchisa n-a putut s-o vada la fata acolo, neintelegand el, expertul in argumente si in retorica, cum un om simplu poate avea teama si rusinea deconspirarii analfabetismului in fata juratilor, mai ales cand acesta putea constitui in ochii sai si-n fata oricarui om rational un punct forte care i-ar fi nu justificat faptele de atunci, dar redus semnificativ vina in ochii tuturora, ca sa nu mai vorbim despre sentinta ce ar fi fost mai blanda. Michael chiar alege s-o pedepseasca pentru asta, ii scrie de fiecare data cand dupa fiecare colet in care avocatul ii lasa inregistrari vocale ale lecturilor sale si primeste de la detinuta chiar randuri scrise de mana ei in care aceasta-i solicita sa-i mai scrie si el, multumindu-i pentru faptul ca s-a gandit la ea si la necesitatea ei spirituala de a auzi citind in izolarea zidurilor inchisorii, dar nu trimite niciuna dintre scrisori. In schimb Hanna face ea insasi pasii sai elevatori in plan moral incercuind in carte imprumutata de la biblioteca inchisorii literele si cuvintele pe care apoi si le rescrie in caiet invatand in acelasi timp cu ascultarea vocii lui Michael din casetofon care citeste cartea, literele alfabetului. E inimaginabil de greu tot acest pas facut de ea, dar asemuit poate nu gratuit cu gravitatea lucurilor de care a fost ea acuzata, prin prisma ororurilor infaptuite de regimul nazist din care si ea a facut parte, este nu doar o palida intoarcere a privirii inapoi fara ura, cu intelegere si toleranta, ci un act de acceptare a caintei de care se face in sine un om in continuare bun, Hanna.

La promisiunea facuta ca peste o saptamana de dupa ce vine s-o vada fiind anuntat de directoarea inchisorii despre iminenta eliberarii detinutei, in quiet asa cum isi iau cei doi la revedere, Hanna nu mai doreste sa apuce ziua cand pustiul de altadata o va ridica de acolo si o va ajuta cu cazarea si gasirea jobului in atelierul de croitorie al unei cunostinte asa cum ii promisese el, pentru ca in urma discutiei cu Michael acesta-i da o noua optica de a vedea lucrurile pe care ea le-a facut. Si atunci intelege ca a gresit, mult, iar pentru alti oameni ce au ramas in viata si care si-au pierdut cunostintele si familiile, chiar daca mortii nu se mai intorc la viata asa cum o sustine, nici nu poate trai cu acest gand. Si intoarsa in camera ei, decide sa nu mai astepte perioada scurta de timp ramasa pana la eliberare si sa se spanzure, cocotata pe cartile asezate stiva pe masa, pentru a ajunge la inaltimea scurtei bucati de sfoara de care facuse rost. Asa ca florile cu care pregtit s-o intampine pe detinuta la eliberare nu mai sunt un motiv de bucurie a libertatii in sensul vietii, ci a eliberarii de o vina inteleasa in final de viata, iar drumul prin viata ia locul ceremonialurilor mortii. In cinstea ei, trupul este preluat de Michael care-l ingroapa la biserica din oraselul de la periferia Berlinului unde ei doi au calatorit atunci cu bicicletele si cand ea se oprise sa asculte corul copiilor, fascinata fiind pana la lacrimi de sfintenia momentului, a armoniei vocilor varstei pure a copilariei din acei semeni ce cantau pe Dumnezeu. Acolo o va conduce in ultima secventa a filmului Michael pe fiica sa, caruia-i povesteste despre el si Hanna, moment cu care el devine inca o data pustiul rostit de Hanna, de aceasta data in persoana Hannei fiind chiar fiica lui. Viata femeii care a contat atat de mult in viata lui Michael a capatat si rostul tardiv dupa moartea ei, cand depozitul de 7000 de marci si restul banilor adunati de ea in timpul detentiei, sunt lasati printr-un testament ad-hoc incropit de Hanna in celula ei si lasat spre vedere directoarei inchisorii, lui Michael sa-i ofere drept rascumparare a vinei sale fata de fetita pe care alta data in lagar o lua alaturi de alte copile slabute sa le ingrijeasca si hraneasca in plus fata de meniul general in camera ei rugandu-le sa-i citeasca din carti. Lucru pe care Michael il face, merge acasa la autoarea cartii de la care autoritatile germane au inceput ancheta si procesul in cazul gardienelor printre care s-a numarat si Hanna si-i explica doleanta Hannei, iar gestul in aparenta nesemnificativ, imbraca si-n ochii acelei femei, fetita de odinioara ingrijita de Hanna intelegerea si acceptarea, mai ales cand banii sunt trimisi prin Michael in numele detinutei unei agentii non-guvernamentale evreiesti din America ce se va ocupa cu lupta impotriva analfabetismului, cutia de ceai in care Hanna pastrase banii in celula ei, fiind acceptata de scriitoare, ca amintire a celui mai valoros obiect familial al sau in lagar. O odisee intreaga tot acest excurs ce se deruleaza in fata ochilor privitorilor, o metamorfoza umana interioara, o calauzire, initiere, completitudine si autentic si firesc in simtire dreapta. Un film impresionant. Musai de vazut pentru cine nu a apucat inca a-l vedea!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s