Povesti traite pe viu! Floraria cu povesti- florarie online aduce fericirea si emotiile in viata ta

Sa stii sa spui o poveste traindu-ti viata, Elena, este cel mai important lucru cu putinta pentru un om! Asta o stia Elena Zafiu, o tanara care studiase actoria in Bucuresti de la bunica ei, o fosta profesoara care a facut din menirea ei o devotiune fata de limba si literatura patriei in care a vazut lumina vietii. A fost dedicata trup si suflet comorii despre care si antecesorii ei vorbeau la modul apreciativ folosind metafore ca slova de foc sau sirag de piatra rara pe mosie revarsata. In vacantele sale din copilarie petrecute la bunici la tara, Elena s-a bucurat de atenta grija si educatie timpurie in spiritul acesta respectului si dragostei pentru cufarul acesta incomensurabil in valoare spirituala. Caci limba nationala,  portul popular, traditiile si obiceiurile unei natiuni au facut obiectul vietuirii bunicii sale. La vremurile cand alfabetizarea copiilor facea pe langa o dialectica a muncii care revolutioneaza si eleveaza oamenii muncii, doamna Dorina, bunica Elenei a reusit sa dea mai departe notiunile, gandurile si convingerile sale asa incat generatii intregi de tineri sa-si formeze un bagaj de cunostinte care sa le consolideze ideile si convingerile proprii si cu ele sa atace mai departe etapele constructive
ale vietii. Si asa o parte au ajuns sa-i urmeze aspiratiile devenind filologi ca si dansa, ajungand chiar cercetatori de renume la universitati de prestigiu in afara tarii, altii au ales calea dreptului si au facut din aplicarea masurii justitiei sociale obiectul lor de activitate si tehnicile discursive si argumentationale pe care le-au invatat de la doamna profesoara de limba si literatura romana le-au prins foarte bine si acum ii sunt profunzi recunoscatori. Altii au simtit ca din tot patrimoniul acesta cultural pe care limba nationala-l detine ca importanta prima in firea lor spirituala au ales calea artei sa urmeze, intocmai ca si nepoata ei, Elena sa regizeze si sa joace piese de teatru si filme, in care arta o simteau si o credeau ei se regaseau si puteau in acest fel emite puncte de vedere care sa fie percepute cu un impact puternic asupra publicului receptor.

Acum cand repeta la teatru una din piesele cu care se va prezenta in fata publicului la finele saptamanii viitoare, intr-o scurta pauza din repetat, prilej cu care tigarile erau si pachetelele de mancare adulmecate pe fuga in culise, ei ii suna telefonul. Raspunde, nerecunoscand numarul, dar simtind asa ca o necesitate de a fi auzit o voce la telefon, alta decat dialogul si toate celelalte replici din piesa, pentru a se deconecta de la incarcatura artistica ce simtea ea atunci o cam apasa.
Alo, da!
– Alo, salut Elena! Sunt Ovidiu, am revenit in tara de la meetingul la care am participat cu colegii mei si am revenit pe-acasa si mi-am zis sa te anunt si pe tine!
– Ok, bine-ai revenit! Pai stai, scuze ca nu ti-am recunoscut numarul, acum inca mai repetam la piesa, doar ce eram in 5 minute de pauza aici ca ne-a luat foamea si repetitiile stagnau, te sun eu cand scap de aici, bine? Ajung acasa, fac un dus si te sun sa iesim undeva la o bere in centru, ce zici?
– Da, ok! E perfect, mi-era dor de serile in care ne gaseam la povesti la cate-o bere-doua, zau. Adunarea asta de parerologi  unde am fost plecat la Cardiff chiar m-a facut sa imi redefinesc prioritatile mele interne. Dar, lasa, ca nu-ti destainui acum tot. Avem timpul si locul mai tarziu, te pup, ne auzim mai apoi. Spor la repetitii si pe mai tarziu, draga! Pa!
Tigarile umpleau decorul de arta plin si hapciu-urile colegilor de trupa ai Elenei inaltau sacrificii facute pe altarul dedicat artei dramatice. Zambetul ce-i umplea chipul luminos de-ndata ce inchise clapetuta telefonului, tradau simtiri adanci pentru cel care-o sunase acum. Si asta era abia inceputul!

Cu mai mult elan si-un avant care parc-o ridicau inspre cupola tavanului incaperii iradiind mult spirit desi salile de spectacol nu-s cele mai primitoare locuri pentru cineva dinafara bransei actoricesti cand repetitiile pun presiune pe artisti, Elena iesi bine din actele, scenele si interventiile sale in cadrul piesei, care multumira deopotriva regizor si echipa. Plecand voioasa inspre casa scrise lui Ovidiu: te pup! am iesit de la repetitii si-o tai inspre casa, te sun eu mai incolo! Si pentru ca a lor comunicare transgresa felul de-a vorbi al celor mai multi semeni comuni, adauga: tu buchet trandafiri para mi! Abia astept sa te revad! 
El prinse mesajul, stia cat de aprinsa-i e firea prietenei sale fata de care nu insistase prea mult in trecut sa se apropie,  dar acum parca simtea ca ar fi momentul sa lase rusine, temeri si timiditate deoparte si sa faca efectiv ceva pentru ca raspunsul ei la intrebarea lui pertinenta: Vrei sa faci parte integranta din mine si din viata mea de-acum incolo?  sa nu aiba niciun fel de obstacol de ordin argumentativ, pragmatic, sau de orice alta natura. In plus se simtea si din vocea ei la telefon care parca vibra cand o auzea raspunzandu-i ca si ea simtea cam la fel. Si pentru ca si aniversarea zilei sale de nastere el stia ca se apropie si sirul de margaritare cu primaveri de la gatul ei fin se mai umple cu alta piatra pretioasa cauta sa vada cum va face din ziua aceea una demna de tinut minte pentru totdeauna. Vorba aceea, nu usor ajungi la sufletul unei femei, dar stii ca atunci cand ai reusit atunci tine-te bine ca nu mai iesi din inima ei, cu una-cu doua! 

El nici nu voia sa fi iesit, dorea doar sa stie pe unde si cum anume sa faca sa intre, ca de ramas, stiindu-se pe sine si cunoascand-o bine si pe ea, avea incredere ca soarta nu le-ar fi fost pe potriva! Intreband in stanga-n dreapta, ba chiar cautand el singur solutii, gasi in mediul virtual solutia imediata, caci conectarea la ce inseamna puls al vietuirii electronic se face si e bine ca se fac nesimtite interpunerile unor bariere presupuse de distante, geografii, limbi sau alte atribute menite sa desparta doua inimi care bat in acord asumat.
Nu, n-avea de ce sa se teama ca nu va gasi flori s-o uimeasca acum la intalnirea pe seara si nu gasea de cuviinta c-ar fi tocmai propriu cu ideea de iesire cu depanat povesti la o bere, cat intelesese ca asemenea acelei flori rosii care si vitregita de conditiile climaterice, tot gaseste pana si-n desert resurse sa se apropie de lumina cerului, fie si-n conditii de mediu nu tocmai prielnice, el era pentru ea un asemenea trandafir. La fel si el o vedea asa, ca pe femeia ce-i poate lumina viata si  vietuirea pe mai departe. Dar pentru ca primavara nu-si spusese inca toate cele cate avea de spus intr-un discurs actoricesc ce analiza indeaproape simtiri si feluri de raportare la capriciile vremilor, apropierea de anotimpul estival urma sa consemnezesi ziua ei onomastica, prilej cu care, se gandea el, in zi sfanta de nume sa puna la cale intregul scenariu actoricesc in interpretarea proprie, de asta data! Se gandea cum s-o ceara, cum sa fie ceva aparte si important si pentru ea, fara a atinge corzi sensibile si a le depasi dincolo de o granita pana la care asteptari si fel de a fi gaseau limitele tolerantei in sens pozitiv.

Ca o femeie speciala si cu un suflet poetic ce era ea, iubea in mod aparte florile. Asa ca surpriza de acolo va veni, isi zise el. Gasise pe net floraria online care livreaza flori cu emotiile actiunii incluse la pachet si miza pe chestia asta. Asa ca alesese  de pe siteul florariei online cele mai frumoase buchete de flori cu putinta, dori ca acestea sa fie surpriza lui chiar dupa aplauzele intregii sali la finele piesei pentru care femeia repeta atunci cand el o sunase. Si ideea incoltita-n minte, chiar avea baza, miza pe vacarm, pe suflet si lacrimi si zambete incoltind in ochi si pe buze ca stare de rasplata a receptarii teatrului, o stare de bine si de completitudine pentru ea, pentru Elena! El cu unul din acele buchete de flori elegante sarbatorind interpretare de vis si apreciind-o pentru tot ceea ce este pentru el, mai mult ca oricare personaj din sala care a platit bilet la intrare.     
Seara, la bar s-au vazut dupa ce ea i-a telefonat spunandu-i ora la care va ajunge, timp suficient pentru el cat sa mai faca un  mic ocol pasind si gandindu-se la ei doi. Toate amintirile-i aduceau in acelasi punct. Anume ca au ratat fiecare amanand implacabilul sentimental, ba de grija jobului afara, pentru el, ba de ideea ca arta cere sacrificii si ea atunci cand ii lasa lui sa-nteleaga ca nu merita sa fie sacrificat de o scena, caci un suflet e mai presus de tot ce iti place si ca acum ar fi momentul prielnic retrospectiei tuturor acestor momente frumoase care n-au dat un verdict, ci timpul i-a adus pana la urma in acelasi punct cu alte simtiri si mai sincere si profunde, consecventi mai mult ca niciodata ideii ca apropierea mai mult decat simpla prietenie
reciproca poate face si ca pasii amandurora sa aleaga acelasi drum. In viata, da, asta-si spunea el si spera ca-si va gasi in urmatoarea perioada cuvintele potrivite pentru a i-o si spune ei, femeia pe care el o iubea nespus si pe care o pretuia de altfel si-n trecut tot la fel, dar n-avusese acel imboldsi curaj s-o recunoasca-n fata ei, temandu-se poate de un altfel de raspuns decat cel pe care l-ar fi asteptat de la ea. Acum se decise sa le scrie celor de la floraria cu povesti un mesaj prin care ei sa poata face din acea livrare flori in cutii speciale un lucru de-o insemnatate capitala pentru Elena.   

Caci pe cand era la scoala si in pauza obisnuita dintre cursuri privea cu admiratie, nu cu invidie pozele uneia dintre colegele care isi petrecuse concediul pe litoralul marii Egee, linistea cancelariei fu usor disturbata de un cioc-cioc la usa pe care intra curierul cu pachetul comandat de el. Era ziua Elenei, curierul nu spuse decat atat: Stiu ca aici este o femeie speciala care-si sarbatoreste ziua de nastere! La multi ani, Elena! Si lasa pachetul pe masa si iesi ca un actor grabit ce si-a terminat interventia in piesa si se opreste dupa cortine la cabine pentru a redeveni cetatean din personajul interpretat pe scena.
Surprinsa pentru ca desi viata-i luase o turnura usor neasteptata, desi dorita, Elena intuia de la cine provine surpriza, femeia nu ramase masca, ci se apropie curajoasa de pachetul lasat pe masa. Pe biletelul pe care scria Pentru cel mai iubit dintre pamanteni, ea gasi lipit si un plic pe care-l deschise cu o curiozitate care acum o facea sa iradieze prin toti porii fiintei. Nu mica-i fu mirarea cand abia terminand de citit mesajul continut de plicul desfacut cu nerabdare, usa se deschise si-nauntru venise el, Ovidiu, cel care statu in spatele acestui moment.
In zi speciala cand primaverilor asezate in margaritare la gatu-ti subtire mai astern umil si-o propunere de camaraderie pe viata intre tine, o zeita si mine, un modest pamanteam ce incearca zeitatea cand ti-e aproape? Vrei sa fim nemuritori, iubindu-ne in fiecare zi cand ne trezim fiecare pe perna celuilalt, acum si de-acum inainte in zilele ce ne vor fi harazite? Astept un raspuns… Semnat, cine te iubeste si a realizat asta si a facut cale intoarsa de peste mari si tari!

Nici bine nu terminase de citit si formularea expeditorului al carui scris il recunoscuse imediat o facu sa ridice artistic  din sprancene in semn de ghilimele incluse intr-un text pe care-l avea acum de comunicat. Atunci el se arata in prag si ea-i spuse:
Arata-te la fata si la chip, tu cel ce viata vrei sa mi-o-mparti pe-o cale pe care amandoi sa pasim!
Iar el intra degajat si cu toti colegii ei de cancelarie de fata deveniti specatatori in spectacolul pe care ei amandoi acolo ca pe o scena in care ea, doar ea obisnuia sa fie la mare inaltime cu rolurile interpretate, ingenunchie si scoase cutiuta magica si-i spuse scurt:
Vrei sa fii sotia mea?
Inainte ca sa-si faca putin aer cu plicul desfacut in care gasi mesajul cu acele cuvinte care o facura s-o treaca ceva ape interioare, caci totusi cat era ea de obisnuita cu gestionarea emotiilor, nu ti se intampla asta in fiecare zi, emotiile cuvintelor lui rostite atat de ferm cu demnitatea cavalerului ce-asteapta domnita lui sa accepte ca el sa fie ocrotitorul de-acum inainte si ceva sudori pe frunte pornind dinspre tample o-ncercau in acorduri pe care le auzea diminuat ca intensitate, desi ele erau pe cat de aproape de ea rostite cu entuziasm, mult mai rasunatoare: hai Elena, daaaaa, stim ca poti,  say yessssss !!!- se tot auzeau dinspre cei care umpleau cancelaria, trase aer in piept si nu gasi ca raspuns decat o imbratisare puternica de saracul om abia mai sufla, o sarutare ferma si luuuuuunnnga si abia apoi un Daaaaa spus cu toti plamanii, daca e sa il parafrazam pe unul dintre profesorii ei din facultate, care punea accent pe acest lucru, anume ca fermitatea rostirii replicilor sa nu impieteze cu nimic expresivitatea actoriceasca in performarea de pe scena.


Si cand gandurile bune se-ngemaneaza cu viata si prietenii-s mereu aproape sa te ajute sa faci asta posibil! caci cei de la floraria online floraria cu povesti nu fac doar surprize placute livrand flori pentru oamenii ocupati care au cate-un caz de  aniversare izolata unde nu pot ajunge si-si deleaga atunci curieri. Nu, exista un tandem, un duo, in care spiritul prieteniei pentru o cauza nobila primeaza. Iar livratul povestii cu tot cu emotii incluse in ceremonialul oferirii cadoului face din viata insasi a persoanei careia i se intampla o asa bucurie, o poveste de viata. Intocmai ca povestea traita in vietuire, ca deviza a regratatei bunici a Elenei, de la care cu ochii scaparand intr-o lumina vioaie cu un inceput de lacrimi de fericire, ea a invatat sa duca mai departe, indeplinind sfatul ei ocrotitor pe are acum il intelege mai bine ca oricine alta.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s