Contele de Monte Cristo filmul, sau lectia razbunarii celei drepte care tempereaza impuls si asterne iertarea prin uitare

Contele de Monte Cristo filmul este epopeea omului in cautarea dreptatii prin incercarea razbunarii fata de cei care i-au gresit si i-au distrus calea vietii asa cum incerca el sa si-o construiasca. Doar ca asa cum misterioase-s caile vietuirii Edmond Dantes ajunge sa incerce pragurile de jos ale rezistentei fiintei la conditiile ambientale fiind acuzat pe nedrept de conspiratie impotriva regimului republican in timpul restauratiei si izolarii pe insula Elba a imparatului Napoleon Bonaparte.
Cand Edmond primeste chiar de la imparat o scrisoare pe care s-o duca la Marseille, Fernand de Mondego, viitorul conte de Mondego prietenul sau tradator ii citeste scrisoarea care era una ce punea la cale revenirea la carma tarii si-l reclama. Prietenul  de conjunctura al lui Fernand, procurorul arde scrisoarea si distruge proba incriminatoare a acuzarii lui Dantes cand aude ca tatal lui era spionul care ar fi trebuit sa primeasca misiva (Clarrion). Iar pentru ca in lipsa unei probe orice act de acuzare nu se  fondeaza, de teama unor urmari asupra familiei sale, procurorul il arunca exilat la Chateau d’If.

Renumele inchisorii aceleia chiar acesta este, al locului unde se aduna toti aceia de care patria cu cei care-o conduc se dispenseaza de teama si cu  rusine. Ostracism. In fiecare an petrecut inchis in celula primea bataia cu biciul aferenta ideii de adus aminte ca e inca  viu. Nimic insa nu pare sa mai fie ceva de nedepasit, cand in celula sa apare la un moment dat un alt detinut, un preot fost militar care-l va invata in inchisoare tot ce stie, economie, filosofie, matematici, limbi straine, arta scrimei si a duelului in schimbul ajutorului sau pentru saparea unui tunel in directia opusa celeia in care sapand preotul spera s-atinga zidul exterior dar n-a ajuns decat in celula lui Dantes. Asa ajunge sa deduca Edmond ca el n-a fost decat un tap ispasitor pentru chestiunile vitale de care se temeau ceilalti, procurorul si Mondego in speta, Danglars fostul adjunct el echipajului unde Dantes promovase dupa moartea capitanului, retrogradandu-l pe Danglars. Iubita si logodnica lui Edmond, Mercedes ii pastreaza vie amintirea  sufletului ei pereche desi in prima luna de cand fusese luat de langa ea, despre Edmond primise scrisoare de la procuror ca a fost ucis si desi la nicio luna de la inchiderea lui la Chateau d’If, ea devine contesa de Mondego, primind doar numele si  starea fostului prieten al lui Edmond pentru binele copilului ei si al lui Edmond, nicidecum fiind cucerita de ceva personal la Fernand.

Niciodata nu a incetat sa-l iubeasca si drept marturie a dreptatii celor spuse revelate prin fapte ea nu si-a scos vreo clipa bucata de sfoara innodata pe deget in semn de inel de logodna. Preotul moare in timp ce sapa tunelul si scos la timp inainte ca sa fie astupat de pamant si moloz de catre Edmond, acesta mai sufla putin, suficient cat sa-i spuna despre comoara lui Spada ascunsa in preajma insulei Monte Cristo din Mediterana. Cand descopera ca batranul nu mai multumeste atunci cand se vine cu terciul zilnic, gardienii descopera ca acesta nu mai sufla si pleaca dupa sacul in care-l vor lega si arunca in mare in loc de ceremonie funerara. Timp suficient pentru Edmond sa intrevada ocazia ce i se ofera din senin de a vedea din nou cerul si de a resimti pamantul sub picioare, liber fiind iarasi. Il duce pe batran in celula lui si-l intinde ca si cand ar dormi, iar el ii ia locul legat in sac. Inainte de aruncarea in mare, Edmond prinde cheile balansand pantalonii sefului inchisorii care luat pe nepregatite cade odata cu sacul cu mortul in apa marii de unde Edmond se elibereaza si-l atine pe acela care-l batuse in fiecare  implinire a unui nou an petrecut intre zidurile Chateau d’If, pana cand nu mai sufla. Iar el ajunge la un moment dat pe mal innotand si fiind si luat de ape pentru ca zidurile acelea numai mobilitate nu i-au oferit. Banditii peste care da acolo il pun sa se bata cu unul dintre ei, pe care grupul lor dorea sa-l pedepseasca pentru neloialitatea lui. Cu mainile goale, Edmond il supune pe cutitar, care devine prin propria vointa aliatul de nadejde al lui Dantes, pentru ca l-a salvat de pedeapsa camarazilor lui.

Ajunge inapoi acasa, afla de la fostul proprietar de vas ca tatal sau n-a suportat nedreptatea ce i se facuse fiului sau si s-a spanzurat, iar Mercedes a devenit intre timp contesa Fernand de Mondego locuind la Paris. Pe masura ce transportul comorii descoperita dupa indicatiile preotului ajung in tara, Edmond Dantes, sau Zatarra pentru camarazii sai pungasi, insemnand lemn dus de val devine contele de Monte Cristo si se insinueaza in elita nobilimii reusind sa conspire la razbunarea nedreptatii comisa lui cu 13 ani in urma. Procurorul marturiseste pe cand era la baia publica faptul ca l-a inchis fara proba si fara motiv pe Edmond atunci, Danglars e prins ca fura din transportul lui Monte Cristo si arestat si el, iar Fernand este dator vandut cazinourilor, Mercedes fiind singura care-l recunoaste pe conte ca fiind Edmond, pentru ca alura sa, gestul incolacirii micilor suvite pe par si faptul ca atunci cand ea-i spune ca-i aminteste de cineva care in trecut i-a fost foarte drag care a murit, el spune ca nu e acel Edmund Dantes, desi ea nu-i spusese cum se mai numea Edmund! Albert de Mondego implineste 16 ani si pleaca la Roma cu alti tineri sa petreaca zilele carnavalului orasului, ocazie cu care contele de Monte Cristo apare ca salvator cand camarazii sai sunt platiti sa-l sperie, iar el sa le spuna stop cand va considera necesar ca in ochii tanarului el este salvatorul sau. Lucru care este adus la cunostinta parintilor sai odata cu revenirea in Paris, unde invitat la aniversarea zilei sale de nastere, el, Edmond Dantes in rol de Conte de Monte Cristo-i tine un discurs incurajator si de imbarbatare cu care capteaza atentia intregii comuniuni de lume buna adunata acolo.

Cand si-ndatorat bancilor si cazinourilor si cu nereguli gasite la transporturile de bumbac pe care le face, Fernand descopera intr-una din lazile ce-ar fi trebuit sa adaposteasca materia prima de pe urma valorificarii careia urma sa se mai achite cumva de lantul de datorii contractate regele, piesa de sah pe care el i-a aruncat-o in caleasca deznadejdii atunci cand a fost dus la Chateau d’If, Fernand recunoaste imediat conjunctura opusa ironiei cu care trata el in urma cu 16 ani momentul tradarii lui Edmond! Si Dantes este intr-adevar contele de Monte Cristo, iar Fernand il provoaca la duel, caci nu accepta ca Mercedes sa-i fie luata de acel sarantoc de atunci care si inchis pe nedrept si presupus mort, revine acum in carne si oase si conte putred de bogat! In onoarea numelui Mondego, Albert apare intre ei si-l provoaca pe conte, dar Mercedes ajunge inainte ca ceva rau sa se  intample intre copil si nobil. Atunci ea-i spune ca este fiul acelui Edmond Dantes care este acum conte de Monte Cristo si doar gandul ca stiindu-si tatal copilului mort a facut-o sa accepte pactul mariajului cu Fernand pentru blazonul numelui si starii ce-i conferea stabilitate ei si fiului ei. Atat! Atunci ea este impuscata de Fernand, iar apoi Jacoppo-l roaga si-ndeamna totodata pe contele si stapanul sau Du-te si termina odata! Si exact asa face! Iar dupa asta, vechea fortificatie adapostind nedreptatea unor oameni chinuiti de soarta si de alti oameni fiind deposedati de libertate si de viata Chateau d’If devine proprietatea lui in scopul folosirii banilor comorii asa cum a lasat preotul cu limba de moarte mesajul: in scopuri nobile.

Si ce poate fi mai nobil decat a-ti recunoaste in familia ta ce timpul ti-o redobandeste, sau te face pe tine s-o redobandesti, comoara vietii tale, caci alaturi de ea ai pe lume tot ce-ti doresti? Un film despre erori, malitiozitati, nedreptate si razbunarea injustetii soartei, dar ghidat de Good will give me justice, mesaj ce devine credinta inconstienta a suferindului nedreptatit Edmond in inchisoare, chiar daca el continua sa-i spuna preotului cu care admise sa sape tunelul pentru eliberarea lor ca el nu mai crede in Dumnezeul care rostit pe buzele unora dintre oamenii care tradeaza, asa cum au fost cei care l-au vandut pe el, luandu-i prin libertate toata viata lui inainte, ci vrea sa mai traiasca doar pentru a razbuna faptele acelora pentru a echilibra o stare. De vazut, de inteles, de apreciat si de luat aminte pe viitor ca lectie de viata.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.