The mists of Avalon

The mists of Avalon filmul este epopee celtica ce vorbeste despre trecutul mistic si despre credinte ce transcend imediatul unui crestinism adoptat de plaiurile britanice, unde ceata este de pe vremea antica locul acela aparte al continentului.
Un film care vorbeste despre credinte locale, adanci, inradacinate, despre un regat mistic si mitic, unde magia are un rol important si unde subiectivismul e pus sa lucreze in folosul binelui comunitatii. Nu de fiecare data, caci a o lua pe Morgaine de sub pavaza mamei Igraine si a o duce sa creasca in spiritul si-n educatia taramului feeric al Avalonului doar pentru ca esti matusa ei pentru ca simte si are viziuni inca de mica are un substrat ce tradeaza o anume situatia usor conflictuala intre surori.
La fel, a face ca previziunile si dorintele sa ia locul constientei decizii rationale atat in plan personal cat si in ceea ce priveste colectivitatea ce trebuie pastorita inseamna un joc cu focul ce se dovedeste a fi un blestem, caci se repercuteaza in final chiar asupra-i. Arthur si sora lui mai mare trec nestiind aceasta printr-un ritual de transformare, unde la capatul unei vanatori initiatice menita a-l cali pe el ca razboinic si a o forma pe ea ca femeie, cei doi zamislesc un copil razboinic care leaga dincolo de interpretarea crestina ce pedepseste asta, sangele razboinicului sau tata (Arthur) de sangele regal, provenit prin lege de la tatal surorii mai mari. Cand credinta acestui martirat asumat de matusa celor doi copii, Vivian, the lady of the lake viitorul regal, e aceea ca binele tarii e asigurat, cantonarea in mistic devine obsesie care nu are cum sa dea rezultate. Si, cum vom vedea pe parcurs, Arthur si cea care-i e sotie nu pot avea urmasi la tron, ea si atractia irezistibila pentru Lancelot, mana dreapta in eroism si fratia cavaleriei admit sa incerce a implini visul acesta pentru tara si rezultatul e ca pantecele ei sterp e cauza pentru care la un moment dat Lancelot o ia chiar si-ncearca sa fuga in lume fiindu-i cavaler, pavaza si scut, protector si iubitor aliat pe mai departe. Adevarul si dreptatea sangelui vin parca de undeva de dincolo de ratiune si lume si curs firesc, cand Mordred se alatura oastei regelui Arthur venind la curtea tatalui sau care nu stie inca asta, trecand proba vitejiei cu comandantul oastei chiar in sala mesei rotunde la ceas de ospat. Dar alaturatul camaraderiei are doar scopul acesta al uciderii tatalui, chiar daca asta inseamna a o omori inauntru pe mama lui, sora lui Arthur, Morgaine. Implacabilul se intampla cand in batalia unde plaiurile britanice-s atacate de normanzi, Mordred tradeaza patria, tatal si totul dand suport inamicilor si lasandu-si timp pentru inflacaratul gand de a termina cu blestemul asta ce-l resimte. Arthur nu cedeaza usor, dar Mordred ajunge sa-si omoare intai bunica, matusa ei, Vivian, persoana care l-a crescut cea mai mare parte a vietii. Pus in barca si dus pe lac in Avalon de Morgaine,  Arthur primeste izbavirea ranilor din lupta cand sora lui intelege ca domnita a lacului ca Avalonul are nevoie de sceptrul puterii de pana acum inapoi pentru a reechilibra lucrurile odata cu moartea lui Vivian si a lui Merlin, ajuns la capatul puterilor.
Aruncata inspre ceruri, sabia face lumina in lume, alunga norii si inseninarea-l readuce la viata pe Arthur pentru un nou inceput. Ca o cruce loiala careia i-a fost si pe mai departe el si sora lui, o altfel de lady of the lake, nu mistica, ci umana.
O poveste ce vorbeste despre puncte de vedere si despre asumarea lor in fata vietii, decizii ce se intorc si lovesc precum un bumerang, despre traditii si indoctrinari, despre jocuri de culise care nu rezista si in final despre destine incercate ca sa invete, poate, lectia vietii si a vietuirii asa, iar nu altfel. Arthur mai putin, dar Morgaine este cu adevarat Lady of the lake, intelepta acestei epopei despre un trecut zbuciumat al plaiurilor desprinse de continent, sacrificata de matusa ei, dar care este acolo pentru a ierta, ajuta si face ca lucrurile sa nu scape de tot de sub control. Crucea ei e asumata pe mai departe, crucea lui Arthur o reda, prin Excalibur spiritului vechi al toposului si cerul se-nsenineaza. De vazut si de admirat povestea eroinei si parcursul prin acele timpuri al unui om vaduvit de parinti, tata, mama, frate, fiu si nu numai, de o viata in ideea unui rol important la nivel colectiv, pentru care in spiritul vremii, predispozitia, convingerile si traditia precrestina a trebuit sacrificat.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.