iubire

siguranta firului de iarba
ce ascende spre celestul sur
nu e perturbata nici de vant
sau ploaia care cade peste el
pentru ca soarele-l ridica si
e mandru cand roua i se
asaza-n poala ca o regina
care sade-ntr-un jilt in dreapta
primului om din regat care-i
si iubit si sot si stapan
inimii ei care e deplin devotata
tarii cu toata fiinta ei firava
ce se ridica tot asa ca iarba
in lumina curcubeului diminetii
din picaturile de roua
ce scanteiaza-n jur
reflectand ale sale lumini
colorate special sa picteze
noaptea-n viata atarnata-n tabloul
cu rama bine fixata-n vietuit.
duminica e ziua domnului soare
ce liniste si relaxare lasa
in urma cuvinte rostite-n soapta
de atata incantare…

Regina Maria in amintirile Branului de Emil Stoian sau cum o dragoste pentru oameni si devotiunea pentru ei leaga punti peste vremuri.

Regina Maria in amintirile Branului este o carte document in care autorul, notarul Emil Stoian, descendent al unei familii de frunte in istoria recenta a asezarii montane din centrul tarii cu semnificatie aparte atat pentru destinele tarii, cat si pentru augustii sai oameni ce au condus-o spre unificarea provinciilor istorice vaduvite de unitate prin negurile istoriei potrivnice prezinta relatia speciala existenta intre Bran si familia regala romana de spita dinastica europeana. Om de o deosebita simtire, de o frumusete nobila si augusta, o eroina si o devotata credincioasa unui Dumnezeu bland, bun si onest a ales sa inteleaga si sa urmeze preceptele religiei baha’i ce promovau cinstea, corectitudinea, solidaritatea si intr-ajutorarea semenilor intr-unul Dumnezeu bun si sfant.

A fost prima sora medicala a ostasilor ce-au aparat cu sfintenie dealurile din imprejurimile Branului si au unificat provinciile romane, a fost protectoarea artei si culturii, o femeie, mama, regina, om de stat si credincios fidel acelor principii sanatoase din vietuirea oricui. Casa ei de suflet era Branul, o a doua placuta sedere ca monarh fiind resedinta de la Balcic. Surprinde placut cartea aici de fata prin bogatia relatarilor si documentelor pe care autorul le prezinta aici facand o punte peste timpuri, ani si regimuri politice, amintiri care dovedesc inraurirea celor mai calde si firesti sentimente ale unei mame de tara, cat si faptul ca lingvistic ortografierea si graiul romanesc au intalnit permanente adaptari pana azi. Carte document care ilustreaza fotografii, peisaje in care apar augustii familiei regale, in prima parte a cartii regina Maria in persoana alaturi de sotul Ferdinand regele Romaniei mari si copiii, viitoarele altete regale, printi si regele cel tanar Mihai, dupa care in a doua parte accentul cade pe surprinderea acelor acte ale fiicei majestatii sale, principesa Ileana. Marcanta personalitate culturala a zonei Branului, academicianul Sextil Puscariu din centrul Branului ne spune autorul detine la randu-i o parte importanta in prima parte a lucrarii monografice menita sa repuna in valoare autenticele traditii si valori spirituale ale locurilor din centrul tarii, evidentiind rolul important al Branului si al oamenilor pe care locul i-a dat pentru Romania, cat si insemnatatea sa topografica si sentimentala in viata reginei insasi si a fiicei acesteia Ileana.

In calitate de rector al universitatii clujene care astazi poarta numele Babes-Ballyai, Sextil Puscariu confera titlul onorific de doctor honoris causa reginei eroine a Romaniei, Maria pentru devotamentul spiritului britanic, pe filiera etnica al ei si umanismului si iubirii naturale a oamenilor si a tarii pe care o pastoreste adaptat mai mult decat onorabil cerintelor unei asemenea insarcinari pe care destinul i-a conferit-o odata intrata in dinastia Hohenzollern ca sotie a lui Ferdinand, rege al Romaniei mari. O misiune asumata ca mesager divin, un adevarat inger trimis de Dumnezeu cel bun printre oamenii vremii, pe care i-a ajutat si i-a condus la unitate. Foarte sensibila sa fiica Ileana, inainte de implinirea finalului de an 1947 cand schimbarile politice i-au fortat exodul in strainatate alaturi de familia sa regala, face un act caritabil care salveaza viata unui tanar taran branean, pentru care viata era pusa in pericol de febra tifoida ce predomina in perioada ulterioara conflagratiei mondiale si pentru care toata stradania parinteasca de a-l fi salvat se dovedea neputincioasa, ea preia fraiele sanselor de salvare a vietii sale si ordona aghiotantului personal ca a doua zi dimineata copilul sa primeasca doza de penicilina aferenta tratamentului ce trebuie sa-l salveze, pentru ca e tanar, puternic, educat si vrea sa invete si merita sa traiasca sa duca mai departe valorile in care crede pentru oamenii in mijlocul carora s-a nascut.

Cititi si descoperiti totodata descrierea impozabilului element de legatura arhitectonica a cartii care singur martor secular al atator schimbari istorico-politice a fost slabiciunea spirituala a mamei regine Maria si fiicei principese Ileana, castelul Bran. Peste ani, presedintele asociatiei culturale Fiii si prietenii branului, autorul in persoana, notarul Emil Stoian reuseste alaturi de alti braneni cu vaza ca in vara anului 1995 sa aduca o multumire spirituala si dincolo de timp celei care a fost regina Maria pe care a reusit s-o comemoreze asa cum numele si placutele amintiri ale celor pe care i-a pomenit si-n carte o cereau. Cheie pe finalul cartii este si sensibil incarcata intalnire cu branenii din 1990, revenirea dupa aproape o jumatate de secol a principesei Ileana, intre timp calugarita sub numele de maica Alexandra in Pensylvania SUA, unde a deschis prima Biserica crestin-ortodoxa in limba engleza de maici purtand hramul Schimbarea la fata din State.Cutia cu pamant din glia braneana si floarea de colt, darul cel mai de pret din viata Ilenei ca om si al Alexandrei ca monah, au insotit-o la rugamintile sale si in mormant, solicitant sa i respecte demnitatea si cuvantul, cerand simplitate pentru ceremonie, castigand admiratia si respectul iubirii poporului ei pe care l-a sprijinit.

nimic nu e intamplator

din cauza soarelui nu-mi mai pot
citi mesajul si nicicand nu
mi-e mai bine ca atunci cand
razele ma-mbie cu farmecul
luminii lor de-acolo de sus.
e-o placuta relaxare a mintii
si dupa ce se vor fi facut
si toate cele ce se impun
printr-o necesitate de neamanat
va prinde bine chiar si-un
alt strat de bronz pe piele
incercata alta data de haine
peste haine una peste alta.
benevol le dai incet-incet
jos una cate una si devii
astfel mai aproape de natura
cu toate simturile ascutite
la maximum ca si odinioara
ceva mai demult pe prima treapta
acum ai mai urcat alaturi
si de alti cativa si privesti
in urma fara ca sa fi regretat
cu ceva…
efecte si cauze se-ntalnesc
iar asta se intampla cu un scop
de care devii constient si-l
recunosti ceva mai pe urma
si admiti ca asa este.

sete de viata

dintr-o sticla noi sorbim
seva de vitalitate si-nauntru nu
ramane decat o imperfectiune
sublima caracterizata in mod pur
subiectiv de cui i-e sete mai mult.
caci spatiile se creeaza-n vid
o perfectiune la randul ei
sa tina si sa dea de lucru
mintii pentru ca sa-l si umple…
eficient e doar atunci cand
liberul loc nefolosit de
tot mai marea contingenta e-mpartit
cums e cuvine si-ntr-un mod
armonios fara ca sa se
decline cineva-n fata
altcuiva. e-o lege naturala
a firii care zice ca e bine
sa incapa fiecare dupa vrere
si nicicui sa nu i se mai
zica da-te mai incolo!
pentru ca firimituri mai sunt
destule, lucruri intregi se tot
impart in stanga si in dreapta.
si se poate…

coacere

strugurii fierti sa scoata mustul
granelor pe care vara le-a copt
cu soarele ei dogoritor aroma dau
butoaielor ce stejarii seculari
au frant in dogele uitate-n
beciuri la racoarea ce cheeama
zapada iernii sa cada sa-nghete
sperantele unei toamne-n culori reci
si calde-n acelasi timp de
poveste. verzi codri se-astupa
de vreme si vantul frunzele
zboara-n nelinisti nocturne
abisal teluric morganic
cu accente trepidante de scari
coborate-n trepte rapide
cu ochii-n cer si picioarele
singure lasate sa faca treaba
asta pe mai departe…
valurile marii cern cai si zboara
de-a lungul viiturilor in cascade
seci de spume lipicioase
pe canalul nervurilor vremii
ce deapana curenti intr-o poezie
scrisa si recitata aproape nefiresc
de sublim. tacere…