minge de meci

mingea plimbati-ntre voi cu degetele
intarite pe varfuri si podul palmei
contractat ai sa arunci inspirat
balonul purtat peste fileu intre
ariile adverse. ziua-n amiaza mare
tantarii te musca de craci si
te-ndoaie de la tendon si
mai sus pan’ la centura o
arsura din aia chimica ce te
mai apuca din cand in cand
pe piept. piepturile voastre dezgolite
de hainele imposibil de acceptat
se umfla si se-ncovoaie cand
respirati ca niste cai inhamati
la jug. soarele si caldura va
obosesc si voi renuntati la bere
pentru racoritorul suc de baut atunci
cand simti ca pierzi energie si
va rehidratati ca omul prins intre
mrejele unor iele. precautiile
nu-s inspirate cand mori, stii, nu?

Advertisements

Se7en, sau greseala repetata si pedepse care doar ucid

Se7en este un film in care modernitatii contingente i se aduc in prezentul trait, viu, pasaje si lectii de viata intelese din perspective diferite din vechime. In societatea americana, intr-o mare aglomerare urbana, care nu este nici capitala, dar nici vreo vagauna uitata de lume au loc in decursul unei saptamani sapte crime odioase. Fiecare  aminteste de un trecut in care deciziile personale n-au fost intocmai cele care asupra propriei persoane sa fi avut efectul cel mai benefic si prin insemnatatea persoanei in angrenajul complex al comunitatii sociale in mijlocul careia fiecare a trait. Se aduce in discutie notiunea de pacat si criminalul in serie, un tip putred de bogat, bine educat, dar nebun de legat- dupa caracterizarea sumara a detectivilor care lucreaza la cazul sau o intelege la modul total intransigent, intolerabil si vrea ca opera sa de arta, adica uciderea in serie a sapte cetateni, pacatosi dupa propria-i definitie, fiecareia dintre victime el recurgand prin omucidere la rasplatirea pacatului de care-i acuza pe fiecare-n parte.

Si am avut parte de un obez caruia i-a dat sa manance pana a crapat, un avocat corupt care a impartit dreptatea imbogatindu-se ilegal, caruia lacomia i-a fost pedepsita, un lenes, traficant si consumator de droguri pe care-l tine legat de pat, imobilizat un an de zile si care descoperit de detectivi dupa aceasta data moare la spital indureri, iar lenea sa iarasi primeste consecutia actului admis ca decizie personala, soarta-i da o reactie. Unei prostituate care imprastie boala, doar in ideea satisfacerii unor mici placeri murdare ale unora, John Doe, in traducere Nimeni, in interpretarea magnifica a lui Kevin Spacey o desfigureaza inainte de ultima suflare. In final mandriei frumusetii unei femei cunoscute, criminalul in serie-i taie nasul si-o cioparteste pentru exacerbarea importantei pe care imaginea de sine era mai presus de alta calitate a propriei persoane. Totul pana ca ucigasul sa vrea sa dea nas-in-nas cu detectivii pe care spune-ntr-un final ca-i admira.

Celui mai tanar si neexperimentat intr-atat incat sa fie ocolit de mintea ucigasului, pe care afla si cum il cheama, cand prefacandu-se fotoreporter si mituind colegii politisti ai lui David Mills (Brad Pitt) si William Somerset  (Morgan Freeman) care investigheaza locul crimei intr-una din cele sapte crime cautand indicii care sa-i duca mai departe si sa anticipeze cumva urmatoare miscare a ucigasului, acesta il enerveaza pe Mills, pentru ca asta si vrea si-i ia si o poza, care in final dupa planul acestuia era un indiciu inspre prinderea lui, de care nu se eschiveaza macar. Cand planul e aproape dus la indeplinire, la a cincea crima,  chiar ii va pregati o surpriza. In ziua a sasea cu crime, dupa plecarea la birou a sotului David Mills, John Doe invidios zice el pe viata linistita de familie a sotilor Mills, il inlocuieste conjugal pe David. Asteapta sa fie implorat sa n-o omoare pe  ea si pentru ca poarta in pantece o alta viata, acesta in loc sa fie argument, devine in mintea ucigasa contraargument si apoi cand se lasa prins plin tot de sange, criminalul ii duce pe detectivi in plin desert ca sa descopere urmatoarele victime pe care opinia publica va dori sa stie unde sunt si cine au fost, pentru ca trupurile gasite sa poata fi si inmormantate crestineste,  e argumentul ucigasului, care se preda urmandu-si planul. Ar fi putut pleda prin invocarea nebuniei si astfel ar fi scapat de judecata, pedeapsa fiindu-i nu cea meritata, daca detectivii nu i-ar fi intrat in joc.

Asa ca Doe e condus de David Mills si Somerset intr-o zona desertica dinafara orasului, unde inspre ora 7 seara, o dubita apare ca sa livreze un pachet destinat lui David. Culmea ironiei face ca David sa poarte o discutie cu Doe pe cand Somerset descopera continutul macabru si infiorator in perspectiva lucrurilor pe care el le stie si sa fie informat cu raceala despre continutul coletului destinat lui, crima si implorarea sotiei sale Tracy (Kate Winstlet) si pentru noua viata dinauntrul ei, idee despre care nici macar nu apucase a i-o fi spus si sotului ei…
David nu rezista si-i face pe plac lui Doe, invidia e pacatul meu, furia, ura a ta. Si desi precautile lui Somerset il avertizeaza pe David ca daca va trage, Doe va castiga in tot acest joc necurat si plan diabolic de a arata ceva societatii, firea umana nu poate controla pornirea prima, caci un aparator al legii si ordinii face sau nu compromisuri cand nu e vizat direct de nimic…
Atins devine razbunator si nu-i mai pasa de actiunile sale care contravin regulamentului de functionar in folosul societatii…

Si toate acestea, in ultima parte a activitatii lui Somerset. Un film care imbina psihologia cu literatura si ideile pentru care unii antecesori s-au sacrificat, Milton, Dante, Toma d’Aquino. Un film despre viata dedicata carierei, cum este cea a lui Somerset si o filosofie a cumpatarii aplicata din moderatie fata de o deschidere totala in vietuit cum este cazul aceluiasi detectiv care spune ca se va pensiona si va deveni lucrator al pamantului la o ferma departe de urbanism, unde interesul pentru resurse  si acapararea lor face implicita folosirea brutalitatii agresiunii pentru atingerea telurilor.  Summae theologiae era compendiul medieval al celor sapte pacate pe care autorul, un scolastic catolic le denumea capitale, mandria, ura, depravarea, lacomia, invidia, lenea si avaritia.

dividere

nonsalanta-ndarjirilor ambitioase-n
nesansa manifestarii dramelor actoricesti
si-n viata cotidiana face sa
adoarma orice fler si scantei izbucnite
mijind intr-o constanta latenta
ce-a-ncurajat uneori si-a dezamagit
asteptari ulterioare. armatele oficiale
si orbirea logicii impenetrabile
a ordinelor ciudate de pus in aplicare
fac din constrangerile fizice
amenintari cu moartea pentru oricine
se pune rau cu statul si cei mai multi
pentru care gandesti si pui-n practica
idei slabe si de neutilizat in societate.
pentru ca indolenta umana-i sora
prostiei si lenei care-s gemeni
uniplacentari si deci de aceea-s
atat de inseparabil apropiati
de feliile cepei din om, compus
la randu-i din straturi ovoide
care se preumbla din miez in coaja.

pic-pic

si cand era cat pe-aci s-ajungem
surpriza…pana. de combustibil
asa ca bei niste apa si faci o
treaba mica si te-ajuti si de o
palnie s-ajunga toata-n bidon la loc
sa se duca spuma si o versi inapoi
in rezervor si ce sa vezi
uite ca pleaca, nene, de pe loc, masina!
ajungi la peco si pe uscat bagi alta
pentru plinul ce-l platesti la final
de luna cand cardu-ti aminteste
sa te-achiti de datorii.
nimeni nu plange azi ca nu face copii
ei se gasesc acolo undeva
si scrie orfelinat pe usa la intrare
si cine intr-acolo de mic moare
in sine tanar tare, chiar de
iese de-acolo adult si viata-i
inainte e neingradita deloc
bunicuta ca stare de fapt, nu ca om
e o cadorisire inevitabila si cam rapida
a vremii scurse cu noi in ea.

pasi albastri

pe drumuri de munte, cele ce duc
mereu mai sus, inspre cerul ce
se-arata mai albastru ca niciodata
de-o frumusete cum rar ti-e dat
s-atingi cu privirea-n viata ta
gasesti candva un zambet atat
de pur si autentic incat pentru
absolut toate celelalte date cand
ai dat peste surasuri ironice
si mohoratte chipuri si si uitat
c-ai fost candva respins.
contur incepe ca sa prinda
speranta ce-n stele ai pus-o
sa coboare precum o cometa
si semn iti lasa sus pe cer
cand din avion dare printre nori
tu vezi dublate de la
reactoare. cineva-nsoteste pe
un drum pe altcineva ce
mana si destin si-a oferit
pe tava si-i asumare si prin fapte
nu doar de pe buze.