Precious time in your life!

Si pe masura ce soarele-si depana ultimele raze mai intense, Lucia-si aminti de iubirea lui, a celui care, om si suflet intrupat in fizic de soldat combatant a venit intr-o zi si-a aparut in viata ei ca o boare asa si respiratia i-a diminuat-o, suflarea i-a luat-o cu el si-acum in Afganistan o tine intr-o poza mereu in buzunarul din stanga-sus a uniformei sale de aparator al pacii internationale. Ce onoare pe ea, profesoara cu filologia abia terminata care-l intalni pe el, ofiterul cu alte misiuni internationale la activ bifate sa i se intample atatea, toate deodata! Pai se facea ca iese-n ziua sustinerii licentei si pe cand mai toate colegele de suferinta de pe culoarele facultatii erau imbratisate ba de rude si parinti, ba de catre iubiti, logodnici si chiar soti patimasi, ea singura-cuc privea fix inainte, parca incercand a-si induce starea de neutralitate pentru a se apara de intrebari adresate ca de pilda Ce faci fata, tot singura, nu mergi sa sarbatoresti cu noi, la o cafa si-un suc?

Nu, ea nu dorea nici cafa aia, nici suc, nici priviri indiscrete, vorbe rautacioase spuse intr-un tarziu pe seama altora, ea nu opina, nu barfea cum faceau cele mai multe si poate ca si de-aia bravul soldat a avut privirea inspirata s-o vada pe ea intre atatea chipuri feminine siropoase-n vesminte estivale aerisite. A-ntampinat-o cu un sarut-mana domnisoara, as dori sa ajung la Casa armatei, nu sunt de-ai locului si va sunt profund recunoscator daca ma puteti indruma intr-acolo!
La care ea n-a stat prea mult pe ganduri si dupa ce si-a tras mai intai sufletul c-o respiratie ce-a presupus inspirarea unui volum mare de oxigen pe care pret de cateva secunde la tinut bine in plamani, facand si ca a ei cutie toracica sa capete proportii mai consistente, lucru ce a avut doua roluri, a spus: Desigur! Chiar cred, nefiind prea departe ca va pot ajuta insotindu-va
pana acolo…

Dupa care, ca-n comedy romance-urile de succes adaugase …daca nu va supara asta cumva!
El, un as al argumentarii se simti flatat de cata simtire avea fiinta generoasa de langa el si-i spuse: N-as avea cum, domnisoara, eu trebuie sa ajung acolo, iar daca dumneavoastra va rapiti timp pretios din agenda pentru a ma ajuta pe mine, un strain de aceste locuri, nu pot fi decat incantat de idee si va multumesc! Sunteti o draguta!
Iar dialogul a continuat cam asa:
A nu, doar ce am iesit de la sustinerea licentei, am iesit bine la cate emotii am avut si chiar simteam nevoia unei companii placute, iar cum nimeni nu era prin zona, sunt bucuroasa sa va pot conduce unde va doriti…, la Casa armatei, cum ati spus! Va rog, eu sunt Lucia, imi pare bine, sa-mi spuneti pe nume, ca nu sunt doua domnisoare aici si mi se pare c-as fi mult mai in varsta cand folositi pronumele de politete, eu il deduc doar ca plural si ma inhiba…
Sunt onorat, Lucia, Raul sunt si-mi pare foarte bine de cunostinta, parca Dumnezeu mi te-a scos inaintea pasilor, draga mea!
Sa mergem, propun si pentru ca toate tinericile astea decoltate sa nu mai tot trimita sageti veninoase din ochii lor, just take my hand, would you, I know you’re good speaker of english, officer, right?
Yes, mam’!
– That’s my boy! Let’s just walk in this way!

Iar dupa ce formalitatile presupuse de necesitatea ofiterului de a trece pe acolo in chestiuni profesionale, Raul o auzi pe Lucia pomenind de foame si spuse doar atat:
Va rog sa ma insotiti, domnisoara, stiu un local unde am mancat, chiar aici in centrul orasului dumneavoastra, al tau pardon, pentru c-o vazuse pe ea cum ridica usor din spranceana dreapta, semn ca ceva iritatie la urechea-i fina se produsese cu acel pronume politicos receptat de ea ca dublul persoanei si automat o varsta improprie cu tineretea ce-i juca-n toata fiinta ei supla.
Abia astept, mor de foame si gandea ea de curiozitate sa te cunosc tinere cavaler, dar n-apucase a mai rosti nimic, pentru ca ofiterul ii luase ca un sot protector si iubitor bratul si geanta pe umarul sau cu o gratie-n miscari cum doar marii maestri de arte martiale mai fac cu o precizie si o brutalitate controlata si cizelata asa incat sa fie arta si nimic mai mult.
Se simtea-ntr-al noualea, douasprezecelea cer, al catelea vreti voi toti, ideea era ca era o senzatie placuta ce-i invada fiinta fluturii despre care colegele de facultate pomeneau cand iubitii lor li se strecurau noaptea-n camerele de camin spuneau ca le gadilau abdomenul, ea-i resimtea ca o ploaie calda de vara pe tot trupul, acum in toata fiinta ei. Ce turnura sa fi avut evenimentele in viata ei, nimeni sa n-o remarce pana acum, ea sa nu fi dat curaj cuiva sa se apropie asa cum o facuse acest ofiter, nu mai stia unde sau cum ori daca gresise cu ceva, era doar adepta lui Carpe diem si se ruga asa facandu-si cruce cu limba-n gura, ca sa nu cumva sa spuna ori sa faca ceva impropriu, sa gafeze impardonabil, pentru ca el sa se simta suparat si s-o uite deodata…

Au comandat asa cum se face ca la carte. S-au consultat inainte sa predea comanda ospatarului, care observand uniforma lui a inteles din priviri ca autoritatea masculina se cade a fi si respectata, a spus doar, imediat, bine ati venit la noi, sa va simtiti bine! Nu a fost cazul, asa cum remarcase Raul, ca ospatarii sa intrebe la o masa mixta, chiar si unde doi, un el si-o ea o ocupau
pe fiecare in parte ce doreste. El stia doar atat, ca nu e o impietate, ba chiar e indicat ca fie si-n afara oficializarii unei relatii, cand un el si-o ea ocupau o masa intr-un local, revine misiunea lui de a preda comanda ospatarilor, spunand si pentru doamna… eventual. De unde, se evita si ca intruziunea personalului angajat cu intermedierea produselor sa creeze animozitati in cuplu, puse ori nu si pe seama alegerii produsului cutare, care nu facea nici banii aia, iar calitatea servirii nu era multumitoare,  sau alte motive ce se pot, fireste gasi cand ceva nu merge tocmai ok. Asa ca pentru tacita intelegere non-verbala, ofiterul spuse doar multumesc pe un ton care avusese impactul intelegerii urmate de fapte si ascultarea de superior in campul profesional de unde provenea. Lucru ce-i placu lui, dar mai ales ei, care se simtea deja ocrotita si la un pocnet din degete. Zambea interior, iar toti fluturii din lume pe care nu-i cunoscuse ca ale sale colege de facultate zburau acum prin toti porii ei ce emanau o stare de bine sinonima cu fericirea pe care o anticipa asezata si langa ea, pas cu pas.

La masa apucasera doar sa discute despre tot si toate, cele care adunate de fiecare pana acum in cariera sa au fost cu bune si cu rele depasite pana la momentul actual. El o anunta ca avand in vedere filosofia sa de viata coroborata cu ce aflase de la ea despre persoana ei, e onorat sa nu gaseasca opozitie la ce ar avea de gand in ceea ce o priveste…
Pentru ea asta suna misterios, iar cum intreg trupu-i era invadat de carduri de fluturasi si fluturoi de toate formele, marimile si culorile spera doar la ce era mai frumos si romantic, ca tot ii picase Novalis pe unul dintre subiectele de la evaluarea finala la facultate. Terminara masa si gand la gand se gasira amandoi in acelasi timp sa rosteasca: bun-ar fi o plimbare sa ardem caloriile astea, acuma! Zambira bucurosi amandoi, iar el ii lua gingas mana care-i venea inspre gat cu scopul de a-l atrage  la ea, i-o saruta, apoi cu mana stanga care-i era libera ii dadu ei cateva suvite de par la o parte si o saruta neanuntat, cu un gest asumat. Nici nu se gandi ea sa se retraga intimidata sau tematoare, ci in sinea ei isi zicea Thank you, God! si-l saruta satisfacuta ca ziua aia venise si-n viata ei! Dupa care, cu ochii stralucindu-i de fericire, zambindu-i si din ochi,  pentru ca altfel chipu-i emana deja iradiere de jovialitate si bucurie nespusa, ii spuse, stiu eu un loc, unde chiar ti-ar placea sa mergi… Follow me!

Iar pentru el suna asta mai curand a curtoazie, decat a imperativ, asa ca dorind a cunoaste si mai bine orasul unde venise cu treburi de serviciu si-o mai descoperise si pe ea care-i era deja atat de rapid foarte draga, era deja-n pozitie de drepti  si-i prelua gingasa mana descoperita in dreapta lui. Si se vazura pasind rar, mana-n mana, ca doi iubiti, ce spera ea si el sa simta la fel si sa nu fie o ofensa faptul ca deja ea presimtea asta in ce-l privea. Pe colinele orasului, verdele era din plin armonia care imbraca intr-o aura aparte farmecul orasului bine aerisit. De sus panorama pe care urbea aglomerata de agitatia cotidiana o revela-l fascina pe el, mai mult pentru ca urmand a pleca in nicio saptamana iarasi printre necunoscuti, unde raidurile atentatorilor la linistea tuturora erau nu razlete, ci aglomerate ca o urbe unde toti vor sa ajunga undeva in acelasi timp si se intersecteaza mai peste tot, traia acum aceste momente alaturi de ea, care-i era atat de draga. Spera si ea sa fie la fel, de aceea si nelasandu-i alternativa, cand plimbarea li se cam apropia de sfarsit pentru ca soarele cam intrase pe alta parte de  cer sa lumineze mai mult ca aici unde erau ei doi, el ii spuse:
Stiu ca ce voi sa fac eu, poate parea haios, strange, dar ai in vedere un singur lucru, nu e prea repede din perspectiva mea. Asa cum vad eu lucrurile, avand in vedere si ce mi-ai spus despre tine, nu degeaba tin ce tin eu aici la piept, sub stelele astea care-mi decoreaza uniforma…
Intimidata si sesizand toate inflexiunile coerentei sale, spera doar ca finalul sa fie cel asteptat si de ea! Sincera sa fie cu sine, stia ca el o va cere atunci, dar o alta parte a fiintei ei era sceptica urmand calea logicii care trecuta prin experienta timpului spunea doar asa: e prea devreme, deci n-are cum!


– Ce am eu aici este una din acele bijuterii prin care, culmea ca sa vezi coincidenta fericita, ca tot mi-ai pomenit azi de fluturasi, uite unul aici si scoase din buzunar cutiuta in care un fluture urma sa-i stea frumos la gat in colierul cu care-l va astepta la aeroport cand se va intoarce iar… pentru tine! Preocupata sa deschida cutia, care dupa marime, realiza imediat ca nu e acea micuta comoara care ofera evelor satisfactia ca sunt jumatatea recunoscuta a unui barbat bine si vazand si fluturasul despre care-i spusese el, rosti un Mul- pana cand buzele-i intalnira pe-ale sale insetate de faptura ei si dupa minute bune apuca abia sa termine ce incepuse, -tumesc!
El va fi speranta mea ca vei fi bine, dragule! Si va zbura mereu alaturi si in mine ca sa ma ocroteasca, de fiecare data privindu-l si tie fiindu-ti la fel!
Iar pentru ca magnetismul m-a adus aici, mai intai inaintea ta si pe urma unde trebuia sa ajung, acest inel cu norocu-l impatrit al trifoiului rarisim din categoria acelor bijuterii din argint cu pietre pretioase si semipretioase este semnul ca-mi marchez teritoriul, imi trasez o linie clara in destin, imi exprim vointa de a te avea pentru tot restul vietii mele companion pe drumul vietuirii, ce zici, primesti?     
Sughitand brusc, stia ca apa e remediul, dar cum niciunuia nu-i trecuse prin minte sa fi luat apa cu ei, doar potopirea sarutarilor lui i-au alungat micul inconvenient, iar asta o facuse zeita sa se simta, cu licenta luata cu zece, cu o jumatate ca-n basme in bratele ei, ce mai, viata bate filmul, nu alta!
Se umfla iarasi in pectorali si spuse un Daaaaaaaaa vadind rabdarea cu care ea va ruga divinitatea in fiecare dimineata si seara ca barbatul iubit sa i se intoarca teafar si nevatamat de pe frontul unde era trimis.
Acum ea privea fluturasul si-l saruta la fel ca fiecare frunzulita din cele patru de pe trifoiul inelului de logodna si astepta si cand se insenina si cand ploua si era frig afara, semnul de la el. Pana-ntr-o zi, cand intoarsa de la scoala, unde preda, caci intrase in invatamant imediat de cum plecase Raul in misiune pe front, rabatase usor geamul camerei si o pasarica-i canta asa duios pe pervaz. Stia din povestile mamei ca e de bun augur si-nspre seara cand se-ntoarse de la cumparturi, holul semi-intunecat o conduceau spre caldura din casa ce-i ura un bine ai venit aparte! Lumanari aprinse discret, emanau o caldura suplimentara, sesizabila, iar petalele de trandafiri rosii presarate pe podea o facusera din timp sa schimbe tactica! Isi ingrosase vocea si inainte de a i se revela si a-i raspunde la fel de ferm si pozitiv Daaaa intrebarii pe care anticipa ea, el i-o va lasa scrisa din petale  rosii pe jos, Will you marry me?, ca stia si ca obisnuiti cu limbajul atata timp in colectivitate, greu fac distinctia astfel de oameni ascultatori de ordine in diferitele ipostaze pe care viata-i poarta! Si spuse:  
Yes, officer! You’re my precious – si-i sari apoi in brate ca o liceeanca de la balul bobocilor la una dintre probele haioase…

Advertisements

2 thoughts on “Precious time in your life!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s