cioburi

oglinda din perete-ncastrata ea
ca o An-a lui Manole-n zidul
surpator, irosind efort si sudori
in torentii spetelor si fruntilor
de soare arse-ale zidarilor si
calfe babilonind zile-ntregi
te-arata descompusa-n parti multiple
diforme si atone, fara culori si
contraste, fara contur, de greu
‘ti-era sa te compui la loc
dintr-o singura privire
pret de-o secunda cat ti-ar
fi luat sa te fi concentrat.
dar nu doar sticla ce te reflecta
de tot alta data, nu mai mergea
in cele din urma ci si toate celelalte
din camera-n care ajunsesesi din stapan
un musafir indezirabil si total strain
de ce-o alcatuieste si nu era doar o
iluzie, caci nici pasii nu te ascultau
cand incercai din rasputeri ca sa pasesti
in fata, patrulai de-a latul
si te fragmentai…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s