simfonie-n desert

clinchetele de clopotei vii mi-aud urechile
inzorzonate-n cercurile ce-mi atarna
pe langa pletele plecate-n tarile calde
definitiv si gatul care cu rotiri
constante ca un radar pentru detectare
de umbre-nsorite de-un optimism
debordant pentru canalizarea unor energii
vitalizante-mi fac zilele mai frumoase
cu fiecare bataie de aripi animata-n
card care tare batand ca o inima-n card
si triluind sonor muzical inaltimile
albastre ce se varsa intr-un mod aparte
printr-o palnie ce nu se vede, dar se
simte-n sufletele fara nostalgii lacrimoase
irumpand trairi trecute reiterand in amintiri
vii si placute-ntamplate aievea, odata demult
cu ingenuitatea caracteristica vietii
ce palpaie si-n roua, si-n frunze, si-n ou
cu seve si ape ce se storc pana
ce se-nvolbureaza ca sa nu-nseteze
deserturi fara trandafiri rarisimi aflati
printre nisipuri delirante-n cautare de oaze…