Doamna Constanta primeste in bucataria ei de vreo saptamana vizite neasteptate! Bine, nu ca-si da dumneaei acordul, vai de mine, ar fi chiar culmea cand am sa va spun ce fel de musafiri are! In primul rand, ei, ca sunt mai multi, vin in grup, neanuntati si nici prea agreabili nu-s, ba chiar deloc, caci dupa primele semne lasate pe faianta ei din bucatarie, Tanta, asa cum o stiu toti vecinii de scara de bloc face cahhhh! Gandacii de bucatarie-s pacostea, ori pain in the ass cum ar zice-o gospodinele americance din camera unde ele-s sefe de cand se stie! Bun, pana cand frantujii sa fii inventat nu doar mitul, zic eu, al ideii conform caruia tot barbatul gateste cel mai bine si face cea mai buna mancare, dovada fiind calitatea bucatariei frantuzesti, o armonica transculturala acoperind de la arta culinara si povestile impresiilor dupa cinat si pranzit, nu doar degustat ale tuturora. Si cand spun tuturora, ma refer la o gama de clienti de ambele genuri, de toate varstele si natiile pamantului care fara a fi cunoscatori in materie, stiu ce inseamna Franta cand vine vorba sa mananci ceva pregatit dupa retetele inovatorilor locuitori vorbitori ai limbii unui Voltaire, Stendhal, Flaubert si nu numai. Chefii lor bucatari de top recunoscuti peste tot in lume fac ce fac, se dau pana si peste de cap, o data, de doua, de trei ori si produc unicitatea senzatiei papilo-gustative de fiecare data cand le calci pragul localului in care gatesc. O femeie cu principiile sale unidirectionate in tonul ideii ca femeia le stie ea pe toate in bucataria ei, imaginati-v-o pe Tanta descoperind placile faiantei sale escaladate de picioruse de musafiri nedoriti! Pac, imediat descompleteaza setul de palete ale domnnului profesor de literatura, Mircea, sotul ei si da-i si arde-l cand pe unu’, cand pe toti, ca-s multi de parca-s migratori nedoriti prin UE, gandacioii astia, cum de teama-i denumeste augmentat dumneaei! Zilele trecute il si auzeam pe sot cum ii reprosa sotiei, ruperea paletei:
– Pai bine mai Tanto, tocmai cu paletele mele profesionale ti-ai gasit sa dai dupa gandaci de bucatarie? Ce-ai avut cu faianta pusa de mine? Pai cum vine asta, eu o pun sa fie frumos si tu o spargi si-o murdaresti? Pai asa se face?
La care prompt, vine si solutia izbavitoare din partea cadrului didactic al casei:
– Lasa mai femeie ca sunam, trimitem email cu urgentare la compania DDD care se ocupa de combaterea gandacilor de bucatarie! 
Intr-un mod profesionist, au dotarile necesare, oamenii si ustensilele specializate, stiu ei ce fac! Pai ce, suntem in Cel mai iubit dintre pamanteni si deratizam cu Victor Petrini prin beciurile blocurilor, sau parcuri, nu, noi suntem oameni simpli, normali, cetateni cu activitati specifice si nu lasam probleme din acestea sa ne afecteze casa, nu?
Ii chemam pe profesionisti si ei vin si rezolva problema imediat.
La care, Tanta zice:
– Bine, Mircea, dar du-te si scrie-le sau suna-i sa vina repede ca mai am si alte treburi, nu pot sta cu casa vraiste in carantina ca dupa epidemie!
– Asta faceam, femeie! Uite acum dau send!
…………………………….
– Buna ziua, suntem DDD, domnul Mircea A ne-a chemat pentru campania gandacii de bucatarie, se rezolva, doamna cat ati clipi!
– Eu ma uit la telenovele acum in camera, stai draga tu cu domnii si vedeti cum ii omorati pe aia pe toti, voua va place razboiul!
– Uite doamna vietii mele ca s-a putut rezolva problema ta si a noastra simplu si elegant si acum putem sta ca oamenii la masa fara s-avem faianta sparta de cadavre strivite! Si fara sa-njuram argheziam gasind cuvintele potrivite pentru a-i face pe mergatorii aia sa se retraga de la noi?
– Ha! M-ai auzit?
– Si-nca mai cum! Le ziceai tu cu ‘tu-i ceapa caprii ma-sii si alte de-astea neaose! pacat ca nu te-am inregistrat azi-noapte!
