Psiluneli intervievate, interactivitate, sau duplex Brasov-Porto!

Simonikool din club Psi mi-a facut onoarea sa-mi fie gazda temei psilunatice si va invit si pe voi s-o cunoasteti din cele comunicate. Un om tanar, frumos, complex, invatat, caruia-i place caldura si imbratisarile unui alt popor latin, limba si alte atribute etnico-folclorice ale meleagurilor iberico-lusitane si care face cu o buna prestanta a muncii depuse acolo un nume tineretului universitar din tara din care provine. Iata pe scurt dialogul cu Simona:
– Cum ti se pare viata peste hotare?
Viata out of the borders e experienta vietii mele, cea din care am invatat cel mai mult si care m-a facut sa fiu omul care sunt acum.
– Cum s-a acomodat Simona Rosoaga cu gandul vietii in alta tara?
E adevarat ca acomodarea nu este floare la ureche si ca dorul de casa te loveste tare uneori, dar aici a devenit acum “casa mea”, locul in care ma simt cel mai bine, in care leg prietenii si cunosc oameni, in  care lucrez si construiesc.
– Cum e Portugalia vazuta prin ochii tai si oamenii locurilor cu sange latin ce vorbesc o limba inaccesibila oricarei urechi?
Oamenii sunt foarte diferiti aici; sunt mult mai deschisi si mai relaxati, au mult mai multa rabdare si iti zambesc pe strada. Orasele nu sunt cenusii ca in Romania si asta se reflecta si in starea de  spirit a celor ce le strabat strazile. Aici fiecare oras are identatea lui si fiecare loc te invata ceva nou: un  port nou, un gust nou, un cantec nou, chiar si un cuvant nou.Am avut norocul sa lucrez mereu cu oameni tineri, cu  oameni care vin aici sa descopere, purtatori ale acelorasi intrebari si temeri care m-au insotit si pe mine in prima experienta portugheza. Ei nu ma lasa sa uit cum am descoperit totul pas cu pas, cum am invatat primele cuvinte si  cum am citit primele carti intr-o limba pe care nu o cunosteam deloc. Cu ei imi amintesc mirarile si fascinatiile  mele de la inceput si zambetul care ma insoteste inca atunci cand vad Oceanul la apus, cand asculd fado ori cand  mananc o “francesinha” la restaurantul meu preferat de pe o straduta ingusta, din Porto. E normal ca uneori sa te  simti putin pierdut, mai ales ca eu am locuit in 6 locuri diferite in ultimii 3 ani, strabatand intreaga Portugalie. M-am simtit si singura, in primele zile, cand abia te acomodezi si nu cunosti pe nimeni dar din fericire ma adaptez repede la situatii. Acum de exemplu, sunt de 2 saptamani din nou in Porto si ma simt ca si cum nu as fi plecat  niciodata de aici. Dar de Porto ma leaga mult prea multe amintiri frumoase si este locul pe care nu l-as mai parasi niciodata, locul la care tin cel mai mult si unde imi gasesc mereu energia si radacinile.

Psiluneli la Psi. Toate care-s acolo-n tabel, da!

Advertisements

5 thoughts on “Psiluneli intervievate, interactivitate, sau duplex Brasov-Porto!

  1. Portugalia, o tara despre care fado-ul Amaliei Rodrigues a “vorbit” mereu atat de frumos! Simona, ce crezi ca este mai greu:sa se acomodeze un roman in Portugalia sau un portughez in Romania?

    • opinia mea e ca oamenii ca Simona se pot adapta usor si rapid mediului de acolo. fara a fi doar subiectiv si a vorbi doar in nume propriu, cred ca din perspectiva climei, lusitanilor le-ar fi ceva mai dificil, asta cand nu-s jucatori profesionisti de fotbal, care trebuie sa se adapteze oriunde si oricand.

      • privind lucrurile in modul cel mai serios cu putinta, un truism se cade a aminti aici, anume ca omul e adaptabil multor situatii din viata lui. ca ele ar comporta schimbarea toposului, a limbii, climei, culturii sau obiceiurilor, nu-s niciuna dintre ele facute a-l scoate ontologic dintr-ale sale obisnuinte, care si ele se educa. cat priveste partea cu zambetul, portughezii-s veseli prin firea lor, au zambetul inscris in fondul genetic, mina lor e una care si prin asezarea biologica a maxilarului si mandibulei dau ca rezultat un chip obisnuit cu soarele si prin natura firii, dincolo de antropologic si alte analize ce se pot face aici comportand atentie, interes si unitati de masura adecvate directiei stiintifice urmate. acum muzica, prin toata adecvarea ei juvenila spre o linie uniformizanta a ceea ce presupune globalizarea culturala (a se vedea ca mai toata lumea canta-n engleza, limba unic recunoscuta la nivel mondial cam peste tot), plus stilul vestimentar apropiat de o similitudine poate deranjanta pe alocuri, pe de alta parte creand senzatia de anulare a unor tendinte diferentiind clase de oameni pe criterii de avutie materiala fac si din portughezi la fel ca si din romani si alte natii de oameni, cel putin privite prin prisma timpurilor actuale o nota de firesc si de aparenta calmitate, ce pot descrie o normalitate, unde firescul e mai degraba apropiat sinonimic in proportii de doua treimi de firesc si natural. cat priveste restul treimii celeilalte ramase si comportate de scurta mea analiza, trebuie vazute lucrurile per ansamblu doar, ramane alocata populatiei pastratoare de comportamente vestimentare, lingvistice, culturale care se inscriu pe niste fagasuri conservatoare, ca de pilda agrearea limbii nationale in uzul comun, cultura si arta care foloseste ca metoda de diseminare si limba si nu se promoveaza doar pentru ca asa e trendul in engleza prin racordarea la o moda trecatoare si asa mai departe. si rezistenta prin cultura descrie un fenomen caruia-i suntem si acum partasi prin simpla vietuire, sau complexitatea la care fiecare o putem aduce. 🙂

  2. Rox, cunosc portughezi care au petrecut cateva luni in Romania si le-a placut foarte mult. Dar nu stiu daca ar putea locui acolo pentru ca ei au luat contact doar cu partea frumoasa a tarii noastre nicidecum cu problemele cotidiene

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s