let it be

ploua de rupea in doua pamantul
pe la mijlocul caii de-ntors
dintre jos si cer, intre pomul
cu-al sau varf aproape-nflorit
cu mister aurit pe din zori
ce tencuia fata zilei cu fiond
de ten cu care si tie ti s-afisa
doar asa cum era, nu cum
ai fi dorit tu ca sa fie ea.
si nici-n tine luna nu mai vegheaza
demult la osemintele celor plecati
ci pe Venus o lasase responsabila
cu toti cei ce nu-s inca luati
mai aproape de templu sa se aduca
pe fiecare dintre ei dupa nascare
s-ai de unde alege, dupa
criterii ce-oi vrea.

numai
simte si poti interesul si efortul
intru ajutorul ce ti se acorda
precum esarfa gatul gol acopera
cand vantul bate cu-adieri
nu prea calde si frisoanele
o-ncepe sa te rame
nu te-acoperi si tu de-o
pereche de iubit. nu, nu
de pantofi, de suflet.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s