just go!

evaporarile substantelor de ard
in noi dorinta de-o schimbare
mai mult sau mai putin justificata
de-o torida zvacnire de-o intensitate
sa zicem anume aparuta sa-nvie spiritul
rezistentei exilate adanc si
departe sub scoarta magmei
dincolo de care fierbe si
explodeaza lava focului ce
vant de vest sau de rasarit
n-are pretentia de-a fi fost atatat
cata vreme putin mai la deal
pe timp de soare ploaia
inca mai cadea-n cascade
din privirea ta-marmuritoare
justificand c-acolo sus pe
creste-i balanta greu de strunit
cand privesti mai jos de unde
esti e periculos si zadarnicesti
tot parcursul de pana atunci
ce-a fost unul doar ascensional
deraderea firilor ce-si joaca
jocul ochilor ce fug din calea
vietii piere odata si-odata.

Psiluneli intervievate, interactivitate, sau duplex Brasov-Porto!

Simonikool din club Psi mi-a facut onoarea sa-mi fie gazda temei psilunatice si va invit si pe voi s-o cunoasteti din cele comunicate. Un om tanar, frumos, complex, invatat, caruia-i place caldura si imbratisarile unui alt popor latin, limba si alte atribute etnico-folclorice ale meleagurilor iberico-lusitane si care face cu o buna prestanta a muncii depuse acolo un nume tineretului universitar din tara din care provine. Iata pe scurt dialogul cu Simona:
– Cum ti se pare viata peste hotare?
Viata out of the borders e experienta vietii mele, cea din care am invatat cel mai mult si care m-a facut sa fiu omul care sunt acum.
– Cum s-a acomodat Simona Rosoaga cu gandul vietii in alta tara?
E adevarat ca acomodarea nu este floare la ureche si ca dorul de casa te loveste tare uneori, dar aici a devenit acum “casa mea”, locul in care ma simt cel mai bine, in care leg prietenii si cunosc oameni, in  care lucrez si construiesc.
– Cum e Portugalia vazuta prin ochii tai si oamenii locurilor cu sange latin ce vorbesc o limba inaccesibila oricarei urechi?
Oamenii sunt foarte diferiti aici; sunt mult mai deschisi si mai relaxati, au mult mai multa rabdare si iti zambesc pe strada. Orasele nu sunt cenusii ca in Romania si asta se reflecta si in starea de  spirit a celor ce le strabat strazile. Aici fiecare oras are identatea lui si fiecare loc te invata ceva nou: un  port nou, un gust nou, un cantec nou, chiar si un cuvant nou.Am avut norocul sa lucrez mereu cu oameni tineri, cu  oameni care vin aici sa descopere, purtatori ale acelorasi intrebari si temeri care m-au insotit si pe mine in prima experienta portugheza. Ei nu ma lasa sa uit cum am descoperit totul pas cu pas, cum am invatat primele cuvinte si  cum am citit primele carti intr-o limba pe care nu o cunosteam deloc. Cu ei imi amintesc mirarile si fascinatiile  mele de la inceput si zambetul care ma insoteste inca atunci cand vad Oceanul la apus, cand asculd fado ori cand  mananc o “francesinha” la restaurantul meu preferat de pe o straduta ingusta, din Porto. E normal ca uneori sa te  simti putin pierdut, mai ales ca eu am locuit in 6 locuri diferite in ultimii 3 ani, strabatand intreaga Portugalie. M-am simtit si singura, in primele zile, cand abia te acomodezi si nu cunosti pe nimeni dar din fericire ma adaptez repede la situatii. Acum de exemplu, sunt de 2 saptamani din nou in Porto si ma simt ca si cum nu as fi plecat  niciodata de aici. Dar de Porto ma leaga mult prea multe amintiri frumoase si este locul pe care nu l-as mai parasi niciodata, locul la care tin cel mai mult si unde imi gasesc mereu energia si radacinile.

Psiluneli la Psi. Toate care-s acolo-n tabel, da!

Sentimentul unui sfarsit de Julian Barnes

 

Sentimentul unui sfarstit de Julian Barnes este un roman care-ti starneste viul interes pentru lectura, mai ales pentru faptul ca discursul narativ este unul care face din autorul britanic o mostra evidenta de gandire si raportare la exterior tipice faliei terestre rupte de continent. Este viata asa cum o vede Tony Webbster, un om comun, care este o medie a tot ce societatea poate concepe si influenta, transforma si face ca un caracter sa evolueze nu traind, ci dupa chiar el insusi o recunoaste aadmitand ca viata sa i se intample. Cartea este o epopee a vremurilor actuale  ce tematizeaza finalul inca de la fragedele irumperi ale vietii in om. Sentimentul sfarsitului este prezent inca in debutul adolescentei lui Tony si a lui Adrian, un nou coleg de-ai sai in clasele liceale. Adrian se remarca drept un ganditor analitic si un filosof prin raportarea la pragmatica vietuirii. Ora de istorie si apoi si cea de filosofie sunt clipele in care Tony si ceilalti trei prieteni ai sai de clasa fac din Adrian inteligentul grupului in care e prezentat si Tony. Un fir obisnuit al vietii se rupe si cu totii in liceu si in oras sunt cutremurati de ideea prin  care un tanar dintr-a zecea se spanzura la nici 16 ani dupa ce-si lasa prietena gravida si lasa un bilet in urma sa in care scrie Iarta-ma mamico! E un moment ce revine ulterior in miezul derularii romanului, cand grupul celor patru adolescenti se rupe, Tony urmand cursurile universitare cu o prestanta medie in alt loc fata de Adrian, care-i admis la Cambridge. Viata asa cum ii permite sa i se intample, ii aduce lui Tony, un tip mediu de om si de posibil intelectual care nu are zvacul, inteligenta si nici actele la el in timpul adecvarii lor la starea in sine de traire o prietena. Ea se cheama Veronica si asa cum curge naratiunea romanului pare putin ciudata toata relationarea lor. Etapele usor picante ale unei intentii erotice impartasite de cei doi se rasfrang prin detalii si disparat particulele devin nu coagulate intr-o unitate de cuplu, ci intr-o esenta a asocierii disociate de interese usor pastrate in umbre. Folosirea protectiei cand actul sexual, mai mult decat erotic se consuma e o alta notiune ce face din tipologia uzitarii terminologiei si comportamentului acestuia responsabil pragmatic, nu si moral intr-o etica a iubirii asa cum curente artistice ca flower-power la moda si la mare cautare atunci cand actiunea propriu-zisa a romanului s-ar petrece ar fi presupus-o, e iarasi o marca a culturii de tip occidental, britanic daca vreti, ce face din conservatorismul tipic locului aceluia desprins de continent o justificare in plus pentru titlul ales de autor. Caci moartea, finalul, sfarstitul pare a voi sa spuna el insoteste viata inca de la primele bocete de vitalitate. Si nu poate fi contrazis pentru acest punct de vedere.
Revenind la Tony, abia dupa ce se desparte de Veronica, dupa ce aceasta-i serveste o ciudatenie de comportament cand merge un weekend acasa la parintii sai cu el se vad si pun in aplicare erotismul. Care intamplat o data e alta cauza de ruptura, de asta data, permanenta. Mai ales cand pe fir intra, putin ciudat pentru Tony si relatia stransa cu Adrian, chiar acesta din urma. Ciudatenia Veronicai, semnalizata ci de mama ei lui Tony in acel weekend petrecut impreuna acolo, il va atrage in prima instanta pe Adrian, un ganditor, un om cu concluziile venite din exterior si un om ce nu pare a fi experimentat trairea dinauntrul ei astfel incat sa aiba o concizie a exprimarii sale. Cel putin nu acesta-i e felul, caci din agenda jurnalului sau nu se desprind si nici din scrisorile trimise lui Tony idei concrete de om care traieste, ci mai degraba unul care enunta postulate despre ecuatiile vietii, fara a o si cunoaste pe cont propriu insa. Iar la ceva vreme dupa ce informatia-i e adusa la cunostinta lui Tony, anume ca Veronica este prietena lui Adrian, chiar acesta din urma scriindu-i direct, raspunsul cu iz belicos insumand frustrarea si resentimentele unei relatii ciudate cu Veronica, despre care lucrurile nu se clarificasera nici dupa ce traise el alaturi de ea si nici din felul dubios in care chiar mama ei o vedea pe ea i se pare lui Tony rasplata perfecta pentru ea si pentru el, prietenul fata de care nu s-ar fi raportat niciodata asa, anume sa poti vedea in el un ipotetic tradator. Peste ani, cand naratiunea se apropie de final, iar Tony e pensionar deja, e bunic, divortat de mai bine de 20 ani, un plic il anunta ca este mostenitorul legal al unor bani. Suma modesta, 500 de lire este lasata de mama Veronicai, despre care este aproape fortat sa-si readuca aminte ca ar  fi facut la un moment dat in tinerete parte din viata sa pentru scurta vreme. La final de viata, mama Veronicai lasa baiatului care in urma cu 40 de ani in urma ii spunea sa fie atent la toanele fiicei sale, lasa suma aceea de bani.
In schimb jurnalul sinucigasului sau prieten, Adrian, care traise ceva ciudat prin experimentarea relatiei cu Veronica.
Spre final parem sa intelegem ceva din imbarligata turnura de fapte. Mama Veronicai ar fi avut un alt copil dupa ce  fiica ei ar fi plecat de acasa la facultate si care e crescut de Veronica, trauma suferita de Adrian, fratele Veronicai il duce permanent cu mintile intr-o alta dimensiune si atunci, posibil ca Adrian sinucigasul de mai bine de 40 de ani sa fi fost chiar tatal copilului, iar fapta sa se fi intamplat cu alta descindere la parinti acasa, de asta data a Veronicai cu proaspata ei achizitie de atunci, prietenul lui Tony, Adrian. Iesirea din lume in felul in care a inteles s-o faca si Adrian si acel tanar elev dintr-a zecea pe vremea adolescentei lui Tony si Adrian e o alta cheie a lecturarii textului care a primit premiul Man booker in 2011, caci zice naratorul personaj viata e darul pe care nu-l ceri, ci-l primesti si atunci justificarea unor seturi de neputinte in a pune in practica programul de vietuire ca proces, iar nu ca fenomen care sa aduca multumire de pe urma actelor personale devine preocuparea filosofiei cu iz nihilist, in aparent o mediocrizare a vietuirii, ca rost, sens, semnificatie si interes pentru parcurgere.
In ciuda acestui fapt, forma discursiva a naratiunii este una care merita aprecieri pentru concizie si legatura structurala a ideilor la fel. Iar sentimentul ce survine pe final de text in mintea celui de acum Tony, mosneagul caruia-i parvine scrisoarea trimisa cu resentimente lui Adrian si Veronicai e unul de rusine si de umilienta personala, pe care ambele le experimenteaza Tony si pare sa inteleaga o rea-intentie ce atunci i se parea automata si recurs la modul in care viata-l rasplatise pe el, simtindu-se atunci tradat de o ea, care flirta si era de atunci doar a celui mai bun prieten al sau, cel fata de care avea un deosebit respect si cel care nu parea deloc sa fie atras de atributele descrierii  facute de Tony prietenei sale de atunci, Veronica, atunci cand colegii de liceu se vedeau ulterior. Cand nu mai poti da timpul inapoi, incerci sa intelegi ce s-ar fi putut intampla atunci si cand peste ani simti ce e posibil ca altul  sa fi simtit, parca simtul vinovatiei te cuprinde. E ce-l cuprinde pe Tony, pentru decizia imbratisata de Adrian, de a fi iesit din viata atunci cand asta s-a intamplat. Lucrurile se dilueaza intr-o comunicare de tip modern, electronic,  modern cu Tony si Veronica si intalnirile, rare, dar cu semnificatii, unele ascunse si dilematice, misterioase dau farmecul de final naratiunii care este in sine un roman postmodern ce reuneste mai multe parti tematice in jurul uneia singure care este finalul, terminatia, sfarsitul, toate aceste trei atribute ca sinonime partial acoperitoare si ale ideii metaforice de moarte.

The lucky one filmul, sau cum sa-ti urmezi chemarea interioara in viata

The lucky one filmul este o alta poveste despre viata si destin intersectat cu o evolutie umana gandita si asumata nu doar la nivel de accceptare a vietii care ti se intampla, ci pur si simplu a actiona in vederea scrierii propriei evolutii in viata. Este povestea unui puscas marin care traieste pe frontul orientului mijlociu niste cumpene de viata si de moarte si carora le rade in nas dupa ce reuseste triumfal sa le depaseasca, chiar daca trebuie sa treaca si pe la infirmerie dupa aceasta. Este Logan, un tanar de 25 de ani, provenind dintr-o familie din statul nord-american  Colorado cu traditie in armata statelor unite ale americii, acela care depaseste cu ajutorul unei providente favorabile celor netematori si temerari pe drumul lor asumat oriunde si prin orice fel de hotarari facute in nume propriu.
In patrularea de noapte din orient Logan este prins intr-o ambuscada in care-i cade victima un compatriot, sergent, supranumit printre his buddies The ace of the aces. Omul, pe numele sau Green Drake poarta alaturi ca un talisman poza surorii sale, care ca o zana il apara si-l ajuta sa fie mereu protejat. Pe spatele pozei gandul ei bun e sintetizat de doua cuvinte be fine si de un * de la kiss. Impuscat pe la spate omului ii cade din buzunarul de la piept unde poza il aparase pana atunci talismanul familiei. Se stinge. Logan isi aminteste ulterior de acest lucru abia in finalul filmului cand pune toate amintirile disparate in ordinea lor. In dimineata urmatoare cercetand aceeasi zona de conflict lui Logan i se mai intampla ceva. Observa ca o oglinda stralucind in soarele portocaliu al diminietii un obect. Merge sa-l recupereze, observa ca e o poza, o ridica, citeste ce scrie pe spatele sau, apoi o ocroteste el pe mai departe. Intreaba printre colegii sai puscasi marini daca stie a cui putea fi poza. Iar pentru ca nimeni nu stie, o pastreaza el. Imediat dupa ce recupereaza poza de pe solut uscat de clima orientala, o bomba explodeaza in imediata sa apropiere. Omul ajunge spre norocul sau la spital si nu direct la cimitir, la fel cum au facut-o alti colegi ai sai. La utimul drum inspre unitatea militara de acolo, in ideea repatrierii si incheierii misiunii pe frontul estic, tabul in care se gasea alaturi de alti colegi intalneste mine si iarasi omul trece cu bine peste accidentul caruia nu toti ii scapa la fel ca el, chiar cand cu unul dintre colegi pomeneau despre fata aia din poza, cel ce avea sa moara spunandu-i ca ar trebui s-o gaseasca pe fata aia si s-o pupe o data pentru el si o data macar in numele sau. Repatriat, Logan revine acasa in Colorado, unde la casa fratelui sau, casatorit si cu doi baieti scolari deja, nu se regaseste in ambienta ostila a civiliei casnice rutiniere, unde sotul munceste la birou, sotia mai mult acasa, iar copiii toata ziua impusca pe calculator si se cearta.
Traume de pe front sunt cele care-i dau nelinisti interioare soldatului proaspat intors acasa, care cauta pe internet corespondenta vizuala a decorului pozei salvatoare gasita pe front cu zonele geografice. Hamptonul pe care-l regaseste in spatele fetei blonde cu un zambet cuceritor pe nume Betty este la capatul unei excursii facute pe jos doar el, Logan si cainele, ciobanesc german, dresat si crescut doar de el, Zeus. Relaxarea naturii, dormitul in natura il fac sa se simta bine pe tanarul care ajunge s-o gaseasca pe fata din poza ce protejase pe cine o purtase cu grija cea mai mare la piept pana a cazut rapus. Cauta sa spuna asta inca de la bun inceput femeii, dar nu-si gaseste imediat cuvintele, pesemne ca interactiunea fata in fata l-a facut sa fie putin intimidat, era chiar mai frumoasa si mai autentica decat inofensiva ei aparitie din poza. Si pentru ca femeia conduce o afacere de familie alaturi de bunica ei, o scoala de dresaj canin,  iar femeia-i deschide in primele discutii portita cu anuntul de angajare, omul isi zice i’ll take it siesi si devine colaborator. Isi gaseste prin apropiere o chirie intr-o casa parasita de ceva vreme de proprietarul sau, careia-i mai aduce o serie intreaga de imbunatatiri ca sa poata fi locuita si zilnic munceste in curtea femeilor. Hraneste, deratizeaza, aprovizioneaza centrul dedicat cateilor si nu numai. Incet-incet omul dovedeste o serie intreaga de competente si abilitati care-l fac iubibil, ca sa spun asa, povestea acelei poze si iminenta proximitate a fratelui sau mort in lupta de el soldatul care ajunge teafar inapoi acasa si apoi ghidat de o poza si de o inima mare, considera ca e calea lui sa incerce sa indrepte cumva o nedreptate divina ce parea sa fi despartit doi frati de nedespartit de mici, de cand Betty si fratele ei Asul asilor, Drake Green ramaneau orfani de ambii parinti, decedati intr-un accident de masina. Idila celor doi survine treptat si ca o urmare fireasca a rolului apreciabil pe care Logan il indeplineste in familia femeii, pana cand cel mic, devenit un obiect de disputat intre Betty si fostul ei sot, tatal lui Benn, amenintarile influentului sau fost sot, ajutor de serif local si fiu al candidatului la primarie. Cand amenintarile lui Keith, politistul gelos pe faptul ca femeia pe care o indepartase de langa el inseland-o permanent pentru ca el e macho si fiu de primar, la adresa lui Betty indirect trimitand si la Logan, femeia e pusa intr-o dilema existentiala din care atunci cand ii spune ca de teama pierderii lui Benn, il vrea plecat pe Logan nu iese decat atunci cand bunica ei ii spune ca a face alegeri de dragul unui copil poate fi cea mai mare greseala pe care o poate face. Nici ea, Betty nu-si spune siesi, bunicii sale nici atat, decat faptul ca n-o sa mearga relatia ei cu bravul soldat marin, ca ar avea el ceva fie de ascuns, fie ceva-l va transforma in altceva decat e acum si atunci, baza analiticei sale gandiri introspective o face sa fie rezervata. Doar ironia bunicii, care ia tot acest lant si-l sintetizeaza, ca baiatul se va schimba, ea va fi moarta, Betty fara Benn si privirea asta total in negru a existentei sale o pune in alerta si n-o lasa vulnerabila in actiunile ulterioare. In plus, baza e felul in care Benn si Logan se simt bine impreuna si piciul incee sa capete o tot mai mare incredere in sine, dovada fiind si curajul de a se afisa cantand in duet cu acesta,  cel mic la vioara si soldatul la pian in duminica slujbei bisericesti. Nu e putin lucru. Mai ales cand Logan ii da  medalionul pastrat la gat de Logan in memoria colegului sau decedat pe front si-i spune ca el e cel mai bun camarad al sau, formula uzitata in armata, de acolo doar camaraderia si grija lui permanenta pentru el. Care grija, prin i’ll always  watch your back nu intarzie sa apara, caci atunci cand beat fiind Keith se ia in plina strada de Logan care-l dezarmeaza si-l face cu un calm implacabil sa decada ca om in fata propriei identitati si a localnicilor, ajutorul de serif se duce glont la Betty acasa si incearca ceva de care se vede bine treaba ca nu e capabil. Anume sa isi ceara scuze, sa convinga pe fosta sotie de comportamentul sau care spune altceva decat vorbele sale prin care el doar atat vrea: sa reia legatura lor de familie, de grija influentei lui Logan asupra celui mic si asupra mamei lui. Nimic mai mult decat vanitate ordinara care si pe fond de bautura cade in amenintare ca-l rapeste pe cel mic. Caz in care cel mic, in ciuda vremii de afara si cu medalionul lui Logan asupra-i fuge la casuta lui de langa rau. Doar ca ironia este tragica. Fiul fuge de teama de tata, podul de lemn peste rau se rupe sub influenta vremii nefaste, tatal si fiul ajung in apa, adultu-l recupereaza pe copil si tipa dupa ajutor.
Care vine de la soldier boy Logan, care e dirijat intr-acolo de bunica lui Betty iesita tipand dupa Keith sa-i lase copilul in pace. Soldatul nu sta pe ganduri il recupereaza pe Benn din mainile tatalui acestuia, semn ca politist infatuat si soldat cu mult discernamant uita orice fel de divergente anterioare cand e vorba sa salvezi un pui de om. Il duce la mal unde mama-l tine bine in brate pe copil incercand sa-l consoleze de pe urma traumaticei conjuncturi nocturne iar cand sa ajunga si la Keith, casa de pe rau ii cade-n cap politistului, care nu mai poate fi salvat, desi salvarea ajunge la timp. Si cum toate erau inca inainte de acest episod tragic, vadite in directia plecarii lui Logan, doar cand inca el nu apucase sa-i transmita femeii cautate pentru a-i multumi ca a fost providenta pentru el pe front, lucru care se intampla abia dupa ce Keith razbunator ii intra in casa soldatului si-i recupereaza poza aceea pe care i-o aduce fostei sotii incercand sa puna o presiune psihologica periculoasa asupra ei, in dublul context al mortii fratelui sau si a iminentei pierderii dreptului de crestere a copilului pe seama relatiei cu Logan, acum, dupa salvarea copilului ei femeia fuge desculta pe cararea de la casa ei pana in strada unde Logan venise sa-si ia ramas bun dupa el si-i spune:
Don’t leave, you belong here, with us! Urmarea o vedeti daca vreti sa vedeti filmul, pe care vi-l recomand!

intuneric si lumina

cafeaua matinala-i buna si
l’amiaz’ cand are loc si
timp pentru c-atunci cand s-ar fi cazut
n-a fost cazul prea bine
sa se potriveasca unor stari de
lucruri ce parca s-au dus
fara ca te-ntrebe si pe tine
de vrei poti una-alta. si nu
c-ar fi fost cazul, dar sa
te fi deranjat n-ar fi avut
cum, mai ales ca un consens
din acesta chiar asta presupune.
si din nou zori vin si crapa
implacabilul nocturn si luna
preschimba-n raze de soare
decorul diurn, roua pica
la picioare si ai ei stropi
multicolori-n luminile solare
fac deliciul inceputului de zi
ce vine si el si tu-ncerci sa iti
mladiezi pe structura ca sa
poti si continua agenda
sa-ti bifezi din cele cu care
e ea umpluta. respira. e bine!