holera-n vremea dragostei impartasite
de ceva, nu-stiu-ce anume, dar e o
idee macar ce-a stat la baza
pasilor facuti asumat unul spre altul
desi erau peste 50 la numar i-ai facut
in zori de zi fara ca pentru tine
nicio ora de odihna sa nu para c-ar fi
chiar impropriu cand chemarea
si pe tine si pe mine ne-atragea
sa fim celula si structura aia
care din doi unu-l face si-l reface
ca sa dea prin sine facuta
treaba asta mostra de vie traire
si nemasluita-n veci deloc
ca focul arde-n combustie fireasca
si nu e deloc ajutat cu substante
si tu esti responsabila cu vina
pan-acolo ajuns-ai tu sa deschizi
cu cheia felului tau de-a fi
o cutie-a pandorului meu.
acum ai pierdut definitiv cheia…