un pumn de clipe

sir de margaritare
e-un pumn de clipe
adunate parca toate
sa vina si sa multumeasca
firele de par cazute
nu date pe spate
din margine de unde-au mai ramas
si pana pe mijloc unde
parca Moise trece poporul
peste delta Marii Rosii
ca sa izbaveasca nevinovatia
de secularizarea averilor
celor mai pragmatice dintre
acele aspecte ale vietii
unde omenirea si nu omenetul
a decis ca sa prioritizeze
in defavoarea apropierii
de sursa tuturor acelora
ce sunt si vor ca sa fie
cand cuvantul vine si se face
trup si minte si suflet
corpul inalta si aproprierea
secretului celui mai unic
si magic dintre juraminte
sfinte si sacralitate deflorata
in faima lumii care-ncearca
sa substituie prin chip si haina
esenta ce se poarta
doar in forme mici si simple.

Advertisements

Pielea in care traiesc sau proiectul esuat al metamorfozarii ideale cu rol de substitutie

Pielea in care traiesc, La piel que habito este un film rascolitor. De-a dreptul. Asta pentru ca trateaza un subiect tematizat la modul extrem. Acesta este viata. Dincolo de sanatate si prin aceasta una din importantele necunoscute ale acesteia, hazardul si aleatoria alegere a vietii sa se duca sau nu mai departe ori sa se opreasca in trupul cuiva, acest punct sensibil atinge  emotional vulnerabilitatea unui om. Care este doctor si care socat ca sotia-i moare in incendiul cauzat de un accident rutier in care fusese captiva mintii bolnave a fratelui sau vitreg, doctorul Robert Ledgart, nu accepta situatia asta. Pur si simplu nu vrea sa admita ca perechea sa de suflet si de minte si de trup pentru care pe viata-siluase angajamentul ca-i va fi aproape la bine si la greu moare pentru ca e ucisa si deci el va ramane singur. Nu! Si drept urmare doctor fiind el creeaza un tip special de piele sintetica rezistenta la arsuri pe care neprimind acceptul legislatiei in vigoare a colegilor sai din comisia nationala medicala, decide fortat de imprejurari s-o aplice in cazul pierderii jumatatii sale. Jumatate alaturi de care avusese o fata care creste alaturi de o mama care este salvata din gherele mortii de un tata faimos in lumea chirurgiei mondiale si  care nu poate depasi impactul emotional care l-a distrus: sotia lui s-a sinucis dupa ce Robert o readusese la viata, dar starea sanatatii sale precare era vulnerabila psihologic. Cand fetita canta intr-o zi o melodie care a facut-o sa-si aduca aminte de familia ei, simpla privire in oglinda a oripilat-o si speriat-o atat de tare incat a admis ca optiune aruncarea pe geamul  camerei sale de la etaj unde era ingrijita de sotul ei pentru a isi reveni la starea de normalitate.
Socul a marcat-o si pe fetita de atunci, ramasa orfana de partea care ar fi putut-o mai bine ghida in viata. In adolescenta fiica lui Robert este o depresiva si dependenta de pastile care o fac sa-si accepte identitatea si rolul intr-o lume neinteleasa ei cata vreme jocul hazardului o vaduvise devreme de cea care-i daduse viata. La nunta unei prietene si cunostinte de familie un tanar care priza si el droguri si in acelasi timp era dependent si de antidepresive. Destinul face ca el sa vrea, lasat  prada impulsurilor vulnerabilitatii careia doar antidepresivele se presupune ca ar fi putut evita asta, s-o iubeasca pe fiica  lui Robert. Culmea situatiei de moment incarcat emotional de o puternica traire face ca fata sa nu convina sa se lase iubita si un soc de la o palma primita de la iubaret o omoara. Tatal fetei e distrus si nu accepta situatia. Intensificandu-si studiile si cercetarile, il rapeste pe cel care fara sa fi vrut neaparat a omorat-o pe fiica lui si il face cobai. Ati inteles bine. Un barbat este infometat, este tinut inchis si legat in lanturi in intuneric pana cand invata autoritatea si-i respecta sursa de la care provine mai ales atunci cand observa ca are necesitati stringente fara de care chiar si captiv nu se poate accepta ca unul ce se poate abtine de la ele. Este operat pentru schimbarea de sex si devine din decizia doctorului femeie, printr-o  vaginoplastie unde doctorul este ajutat de cativa colegi de breasla care pun intrebari in privinta operatiei dar si primesc raspunsuri ce nu alunga orice bruma de dubiu, dar suna bine la acel moment. Ideea de discretie pe care baiatul ar cere-o a fost argumentul doctorului. Planul acestuia e de a reconstrui identitatea baiatului care credea el ca e responsabil de pierdere vietii fetei sale in asa fel incat educat sa fie femeie si aplicandu-i-se straturi de piele sintetica obtinuta de medic, el sa preia functia si rolul si identitatea femeii care a fost jumatatea sa. Derularea filmului implica la un moment dat desconspirarea unui adevar crud pentru doctor, dar pe care acesta nu-l afla, ci doar noi cinefilii-l aflam. Anume acela ca menajera doctorului e in fapt mama sa naturala, care l-a iubit chiar pe tatal doctorului, fara ca doctorul s-o recunoasca drept mama a fiului sau.
Ramasa in casa doar ca menajera, mama naturala si-a avut tot timpul sub observatie copilul. Pe el, Robert si pe celalalt care e umbra sa, un sociopat agresiv, obsedat sexual, din alta relatie. Baiatul devine in timp fosta sotie a doctorului si la infatisare si la functionalitatea in modul in care medicul intelege raportarea sa, ca sot la sotia sa. Acum sotia sa e in fapt sotia sa pe dinafara, iar pe dinauntru, desi e educat baiatul acela sa accepte ca poate moral sa primeasca o iertare divina daca accepta sa joace acest rol si deci sa devina sotia doctorului nu reuseste sa uite intrutotul faptul ca genu-i e altul si ca viata lui  arata altfel inainte de rapirea lui in acea noapte pe strada. Si dupa ce reuseste sa-l atate pe medic impotriva fratelui sa vitreg de care nu stie decat ca e un infractor ce-i intra in casa si atenteaza asupra femeii sale, atasamentul mimat fata de cauza familiei pe care il arata doctorului avanseaza gradual pana cand in final face ce a spus baiatul mamei ca face, anume revine acasa pentru cina. Si acest lucru se intampla dupa ce sotia medicului de-acum, iar nu o captiva care trebuie sa se obisnuiasca cu asta, isi impusca sotul si evadeaza iar locul unde revine este magazinul croitoriei dedicate feminitatii pe care mama sa si el, baiatul care sufera transformarea identitara nu in intregime pare-se.
Magnific realizat si scenariul compus, iar regia lui Moldovar a facut din productia cinematografica un film de interes, care starneste reactii, contrariaza, marcheaza, socheaza, asta ca sa dea prin katharsis seama in societatea avansata a timpurilor ce-si pierd  istoricitatea vazuta ca liniaritate si predictibil o palma lumii si cursului acesteia prin timp. In plus e premiat cu Bafta, iar in rolul medicului intra foarte bine in personaj Antonio Banderas. Il recomand pentru vizionare si analiza.

Adrianei Tarnoveanu-Staicu

unei tize de-ale noastre purtatoare
de semnificatie a rezistentei unei
redute care-mprejmuieste esenta
o capra neagra pe creste de munte
face ochi azi ca si-atuncea
intr-o alta ipostaza
imbracata doar in ton aniversar
face viata mai frumoasa celui
si celor de langa ea.
la multi ani Adriana!

tot ce vrei sa se-mplineasca

rod al muncilor adunate

pas cu pas sa fie toate

ca sa elimine din start surpriza’

omisiunilor absconse

ce te regasesc pe dinafara!

reusite, da! 🙂

nord-atlantic

liberalele democratii occidentale
is piramide alunecoase, nu brazi
gasiti cu de toate ca sa duca
dintr-al lor ajun pe Mesia
pana dupa anul nou cand
tiraniile tampite-s floare la ureche
si urechea-i smulsa din cap
de sacul bunavointei imperatoare
care n-a sezut nicicand si
n-are s-o faca nici prea curand
pentru ca in zorii veacurilor celor
mai eterne dintre noptile de
pomina durerea dilueaza si
puroiul umfla ce-i acolo pana
supureaza si da pe-afara ce e
toxic peste tot locul unde-ar
fi semanat cu generozitate
bland-a zambetelor care rad
chiar intr-ale patimilor rabdari
asteptate anxios pe la coada
ogradelor inchise si cu garduri
mari in portile ferecate fara de
chei in lacatele ditamai ce ostoiesc
neputinte care lasa gust amar.

oniric

cine zice ca n-ai si tu brevet
se-nseal-amarnic pentru ca uite
si de greaban se lasa luat
de mana mare care c-o palma
rece si plina de sange viu
care cald ii ardea prin venele
moi si ascunse la pasnica trecere
prin lume si-ncordate cand era cazul
de harta sau pericol de moarte
ca ghearele de pisica, retractile
cum se numesc ar fi vrut sa intre
sa penetreze si sfasiind carnea
bucolic crescuta pe dealurile
mantuirilor laice-n desuete
petreceri care iz blasfemic doar
comporta si dau mai departe
grandios peisaj de fabulatie
precum un colportor intr-un
hamesit pardesiu de vara si nespalat
de ploile estivale-ndura pe toamna
ruginie, vantoasa si rece
acest genocid care-i vietuirea
lipsita-n aparenta de sensul acela
si o clementa parc-ar fi vrut
sa para ca cere dintr-ale adevarurilor
imediate colaj decupand cu mana
goala de dragostea fara de nume
ca un lucru frumos ce-atrage priviri
si-nduiosatoare dorinti-l fac mai tarziu
sa fie deja balit, pentru ca pe card
inca n-au intrat luna asta banii

golem sa fie oare?