cine zice ca n-ai si tu brevet
se-nseal-amarnic pentru ca uite
si de greaban se lasa luat
de mana mare care c-o palma
rece si plina de sange viu
care cald ii ardea prin venele
moi si ascunse la pasnica trecere
prin lume si-ncordate cand era cazul
de harta sau pericol de moarte
ca ghearele de pisica, retractile
cum se numesc ar fi vrut sa intre
sa penetreze si sfasiind carnea
bucolic crescuta pe dealurile
mantuirilor laice-n desuete
petreceri care iz blasfemic doar
comporta si dau mai departe
grandios peisaj de fabulatie
precum un colportor intr-un
hamesit pardesiu de vara si nespalat
de ploile estivale-ndura pe toamna
ruginie, vantoasa si rece
acest genocid care-i vietuirea
lipsita-n aparenta de sensul acela
si o clementa parc-ar fi vrut
sa para ca cere dintr-ale adevarurilor
imediate colaj decupand cu mana
goala de dragostea fara de nume
ca un lucru frumos ce-atrage priviri
si-nduiosatoare dorinti-l fac mai tarziu
sa fie deja balit, pentru ca pe card
inca n-au intrat luna asta banii
golem sa fie oare?
2 thoughts on “oniric”