si daca, tu sa stii

printre principii de viata
calauzitoare puiule drag
care-mi esti si suflet si pavaza
si scut si sabie daca e cazul
caci maini am eu si previn
tot raul ce-ar vrea sa se abata
cavaler al unui destin
fara de cer pe umerii lati
de niciun x nu comporta langa l
sa stii ca-i acela de-a nu fi tradator
eu cel care-ti sunt aproape mereu
in tine in gand si-n suflet
si-n minte cu tine oriunde
de-i vara sau iarna
frig sau zapuseala, toate
le-om trece cu bine
fie de-i mai rau, c-asa vrea
cand soarta se pune sa ne-ncerce
uniti noi sa fim, chiar de doar
niste semne la cifre-s cele ce
bataie de cap de-ar fi sa ne dea
ecuatia noi s-o integram in multimea
de ganduri si de idei
care iezi ne vor scoate
pe banda rulanta din iubirea
ce sfanta-i roditoare de flori
pe campiile cele fertile
ale soarelui ce vine
si dupa cer innorat
ce devarsa si ploi.

Advertisements

puncte, puncte

surceaua maselor de peste soare
lasat incet si trepidant peste coline
deplina in toata forma ei cea de felina
diafragma infrigurata las-apoi si lina
dup-o mare-nvalmaseala-n care si respiratie
adulmecata-ncetisor de prin sudorile
apropierii cu care-ti identifici totalitate
de trup si spirit si minte
impreunand si piept si sani
si coapse cu vai si dealuri si campii
cu muntii cei falnici si divini
pana ce roadele flori dau
colorate si cu gust
in vreme de frig si de vant
cand nici furcile nu-si au rostul
numaratorilor de bani si averi
si nici ocaua nu-i prea mica
atunci cand treaba presupune
implicare daruita cu devotament
si respect pentru exercitiu
ca sa iasa totul bine
si sa scapi si de rusinea
ta de tine-n caz ca te-ai
cam putea minti si singur
dac-ai face-o doar pe jumatate.
de aceea carja si arac si spada
fii tu si capa si fular la ananghie
pentru prelungirea fiintei tale
in lumea mare-n care esti si tu
o farama de idee ce poate irumpe
ca o stea acolo sus pe cerul
diversitatii care face si spume.

adaptari

 

 

devine tot mai cert pe zi ce trece
ca-ntre luna cerului plin de stele
si cerculetele circumscrise-n unde
din apele unui lac de munte
pe care-l descoperi cu fiecare
noua privire ca pe o revelatie
biunivoc-a sacrului intrupat natural
adevarata epifanie cu beteala
sarbatorii sufletului imbracata
e-o atare confluenta ce-i sora
bunastarii prin constanta
si prudenta pasilor facuti cu grija
preocuparii altruiste motivata umanist
langa bradutul cel verde pentru nasterea
unui copil ce-a schimbat o trinitate
neinteleasa asezatu-s-au pe rand
cadouri venite din inimi si cutii
care mai de care mai mici si tot
mai mici, asa incat sa pretuiasca
tot mai mult, caci nu-i asa
pentru suflet ocaua-i mai altfel
inertia si cu masa lipsesc
iar calitatea inlocuieste forma
printr-un continut fragil in aparenta
de-o putere de semnificatie ce lasa
si-a picioarelor siguranta-n suspensie
cand vine vorba de iscare de emotii
pe care le provoaca pentru c-asa-i
firea acestor evenimente cica
sa se-ntample si sa lase-n urma
si peste ani niste amintiri placute
cu izul si trairea lor actuala
dintr-un atunci ce se prezentifica
in permanenta celui ce le-a trait
pe viu a lor importanta aparte.
asta este iubirea curata, simtita
traita, impartita si primita inapoi
ca un leac de singuratate daunatoare
si o viata mai sigura prin impartire
de resurse-ntr-una dintre parti
dar o vicisitudine resimtita
cerului de pe umerii lati si goi
de-mbratisari. e timpul lor acum
si caldura ce-o degaja ele
umple-va tuturora sarbatorile
de impliniri si liniste in suflet!

mon coeur, je t’aime

pompierul sufletului tau
iei apa din izvorul pur de munte
s-aduci pestisorul auriu
danubian colo sus pe culme.
de unde se vede si cerul cu carare
pe mijloc, in semn de cumpatare
ritm si masura adecvata
pentru lucruri din viata
absolut toate.
si incepi s-o auzi mereu
dupa ce ea insasi te-a auzit
pe scaun intr-o sala
cum cu microfonu-n mana
tu rosteai versuri fara de rima
dar cu aplomb interpretate
ca sa redea audientei o stare
de lirica-n miez de iarna
nu una prea fericita si calda.
si nici filmarea cu pricina
de n-a venit nu-nseamna
c-adus-a nenorocirea, ci din contra
chiar opusul ei, bucuria si fericirea
caci iubirea-si aflat-a pentru prima
oara menirea-ntr-un sens intrupat
in suflet pereche iubitor
si devotat precum un credincios
care cu abnegatie si daruire
isi serveste crezul adoptat
pana la ultima lui suflare.
mosul sa stii ca n-aduce saci
in care devarsa tone de materiale
menite toate s-alunge setea
de necesitate pentru toti
copiii, mici si mari
ci aduce posibilitati in fiecare
dintre noi de reinventare si repundere
pe fagas a unor prioritati de care
suntem pana a urma responsabili
de cum stim si putem, dupa ce vrem
si ne dorim sa le obtinem
si atunci inelul cautat s-aduca
linistea cercului care implineste
prin simbolica lui intaietate
de imparat pe care-o foloseste
ca pe-o aura ce-mbraca lucruri comune
si le transforma-n raritati
cu atat mai pretuite cu cat
ele vin ca o avalansa
sau cascada inlantuita de bunatate
pe logica vietuirii ce nu merge
pe roate de fiecare data.
si cand la gat asterni cristalul
inimii tale pure sa-l aiba
ca semn de iubire permanent
la cer elevatoare inelul de logodna
vine ca un arac infipt in solul
fasolei ce-a apucat sa-si intinda vrejul
dar n-are pe ce se implini intrutotul.
s-atunci sarutul si iubirea ce se recunoaste
impartasita implineste si rodeste
caci emotiile trec cu bine pragul
critic al tineretii ce subjuga
prin fel de fel temeri
intr-una sau alta dintre alegeri.
iar picioarele inmuiate ca slabire
de moment a interiorului nehranit
decat cu sarea dezamagirii arata
vadit ca o muza-i tot ce-ti doresti
cand cauti sa evoluezi
printre pomi si liane, scaieti si animale.
ochii-i spun in schimb totul
se clatina si e subtire, dar nu cade
ca-i tinuta ancorata de mana
si grija purtata ajuta sa revina
la suprafata.

panorama

m-am tot gandit de-atatea ori
si repetand idei dupa idei
am ajuns sa conchid ca
intr-adevar verdele-i fotosinteza
care e viata, pentru ca e
libera sa ofere ce vrea ca sa
primeasca-n schimb atentie si
importanta-n fapt de zi
si de noapte pentru toti aceia
care-s vii si pretuiesc omenia
dincolo de vorbe spuse prin
cuvinte dezbracate pornografic
de sens precum trupurile cu nuri
care-ti trezesc senzorii primi
ai nervilor ce se formeaza
cand coconu-i in primele saptamani
de viata-n mediul sau biotic
ce nu tine insa seama de
ce-i in afara pentru ca inca nu
stie ca exista unu in afara iar
cand il afla se tipa si se lasa
totodata pentru a-nfaptui rituri.