cub de gheata si foc

pasare si foc in aerul natang de fier
plumburiu in aroma cafelei diminetilor
seci de tine cea care pleci-n lume
si strigi dupa nume-ntr-o lume cu inima mica
de tot in sangele care nu iriga cu
sentimente calde si vii tot ce-nfiripa
prin soarele ce jos reaprinde caldura vulcanului
care erupe. din nou evantaiul vaporos
al esarfei pusa la gatul prea verde
pentru a putea fi expus prea des
ochilor avizi de tinerete cu care sa se
hraneasca nu doar sa clateasca imaginile
de pe retinele obosite care cristalu-l
gasesc perfect lucios in miez de
noapte si-n intuneric rece si mat
ce te poarta plombat, nu capsat
prin tuburile concentrice din tine.
spre sine ajungi doar cand te legi
la priza tuturora din universul
paralel cu cel in care misuni
nesatisfacator pentru asteptarile unora
nu ale tale cele care-s mai ceva
decat ale lor. calul ia sub tine
si du-te tare-n galop spre culmile
unde rasare cercul.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: