prag

licoarea vietii stoarse din toamna
anotimpului interior cu galbene si
roade brune din timp asteptate
sa se-adune laolalta-n veghea
bland-a lunii cu zece in fata
notei de trecere prin portile
partiei albite de zapada cazuta
sus pe creste. coborarea-n slalom
dicibil cu betele-nfipte cand e cazul
in partia ce te doboara lunecand
accelerat spre finisul unde culegi
timpul si laurii roadelor antrenate
sa fie bune si coapte si sa multumeasca
efort si stradanii vii lasate sa curga
prin venele ce viata o aduc
la suprafata ori de cate ori calea
e-n ceata. si bruma de ea zace
ca oaia la iarba pe care o alege
si-o rumega ca sa creasca-nvierea
si-naltarea trupeasca cu blandetea
iepurelui din China cu ochi mici si lati
si-nchisi ce vad totusi lumina
si-o asculta si-o lasa sa si fie
lucrarea ei buna-n cu si
prin interior si dupa usa unde
ura zice cine te-asteapta
cu ea intredeschisa.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.