puteri cautate-n rugi

iscata-n miez de strop de vin
lucind a fericire-n soarele
razelor ce preainalta spirit
si cutezanta din inima inalta
si reci maini si picioare
incalzite-n atingeri mistuitoare
cand periferica circulatie intersecteaza
sufletul ce mai respira nu doar aer
ci si vibratii d-energii superioare
atunci cand fulgii dalbi se topesc
in mladieri curbate-n saruturi
dulci si sarate pe buzele arse
de uscarea nazuintelor si celor
pe care proiectarea zilei de maine
o lasa cand vine flasca si fada
stoarsa parca de puterea cu care
rugaciunea femeii se-nalta-n celest
albastru deschis spre soare
si printre norii de cheag ruginiu
si gri imperceptibil, impasibil
neutru si sublim doar in sens metamorfic
de elucubratiile spirituale elevatoare
spre ancestralele dimensiuni
menite ca sa subjuge prin departarea lor
asteptari si rabdari pe care nu le ai.
e greu sa fii un om ce poate
dar cand vrei si stii iar si ca poti
nimic nu te mai poate opri ca sa
o si scrii, nu sa fie acolo, ci si
ca sa-ti aduci mereu aminte
de tot acest fapt ce salasluieste
in tine, puternicul spirit ce
asteapta meritul cuvenit prin
munca si crez devotate amandoua
cauzei pentru redemptiunea care
dezgoleste chin si face din golf
o oaza de speranta si de lumina
pentru tot ce va sa vie si sa fie.

Advertisements

O tragedie americana sau predeterminari implacabile

19594899-1-215_300O tragedie americana face din romanul nord-americanului Theodore Dreiser un roman fluviu (asta ca dimensiune textuala comportata de intinderea scrierii intregii opere, cat si stilul scrierii ce presupune o frazare construita cu rabdare si migala, insailare de cuvinte si propozitii ce obosesc pe alocuri ochii si mintea cititorilor comuni) din care viata razbate in formele sale cele mai apropiate. Se poate vorbi despre un naturalism si un realism aparte al scrierilor autorului nord-american de origine germana, care simte intr-un mod cum doar Dostoievski in patria mama Rusie aducea prin existentialism al carei parinte se initia pe cararile nebatatorite pana atunci ale explorarii vietii interioare dincolo de barierele frumosului artistic exprimate prin cuvinte si tematici in care dezirabilul contine mai multa aura de speranta decat poate oferi autenticul si firescul obtinut prin implicare personala.
E un roman amplu, complex, lung, intins pe doua tomuri, in care actiunea centrata pe Clyde Griffits tematizeaza ideea visului american si pas-cu-pas deziluzionarea apropie subiectul de o revelatoare neputinta care-i vine inmanusata inca de la inceputul vietii sale, unde conditia sociala a familiei sale si alte predeterminari ontologice il dezavantajeaza pe Clyde.
Pe viitor, copilaria grea depasita prin angoasa resimtita in acele zile cand insotea familia sa in piata de pe trotuarele San Franciscoului, umplerea meselor si tarabelor cu mici acareturi de nicio valoare umana sau materiala interesanta pentru ca demersul comercial al parintilor sai sa fie si inteles de copilul slabit care-si pierdea timpul, nervii si raceala-si gasea locul de atac in zilele ploioase si reci cand mucii-i curgeau si stersi erau de manecile flanerelor pe care mama sa i le apuca croseta din cand in cand. E o tematizare literara despre neputinte cand cercurile destinului ti-s potrivnice, iar tu esti lacom cand vezi ca incerci si iti cam iese treaba cu iesitul dintr-o matca a lucrurilor care te-au suparat si nemultumit de-a lungul vremii. E o poveste despre viata, iubire si transformare a conditiei, de ajungere si devenire, un drum lung intins pe multe pagini, la capatul carora doar cinstea si onestitatea fac diferenta intre un invins si un potential invingator mincinos al vietii. Se intampla tragedia, iar opera, un roman, povatuieste mereu, de cand a fost scris si pana cand ca cititori     luam si noi contact cu textul scris.

o zi

iubirea mea, tie-ti dedic intreaga viata
caci prin daruirea cea plina d-entuziasm
nepretuit, respect si alte si alte atribute
pozitive care ne fac pe noi doi ca sa
fim alesi pe spranceana topului
si-ale valurilor vietii vicisitudini
s-apucam sa-ncercam sa le depasim
si-astfel sa-ncununam drum
cu directii si sensuri de abordat
toate cu gandul la intregul ce-l
reprezentam cand dincolo de
vant si furtuni, ori de calduri
secetoase zapusind atmosfera
precum si ploi sau zapezi pana
la ceruri e linistea sufleteasca
ce te-nsira pe sarma rabdarii
ca pe rufele si lenjeria iubita
cu patosul impreunarii celei mai sfinte
dintre preocuparile trupului ce-si
cauta finalitatea reunirii cu universul
cand devin doua trupuri unul primordial
in matricea sacr-a iubirii ce leaga
sursa de partea faramitata din suflet
in corpul ceresc cu aura sa luminoasa
ce ridica si eleveaza-ndepartand
inertie si gravitate-n placida
detasare a dragostei impartasite
sublim in contrast de lumini si de
umbre, mai calde sau umede
si sunete de placeri calculate
sa fie explozive ori doar educate
peretii sa le absoarba indiscretia
poftei cu care ar putea ca sa faca
asezarile repartizate pe nivele
de inaltimi sa se tot ridice
dincolo de acoperisul ultim
al blocului tranzitat de iubire
de la parter pana la ultimul etaj
sa evite bariera spatio-temporala
si sa exulte firesc.
lenjeria-i scoasa din masina de spalat
ce-o stoarce aproape de perfectiune
asa ca nu mai e mult de asteptat
pana ca sa fie data la aer
si sa-mbrobodeasca atmosfera umana
din jur cu izul iubirii celei calde
si devotate.
s-atunci friptura in sucul propriu
lasata la-nabusit tu prepari
pentru seara ca-i vreme de povesti
dar si de mancat ca omu-n tihna.

sapun

fulgi de nea in palma ta
se sting precum copilaria
in toiul timpului ce trece
ne-ntrebandu-te pe tine
despre ce si cum, dar mai
ales cum si cand esti ori nu
pregatit sa-ntampini tot ce vietuiesti
descoperind pe fiecare clipa
aroma savoarei buzelor ce-si ling
ranile in lacrimi si sudoare
inlantuind potopuri inspumate
de delir zvapaiat in vacantele
lungi ale verii prea scurte
pentru cate-ar fi fost de facut.
orice asemanare cu originalul
e una pur intamplatoare atata vreme
cat desenul initial al formei
de curtoazie invederata e unul
caricatural si lipsit de culoarea
animei sfinte pentru jugul trupului
udat in partile-i sudice
de nesansa perceptiei hibride
in rasa oilor celor mai blande.

apa-apa

cel mai fin si mai pur mediu
din tine face draga obiectul
unei alegeri ce te retine-n
manifestari pana-nspre final de an
ca sa vezi cum se gata leatul
si cum vine cel care la usa bate
nu, nu-n fiecare luna, ci o data
la o-ntrunire de douasprezece
una dupa alta, care mai de care
mai aratoasa si mai interesanta
dintre toate cele ce ni le sunt date
sa le pretuim careva-n nestire si-n zadar
sau vreo doua cateva, dar prin
cautare sa-mplinim si rod de
vointa-n dorinte cu tot dinadinsul
starnind pasiunea si interesul
conjugate-amandoua ca iaurtul
si-aromele de fructe, pentru lactate
juvenile ce formeaza generatia
de nadejde-ntr-un maine
care se-arata si-acum ca si
altadata, doar ca-n alte haine.