decoruri blande

smoala se topea cand soarele pe cer batea
in rafale tot mai greu de dus pentru pielea
care absorbea prea multa energie albastra
din inaltul trandafiriu ce-i aducea dezmierdari
dulci si pasionale mereu in gandurile albe
de vis si de inchipuire intr-o traire
verde cat viata de stravezie purtata
peste tot odata-n fiinta care imbracata
in culori deschise  revela doar o simtire
care unor straini le era complet straina
si acum la fel cand cerul cenusiu
cernea si azi la fel ca mai si ieri
fulgi de zapada si-mbraca-n armura stravezie
iarba toata intomnata-n ruginiu
si galbui erau pana mai ieri aleile parcurilor
vesele la fata si la obraz de viata toata
data lui de trairea fireasca in toi de final
de saptamana petrecut frumos si cald.
si rosiatice-mi pareau caderile din cer
de ape transformate-n inaltimi
in solida lor agregare care ne uimeste
si ne cheama toti laolalta mai copii sa fim
cand e iarna-i si sarbatoare si basm iar
mosul vine cu mereu ceva bun
iar suflul innegrit de pala de vant si de fum
de la tentativele de acumulare de calorie
in combustiile interioare se transforma
intr-o flacara violet ce arde si e vie
mereu.

respiram

fiico ce-mi esti din umbra frunzei
ce filtreaza cu nervurile sale acele
raze de soare care altfel m-ar
napadi si din ochi si retina si minte
mi-ar face o proba reala cu senzorii
ce-ar da peste cap programul de
soft inserat cu deosebita-ntelepciune
digitala-n memoria firii ce trup
si-a gasit in templul sinistru
inlantuit de panze de paianjen
in parasirile noptii-ntunecate si reci
ale sezonului care atribute are
laolalta toate adunate ca-ntr-o oala
de ciorba gatita acasa si tu mamo
ce la sanu-ti crescut-am sugand
si-nfruptandu-ma cu nesat din sfarcurile
merelor tale verzi peste care toamna
s-a lasat si le-a facut mai coapte si rosii
precum sangele ce-ti curge prin vene
si tu iubito pe unde vei fi fiind
acolo-n lumea mica si mare deopotriva
aceeasi oriunde toposul separa si imparte
pe categorii de perceptie diferita menita
sa divida si doar o parte sa conduca
restul din tot. tie prieteno-ti zic
de mana hai sa pasim goi de
hainele ce pastreaza-n fiecare dintre noi
ideea de rusine si pacat pe care-o alungam
prin cuget si simtire sincera-mpartasita
neintarziat pe drumul nestiut al vietii
ce se deschide cand dincolo de noapte
e zi.

zise

sinuciderile provocate de la inaltime
ce elibereaza haituieli si scot din tine
farama de speranta ce n-are
ancora-n nimic trezeste minte-n
ultima secunda cand pastila-i
leac de trezie si apoi lupta
ca sa te tie-n picioare chiar
de nu te-ai alimentat deloc
si ca sa fi picat ametit
lesne mai era. dar e bine si-asa
caci chineza e-nveti pe repede
inainte si semiluna ti-e aliata
cand in joaca sau prea serios
prin viata-ti permiti sa fii diplomat
de cariera fara costumatie aferenta si
nici alt agregat menit sa-ndeplineasca
ca pe o geanta comoda rolul de
acoperire al unor foi cu importanta
ce-i drept pentru ce esti si ce faci
in schimb nu te mai reprezinta
s-atunci te sui frumos in lift
dupa ce ai coborat de pe acoperis
si te dai jos la parter iar usa
iti da a treia cizm-acolo
exact si te tot duci pe urma
sa vezi, sa simti, nu sa visezi
ce rol ai tu prin  toate astea
‘ntr-o lume care nu te concepi.

oglinda pamantie

canistrele insingurarilor
tacit asumate ca realitati
promiscue-n benzinariile malluri
peste crestinatatea perifericei stari
de duminica laicizata cu poze nud
pe blocurile-ngemanate de lipsa
echilibrului firesc in materie
de natural, cromatica si design
urbanistic ce cere si presupune
expertizare so parafari multe ce
se contrafac pe sub mana si tejghea
unde perversitatea-ntrece orice urma
de bun simt si curelele se rup
si denigreaza trup si minte bolnave
intr-o aparenta acalmie exploziva
in care nimeni nu-i perfect
dar nici nu vrea sa evolueze
treptat… si de aceea florile
murdare de putreziciunea intuitiei
sufletului din mana purtatoare care le ofera
altceva-n afara de simbioza cu viermi
nu activeaza printr-un simplu clic
la doar o secunda distanta.
soldatii si pregatirea lor cazona
de fier ii face ca sa fie atunci cand si-n
viata dincolo de misiuni si fronturi
ei apara c-o prostie rara decizii
ale celor ce-i platesc santajist
pentru orice minima moralia de analizat
de fiecare data fara vreun rateu cu ochii-n pamant.

iar(na)

conurile-s inghetate toate si padurea la fel
asemanatoare poate cu iaurturile ce zac
in frigider cand tu ai unele zile-n care
nici sa mananci mai nimic cum o
faci tu de obicei, nu mai! cine sa mai
stie sau sa te-nteleaga femeie cu
toate celea pe dos fata de lume?
ce nici aia nu, ailalta la fel
nicicand nu ti se mai intra-n gratii
c-o asa comportare demna de bundy
peggy parc-o chema pe roscata
aia ca o purcica, scrofita
din cale afara de pisica doar atunci
cand era vorba de bani de buzunar
ca sa-i f… asta, strice pe cumparaturi
din magazine unde ce-ti mai place
sa te plimbi cu cardul plin
atunci cand prostu’l umple cu sudoare
oprelistea brusca n-are vreun cusur
c-a fost c-atunci cand calci mai
greu pentru c-ai facut penicilina
si te-a tot durut in locul injectarii.
dar lasa ca trece ea si iarna rece
cu zapezi mari si vanturi si troiene
si-un alb orbitor pentru ca-i ca la pol.