Evolutie prin calatorit

Diana si Matei au o poveste frumoasa de iubire inca din liceu, unde si-au soptit unul celeilalte si una celuilalt cuvinte de amor din poeziile unei clase de umanisti formati pe stilul vechi al scolii romanesti, adica si mult si bun! Si in ritualul acesta au reusit sa treaca de multe hopuri pentru ca ei doi erau la inceput colegi de banca, apoi prieteni,  nu amici, prieteni, adevarati, iar mai apoi si iubiti. Si dupa ‘Bac au venit tot amandoi la facultate si chiria au inceput sa-mparta ca si cum ar fi constituit o familie deja, cautand fonduri de achitare a folosirii spatiului locativ si a facturilor la utilitati muncind. In tot acest timp au gasit de cuviinta pe rand sa faca turul cursurilor de la scoala si cand unul munceste celalalt sa frecventeze cursurile si in sesiune sa invete amandoi cealalta jumatate neacoperita de celalalt.

Iar pe seara o data la cateva zile sa mai faca cate-o rocada sa ajunga la vreun partial, sau sa ajute cate-un coleg de munca si asa sa doarma si ei amandoi, sa-si tina de cald in lunile reci de debut sezon hibernal cand iubirea se poarta de mana in treptele urcate in fiecare zi inspre salile de cursuri sau escaladarea personala pe toate planurile. Asa au trecut primii doi ani de convietuire cu ei doi, tineri, adulti, cu bune si cu rele cunoscute de fiecare si solutionate prin legamintele pe care le facusera in momentele scurte de tandrete cand se intersectau, el venind si ea urmand sa plece, sau invers. Or traiul cu greutatile si neajunsurile sale in comun a facut ca fiecare dimineata de weekend cu aburii cafelei calde bauta langa geamul usor deschis pentru aerisire si furat cateva sarutari patimase in razele soarelui ce umplea orizontul de mingea sa de foc mare cat inima lor comuna sa fie apreciat de amandoi, consensual in gesturi si priviri, fara cuvinte si decizii rostite cele mai frumoase momente ale vietii fiecaruia din ei. Or, faptul de a fi fost impartite si depasind prin aceasta obstacole ale devenirii i-a facut si mai puternici si increzatori in iubirea ce si-o purtau ca peste o vreme, in locuri si printre oameni diferiti va veni si timpul lor la mai bine. Bine, oricat de rau le-a fost a simtit fiecare ca le este, cata vreme au simtit la unison. Conjugarea mai binelui nu putea sa confere decat o stabilitate si mai mare simtamintelor lor. Si asa se face ca in vacanta celui de-al doilea an de facultate, programul Work & Travel le-a oferit si-n calitate de studenti posibilitatea de a-si indeplini un vis frumos realizabil si pentru ei si iubirea lor. Nu in sensul de examen al increderii ce si-o purtau unul fata de altul, ci adaptarea la alt fus orar, altfel de clima, limba diferita, si toate celelalte criterii ce aduc asemanari si diferente intr-o conceptualizare si intelegere pe cat de larga a paletei diversitatii multiple in orice, care te fac sa te simti luat de val, daca nu ai si o ancorare in ceva puternic a caracterului pe care-l transborzi dincolo de oceane, continente, nopti si zile!

Asa el era ancora ei si ea a lui… si au decis sa profite de aceste oferte turistice si sa viziteze si ei SUA. Sa vada si ei cum e pamantul fagaduintelor celor mai multi europeni si asiatici sositi sa gaseasca aurul anilor de dupa unirea statelor federale sub pecetea laicei republici si sa guste viata din plin pe ritmurile actuale ale trepidantului stil de trai american. Ca studenti si cu bunele recomandari ale managerilor restaurantului unde au invatat esentialul intretinerii unei afaceri de succes pe care fratii McDonald, doi americani cu origini britanice si ilandeze au pus-o pe picioare ca sa zoreasca populatia in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Si ca sa apuci sa mananci sa apoi sa  sari in avion si sa tii piept invaziei inamicilor era mare lucru, cand iubirea intra in repaus nu se stia pana cand, caci nu stiai de mai revii la ea s-o lasi sa planga de bucurie si de fericire ca te-ai intors, ori sa o lasi plangand sa se descarce de toata acea negativa stare de incordare care a tinut-o in permanenta asteptare obositoare si acum e  epuizata… Ei, cat au fost in tara au invatat ca sa stii sa urezi oricui iti calca pragul o zi buna si sa stii sa servesti si sa ai rabdarea si intelegerea sa strangi resturile dupa masa fiecaruia inseamna umanitate si in plus sansa de a ascende spre functia de manager pe care la ei in local o ocupa o tanara din generatia lor, ce in urma cu cativa ani era la acelasi nivel de new entry ca si ei. In doi ani au invatat secretele impartasirii acelor clipe frumoase la serviciu si-n tura de zi si-n cea de seara si noapte, si-n zi de Craciun,  sau de revelion, dar asa au fost aproape si de altii, de clienti, nu de orice fel de clienti, pe care sarcinile sau intamplarea i-a regasit intr-un restaurant in care a trebuit sa ramana putin. Or, chintesenta acestor intamplari traite si experimentate de ei doi in felul lor i-a format ca un cuplu solid, care munceste din greu si cu truda, simt de raspundere si loialitate ce izvoraste din iubire, fara a o resimti ca pe-o corvoada, ori ca pe o datorie pecuniara fata de cineva, sa cladeasca. Durabil.

Si acest pas mic pentru unii, mare pentru ei a fost ca pe urmele unui descoperitor al acelor pamanturi zice-se neatinse pana la genovezul care a ramas in istorie cu recunoasterea de a fi condus expeditia inspre Indii si a le fi gasit pe cele de Vest, cu amploarea si semnificatia unei metamorfoze ontologice, unde fiinta subrezita de calatorit, muncit in tara si sesiuni alerte, o lua de la inceput in ritmul muncii, socializarii si convietuirii in multiculturalitatea ce promoveaza diferenta si apropierea similara de obiceiuri, si de alte criterii care apropie si separa oameni si caractere in tabere. Si daca tot s-au gandit ei bine si au ales sa-si petreaca o vacanta de vis in tara fagaduintelor vremurior actuale s-au oprit cu ochii, gandul si cardurile pe Boston, un centru universitar important al Sua, in special pentru domenii ca ingineria, finantele si tehnologiile avansate, medicina.
S-au trezit plecand seara de acasa si ajungand tot seara la destinatie, de parca timpul ar fi stat in loc, ascultandu-le sfioasele taceri, de teama unor rasete starnite in avion:  e prima data cand zburau spre alta destinatie decat lumea pe care o stiau. Necunoscutul este prin sine insusi motiv de rabdare, analiza pentru a sti cum sa-i abordezi felul in care ti se arata. Daca e prietenos te pliezi si devii si tu amabil, de e mai rece, stai deoparte si incerci doar sa nu fii la fel de acru precum el, dar trebuie sa ai o actiune asteptata intai pentru a avea si tu o reactie.

Nu li s-a tradat nesiguranta pe chipuri, pentru ca se iubeau si se aveau unul pe celalalt mai mult decat ar fi contat o reactie intamplatoare cu iz de ironie fina si ascutita, si si-au vazut de drum prin muzicile care le-au tinut amandurora mintile treze in tineri de mana calde si tandrete impartasita dactil si reconfortant intarind odata in plus atasamentul si siguranta prin gadilat si rasfat placut caruia ii cadeau pe rand fiecare victima deliberata. Pe langa prima linie de metrou din sistemul acesta de trafic subteran pe pamant american, zgarie norii intepand cerul cu rarii nori zariti pe cerul unei veri in care munca si la final de saptamana agrementul in zonele limitrofe orasului aglomerat au fost principalele obiective de bifat, muzeele, bibliotecile, parcurile si padurile au fost incarcarea lor pozitiva pe taram american. Au calatorit, au muncit, au pus caramida peste caramida in relatia lor pe care au facut-o darza reduta in fata intemperiilor vremurilor si au revenit in tara pentru terminarea studiilor si alte proiecte comune de urmat. Ei si-au vazut visul cu ochii si s-au intors descoperind asa cum este acum America de azi, intr-o reeditare a descoperirii pe care si Columb o facea cu cinci secole in urma. Dorinta de explorare, dor de duca si o hotarare ferma i-au globalizat experimentand viata la cotele internationalelor cerinte multiculturale. Voi unde v-ati dori sa puteti calatori, sa cunoasteti si sa experimentati peste ani aduceri placute aminte ale fotografiilor si inregistrarilor pe camera. Din ce zona? Si ce stari interioare aveati atunci? Le-ati putea descrie?

Articolul participa la Superblog 2013.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s