rabdare

neostoita durere-ti aplicase soarta
de-o resimteai s-atunci in piept
de parca diafragma se lungea
si presand cu totul te rupea
in doua. n-ai fi avut cum riposta
inapoi caci recursul la morala unui destin
ce te lucra atat de pervers
se inainta cu greu si asta
in masura-n care si aveai
cui te adresa. dar cand nimeni
n-are timp de nimeni si nimic
cum oare sa mai fii indreptatit
sa speri ca poate candva
are sa vina si-o solutie
care de durerea aia
sa te scape? pana la aia definitiva
pe lant rational de normalitate
ar mai fi mult de asteptat
pana cand prin marea trecere
vei fi vazut daca a meritat sau nu
asteptarea sa vezi si sa-nduri
suferinta. nimic nu te-a-nvatat ea
decat ca a fost singura ancorare
in simtire dincolo de care
n-ai cum sti acum cum e.

3 thoughts on “rabdare

  1. “nimeni n-are timp de nimeni si nimic”- adevarat.n-avem timp unii de altii.trecem unii pe langa altii,ca strainii in mijloace de transport si gari supra-aglomerate…Si trece si viata pe langa noi,in “marea trecere “blagiana. frumoasa poezie ­čÖé

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.