Avant ca sa zbori

Marius Lungu este profesor de fizica. Pe cand preda la clasa Legea lui Arhimede, dupa ce termina enuntarea legii prin cuvintele …este egal cu volumul de apa dezlocuit, unul dintre elevii repetenti ai clasei, mai putin interesat de discursul omului de la catedra spune:
– Profu’ mie-mi place mai mult legea lui om ala.
– Ohm, vrei sa spui.
– Da, da, aia.
– Mai stii cum era, sau macar despre ce ca sa iei un zece acum ca tot m-ai intrerupt si sa iti scoti media din timp sa nu mai vii in vara la corigenta?
– Aia o stie, dom’ profesor oricine, nu tre’ sa fii musai prof’ ca dumneata sa stii ca daca esti om cu mine, sunt om cu tine!  Simplu si valabil oriunde!
Profesorul ramase o clipa blocat, dar pret de 3-4 secunde chiar nu mai stia ce sa spuna, cand deodata parca strafulgerat de gandul ca la finele orei acesteia, ziua sa de lucru se va fi terminat si odata plecat inspre casa va trece pe la sotia lui la job se multumi sa spuna:
– Bai Dinule tu chiar ai dreptate, sa stii!
– Multumesc, domnule profesor, sa stiti ca pentru mine chiar conteaza ca cineva ca dumneavoastra sa faca asta. Sincer,  va multumesc.
In parcare, in timp ce-si scotea cheile masinii, telefonul mobil ii suna. Era Magda, sotia lui.
– Marius, draga, treci pe la mine, cand iesi de la scoala, am sa-ti spun ceva…
– Sunt in parcare, pornesc si ajung imediat.
– Ok, te astept nerabdatoare.

In redactia ziarului Magda-si astepta cu-nfrigurare sotul, butonand de zor telefonul sau mobil care nu-nceta sa tot tremure…
Cand auzi zgomotul pasilor pantofilor lui Marius, stia doar ce are la usa, un adult de 100 kilograme ce facuse lupte si haltere in adolescenta, femeia inca raspundea sms-urilor pe care le primea de la colegii ei de breasla. O-mbratisare si un sarut scurt erau acum tot ce timpul si spatiul, contextualizarea de acum le prilejuia ca moment de intimitate peste zi celor doi soti. Dupa asta, pentru ca-n timp ce cu ochii inchisi era in acea lume in care a dus-o de la inceputul relatiei lor inca din adolescenta cand o saruta de fiecare data, Marius observa ca scurta ei incursiune in acea lume unde era ea cea mai puternica si fericita cand era in bratele lui puternice ocrotita si iubita, se terminase brusc si vibratiile mecano-luminoase ale gadgetului femeii dadeau jurnalistei de lucru. Iar…

Dupa ce arunca o scurta privire in treacat, dar timp suficient cat pe chipul ei senin dupa ce-l vazuse pe el venind la ea, aparu deodata crisparea si ofensa interioara cum ca ceva ce nu depinde  musai de vointa ei ar arunca-o departe intr-un vid mental din care cu greu ar putea pastra contactul cu restul… Cu aceeasi masca a neputintei camuflarii instabilitatii psiho-emotionale vadind tulburarea interioara prin care trece femeia, Magda-l stranse in brate pe Marius si-i spuse lasandu-si capul pe pieptul lui bine iesit inafara, asa incat ca pe o perna capul ei incepea sa simta caldura emanata prin pori si camasa si sacou si tamplele sa prinda cumva printr-o mana desfacuta cu fiecare deget urmarind aburii ca sa-si revina la starea ei de bine: am cam sfeclit-o, iarta-ma, nu vreau sa te trag in jos, mor in curand!
– Mami, cum vine asta?
– Mi-au luat colegii de la CNA cateva articole sub vizor si printr-o abuziva masura luata politic, vin dupa mine…
– Cum asa? In ce tara traim?
– Dracu’ mai stie, dragule, sau poate nici el.
– Ce articole incriminate stii ca au fost cele care zic ei ca ti-ar fi facut rau chiar ele? Ce prost sunt, pun si eu niste intrebari de parc-as fi eu unul din aia… Iarta-ma!
– Nu-i nimic, nici cu ce faci si gandesti tu, nu ma lezeaza cu nimic, dar nici eu nu-mi imaginez pe cine naiba sa fi deranjat intr-atata ce-am scris eu, ca doar nu-s papa de la Roma sa fac ce vreau eu, eu consemnez date, anchetez jurnalistic cazuri publice si am voie sa presupun, sa scriu, sa informez, n-am acuzat pe nimeni, n-am jignit, ori calomniat pe nimeni. Asta stiu,  asta -si-si facu semnul sfintei cruci- mi-e sfanta cruce si ce nu cunosc nu pot si nu pot vorbi despre, chiar de mi se pune-n carca nu stiu ce. Uite, cum sunt sms-urile astea pe care le-am primit de dimineata de la Cristina, tipa care lucreaza la parchet, cica Anghelescu procurorul de la DNA vine cu mandat de aducere sa-mi puna bratarile la maini si cu alti mucosi de colegi de breasla cu camerele dupa ei, sa ma vada lumea in piata mare, ca pe timpurile lui Quasimodo!
– Raman aici cu tine daca mai pleci pe teren, te duc eu cu masina si pe tine, sau hai mai repede acasa, cum vrei?
– Pai hai ca-l anunt pe Teo ca plec azi, ca nu figureaza pe agenda nimic azi mai departe. Dar asta nu inseamna ca plec sa ma ascund, merg acasa sa mananc si sa ne iubim daca tot vin astia sa ma ia si sa ma lege, sa-mi tina pentru mai tarziu, eu stiu cand oi mai avea voie pe urma?
Cinic, sarcastic, sincer, ironic, sau cum s-ar mai putea spune despre reactia femeii de haz de necaz la toata aceasta presiune la care era supusa, sotul ei n-a spus nimic, doar i-a aratat legea lui om, rostita de repetentul acela de Dinu de la scoala, de care-si reaminti profesorul si-n timp ce-i mangaia crestetul comorii lui, unduindu-i alene fruntea si dandu-i la o parte suvita dupa suvita, asezandu-i-le chiar el dupa urechi spunandu-i cat este de puternica si de frumoasa pentru ca este a lui si nu va permite nimanui s-o ia de langa el, se gandea si la cum sa faca in scurt timp rost de resurse de pus in aplicare un plan menit a rezolva diferendul acesta de opinii, de puncte de vedere intre stat si organele institutiilor de coercitie care aplica ordine si distrug minti, vieti, doar sa arate celorlalti cine detine controlul. Ii trecu imediat dupa ce o luase de mana pe sotia lui si coborau amandoi indragostiti cum pozau ei ca-ntr-o prima zi in care se vad doi tineri si se cunosc, prin gand faptul ca-l vazuse mereu pe Dinu, elevul cu legea lui om, insotit de amici de-ai sai, mai mari, tineri, trecuti de anii cand pe vremuri scapai de armata, bine facuti, rasi in cap sau pletosi, sportivi, sau golanasi de cartier si se gandi asa la o posibila abordare a elevului in chestiunea lui. Nu era de facut nici o greseala, sa stai si sa astepti, caci ei nu te iarta cand au boala pe tine, asta o stia tot de la Dinu.

Amiaza le fu perturbata de batai in usa si apoi de amenintarea ruperii usii, asa ca serialul povestii lor de iubire lua o pauza deloc publicitara, mai degraba revizie tehnica, pentru ca sumar imbracati au fost luati ca din oala de procuror si mascatii cat China, ei doi, oameni la casa lor, in timpul lor liber, iubindu-se parca stiind ca nu le e mai dat prea mult impreuna sa fie…
Imaginati-va  felul in care alti semeni de-ai nostri inteleg sa aplice justitia. Dreptatea sociala pentru mai binele comunitatii, descurajand actele in afara legii ca obisnuinte periculoase ce denatureaza faptul de a convietui armonios, pasnic si firesc pana la urma. Da-i si omoara-l/-i  ca a zis sefu’, ma rog, procurorul. Existau ori nu indicii clare in acest  sens, nu mai importa, important e nu daca se dovedeste a fi vinovat de acuzele ce i se aduc, ci am zis ca asa e, pai asa e!
Pus in fata faptului implinit, gol de haine si de de toate, dupa sechestrarea si rapirea sotiei de catre aparatorii drepturilor si libertatilor cetatenesti si lasat deznadajduit in mijlocul casei sale ravasite de intrarea fara cheie a mascatilor, legea lui om avea in mintea lui singura aplicare la care soarta-l impingea instantaneu. Nu era de gandit, nu era loc de asteptat pentru absolut nimic.
Statul gresea fata de el, sau ma rog, niste oameni in unele functii cu anumite atributii in buna functionare a vietii in comun il faceau sa sufere in mod direct, prin simplul fapt ca-l nedreptateau. Si el nu accepta asta, el era in perfect acord cu legea aia lui om, enuntata de golanasul ala de elev al lui, pentru ca adevarul enuntului aceluia simplu era cat se poate de necontestat.
Valabila si reciproca, dar la modul in care viteza reactiei sale trebuia acum sa fie asemanatoare oglinzii in care se reflecta lumina razelor de soare. Asa simtea el acum cand cu ochii in tavan, privind gol pe covor printr-o oglinda imaginara  intr-o  intrevedere cu divinitatea, trebuia sa actioneze sa repare ce stricasera aia in viata lui. Tot.

Ura sentimentul de a trebui sa vina dupa altcineva sa termine un lucru inceput, abandonat, stricat, el nu facea asa, era ordonat si ce incepea ducea la bun sfarsit. Asa si acum. Si iata cum: mai intai s-a lasat cuprins de frig, spaima, temeri interioare care l-au adus pe fagasul acelor ani ai  copilariei cand isi amintea ca alaturi de bunici si de parinti mergea regulat duminica la biserica din sat si ca spunea mereu ingerelul si tatal nostru. Azi ajunsese credea el pe propriile picioare prin rodul muncii sale si nu datorita unei providente divine care lasa unora posibilitatea sa abuzeze de orice si sa se lafaie, iar altora sa se speteasca si sa nu se regaseasca in nicio stare de fapte pe care o gasesc la un moment dat. Si, nemancat si complet gol pe dinauntru, trupeste fiind acoperit sumar cat sa nu fie indecent, asa era si cand au venit mascatii, a amortit cand spatele ii ardea de racoarea podelei, atat era de pus pe jar! Si odata ridicat in pozitie bipeda, cam instabil pentru ce se astepta, gasi drumul spre baie. Isi goli vezica si privindu-se-n oglinda vazu parca mai clar cum pe crestet o urma a trecerii namilelor alora prin casa lui stationa in fruntea lui. Sangele odata pornit atunci cand il dadusera probabil cu capul de perete pentru a-l imobiliza, desi actiunea in forta era menita a o salta doar pe ea, pe sotia lui, semana cu un avion ale carui aripi erau asa cum trebuie sa fie, deschise. De-aia-l si durea capul acum, cand in frunte se si vedea invinetita zona. Cum apuca sa realizeze ce s-a intamplat atunci, alti nervi s-au mai gasit sa-ncapa in tot ce reprezenta el acum: un mare nimic! Asa-si si spunea: esti un mare nimic, ba, auzi, nimic cu n mic de picior, nici de mana,  nici de tipar ca toti prostii, de picior ca nu s-a mai auzit! Multe kile de le porti cu tine degeaba pe unde le duci, ca au venit aia si i-au facut felul si te-au lasat cu capu’ umflat ca dracu’! Uite, invineteli, maini sucite, si bube pe cap, arata ca avioanele, vezi? Si dup-o autocritica vehementa in tot acest monolog interior de-i venea sa sparga tot in jurul lui de neputinta situatiei in care se gasise atunci, zambi nedeslusit, vaga inchipuire a reflectiei fetei sale in oglinda-l aratau cu un ranjet ciudat, vanitos, dar oarecum castigator cumva.

Imaginea nu-i parea ochiului sau prea ok, desi era vorba despre sine, dar intelesese ca daca tot se poate gresi in lumea asta si avea castig de cauza, mimarea acestui tip de om cu acelasi efect biruitor i-ar da si lui castig de cauza si in situatia de fapt n-ar fi deloc rau. Greu ii mai trecuse noaptea pentru ca de adormit nu mai putu si se facu dimineata deja cand o faclie rosie pe cer il intepa in moalele capului cu simtul datoriei nascut in avionul de pe frunte, ramas ca urma a unui lucru ce trebuia facut pentru a echilibra o balanta a sortii. Stii cum e, dai-dau, dau-dai, dar cand da, sau dau prea multi nu mai e convenabil ca raman sechele. Tot asa-si trecu noaptea, sfetnicul sau bun pana la urma, caci pe langa ce mai gasise prin frigider de astupat foamea-n graba profesorul stia ca trebuie sa ajunga si la scoala si devreme inca. Ce va fi va fi, rostise el parca fara sa fi cugetat prea mult si se uimi pe sine de adevarul grairii vocii sale parca fara gura stapanita de el intocmai. De va fi doar audiere, de ce i-au luat-o ziua si n-a venit nimeni inapoi toata noaptea, de ce el a fost lasat inconstient in urma si cu usa casei deschisa?  De va fi arestare preventiva, de ce si pentru cat timp? Si, si, si, prea multe intrebari, iar pentru a-si pastra calmul decise a nu se mai gandi la absolut nimic. Stia oricum ca in situatia data de imprejurari, nu poate actiona ca un om normal, firesc, natural. N-are cum adopta o atitudine ca la carte, cand el are capul umflat, fruntea invinetita si bube in cap in forma de avion. Nu! Asa ca un concediu i-ar prinde bine, chiar daca cererea poate parea neavenita si surprinzatoare de la un om serios ca el in timpul scolii, cat o cere, va vedea, ideea e ca trebuia sa ajunga sa vorbeasca in cancelarie sa se stie despre asta. Si sa vorbeasca cu Dinu, elevul acela ce-i scornise legea lui om ca sa vada in ce fel dincolo de zambetul adevarului enuntului aceluia de la clasa, se poate ascunde in persoana si in mijlocul anturajului lui o posibila solutie de pansament la buba asta care intrase cu forta in viata lui. Dinu-i spuse cand proful ii confirmase faptul ca asa cum enuntase el legea aia lui om, elevul are mare dreptate.

– Stii tinere-l intreba proful acum, cum poti face ca sa rezolvi o problema, cand cineva nu e om cu tine si te mai calca si-n  picioare pe deasupra?
– Simplu, il calci si tu si-l strivesti!
– Bun, dar ca sa fac asta, mi-ar trebui un ajutor, crezi ca stii tu vreun om care e om cu tine si caruia si eu sa-i multumesc ca a fost om cu mine si m-a ajutat la problema mea?
– Profule, iti las scris aici unde trebuie sa meri si domnul fie cu tine, frate, esti om bun, spune-i omului la care te-am trimis ca eu, Dinu te-am trimis si ca esti de-ai mei.
– Bine, omule (si o ciudata controversa interioara-l incerca pe omul care nu apuca sa se vada-n aceste clipe decazut moral ci doar trupesc) si batea cuba cu adolescentul mimand o mutra de suparat pe viata, care nu-l prindea deloc cu felul sau obisnuit de a fi, dar date fiind circumstantele de acum, n-avea altfel cum sa se eschiveze de tot raul ce-l simtea inauntru.
– Profule, auzi la mine, incarca-ti si bateria aia bine, da? La masina, omule, s-o ai pe aia tun s-o ai!
– De unde stii ca are baterie electrica?
– Tu fa ce-ti spun, colega, da? E spre binele tau, asculta-ma ce-ti spun, o sa ai nevoie de ea cu tot ce poate, ba chiar mai  mult, ca sa te scoti, asa-i?
– Bine amice, sa traiesti, hai ca plec… mersi de pont deocamdata.
– Profu’, dar pe mine cine ma trece daca tu nu te mai intorci, sau o sfeclesti?
– Eu, sau pe cine aduc ei in locul meu. Sigur nu vei aveaprobleme, am sa apuc sa vorbesc si eu cu respectivul/a si te scot eu.
– Asa te vreau! Ti-ti-tit! da-te ba ca te strivesc! Hai sa ai grija in trafic, ca e aglomerat!

In drum spre puscaria din Rahova, telefonu-i suna si desi se apropia de semafor, stia ca are masina desteapta, raspunse  la telefon si auzind vocea ei primi acea raza de speranta care sa-l faca apt sa treaca tot acest lian de jungla ca sa fie iar bine.
– Mi-e dor de tine, teribil, dar sa stii ca prea curand astia nu ma lasa, acuma aduna probe, vorbesc mai incet sa nu m-auda sunt la Colibasi, da, nu la parchet. M-au dezbracat de hainele mele, mi-au dat fortat altele-n dungi, mi-au luat inelul, verigheta si dupa o pauza scurta, in care nu reusi sa-si stapaneasca izbucnirile lacrimogene si vocea-i tremura cand incheia fortat te iubesc, dragule, totdeauna o voi face, indiferent ce se va intampla!
Arunca mobilul pe locul in care ultima data statuse chiar ea si demara decis spre locul in care se va intalni cu Misa, omul lui Dinu. Ajunse, parca masina in fata puscariei, de unde cateva camere anuntate de anuntul de pe cladirea in spatele careia redemptiunea sufletelor avea oare sa se produca intre umbre reci si vorbe dure, mai ales cand pedeapsa nu mai era sigur ca o primeste cel vinovat? Semna la intrare formularele de vizita si urma sa fie anuntat detinutul, pe care Dinu-l sunase-ntre timp sa-l puna in tema, ca vine profu’ si e de-al sau…si avea planuri de recuperare a sotiei sale din mainile astora de o aveau  acum si care abuzau de exercitiul functiunii lor si cu ajutorul unor acte de identitate falsificate bine sa se piarda in lume intr-alt loc de unde o vor lua de la zero. In treacat alesese ca destinatie Australia, pentru ca era destul de departe si pentru ca o ferma luata undeva pe-un camp cu munca sustinuta se pune la punct. Iar ei aveau nevoie de asa ceva, sa munceasca si sa simta aprecierea muncii lor venind dinspre siguranta cu care lucreaza ce-i al lor. Misa-i luase comanda pentru buletine si pasapoarte, cerandu-i peste doua zile cand vor fi gata de ridicat de la adresa pe care i-o scrisese pe o bucata mica de hartie, suma scrisa tot acolo unde va fi si achitata. Pentru izbanda in planul recuperarii femeii lui, asa cum se exprimase detinutul, tot de la adresa aia se  rezolva cu ce-i va trebui.

Revenit in masina dupa ce-si terminase vizita la puscarie, la telefon sotia-l anunta ca un duel cu o detinuta permanenta  pentru marul ei la micul dejun a dus-o in spital, in capitala unde va mai ramane ceva timp, caci ambulanta a preluat-o in stare  de inconstienta, dupa spusele gardienilor. Incurajata asa cum se putea de catre un om ale carui fundamente ale fiintei sale erau complet date peste cap, ii spuse sa stea linistita, ca sa se refaca si pentru asta el ii va multumi in curand stiind-o bine.
A incheiat cu un te iubesc convorbirea transmitand receptoarei doza lui de optimism si de speranta ca in curand se vor tine iar in brate pentru totdeauna. Isi semna apoi cererea de concediu de la scoala, neuitand sa asigure lui Dinu cu anticipatie ce-i promisese din partea sa de omenie. Spre seara, in timp ce se intorcea de la sala de sport unde transpirase cu spor lovind sacii de box cu pumnii si picioarele si ridicase pe rand pentru fiecare grupa musculara aferenta zilei aceleia cateva tone bune, ca o insumare a exercitiilor efectuate si a numarului de repetari, primi telefon de la Dinu, care-i multumea si el la randu-i pentru bunavointa din catalog, despre care alti profi mai tineri de la alte obiecte il anuntasera. Curiosi sa vada ce facuse Dinu ca sa merite notele acelea, acesta raspunse-n stilul caracteristic: legea lui om profa, legea lui om, dar nu o mai enunta acum, ca n-avea rost. Incheia apelul telefonic chemandu-l pe Marius la o bere, promisa de el. Neezitand isi daduse acordul asupra acestui lucru si mai ales ca dupa efort, o masa proteica si o bere la o poveste-doua faceau chiar bine organismului.

Acum, ca avea sau nu alcool, nu mai conta prea mult, era un tip care tinea la bautura de felul lui, chiar de nu mai practicase  sportul acesta cu ducerea paharului/sticlei la gura de ceve vreme, iar situatia prin care viata il surprindea intr-un mod neplacut si din care se dorea a fi iesit in curand cerea sa urmeze si calea asta. Era pliat pe dorinta de a face totul bine, iar intrevederea cu amicul sau mai tanar il facea sa uite de suferinta durerii care-l sfasia stiindu-si sufletul pereche spitalizat dupa o rafuiala cu o mahalagioaica detinuta. Asta era mediul care admira oamenii ca el si sotia lui, in mijlocul unei astfel de lumi sa trebuiasca sa locuiasca era calvarul si cosmarul sau permanent de cateva zile incoace. De aceea nici nu mai adormea.
– Ai fost om cu mine, profu’, sunt dator sa ma implic in operatiunea despre care Misa m-a anuntat, frate.
– Magda mea e la spital acum, lovita la cap ca si mine, doar ca mai rau. Pentru un mar, o detinuta era s-o stoarca-n bataie, desi era al ei, inchipuie-ti!
– E mai simplu de recuperat femeia ta frate de acolo din spital, asculta-ma pe mine. Asteptam pana maine seara. Pe ziua mergi la adresa unde te-a trimis Misa si iei actele de care ai nevoie. Si nu uiti sa iei si ceva arsenal de armament sa avem  la noi. Tu treci cu ele unde mai vrei, pe urma, eu si amicii care te ajutam doar le imprumutam, tu platesti!
O sa mai vreau sa stiu ce planuri ai de gand pe urma, ca sa stiu cum imi planific eu treburile cu baietii mei.
– Pai o scot pe Magda si fugim din tara, n-am cum ma lupta cu sistemul asta corupt, ca nu-s presedinte sa asculte toti de mine!
– Bun, bun asta am inteles, dar unde, fugi cu masina, vaporul, avionul?
– Ma gandeam cu actele astea noi sa incepem alta viata in Australia.
– Si cu masina ce faceti? Daca mi-o lasi mie, dupa ce ai intrat in aeroport si o duci in parcare unde zic eu, te-ai scos omule de tot si bine, zau. Eu o preiau, am grija de ea si dupa o perioada in care ma ajut de ea la treburile mele, o marit si-ti trimit si tie o parte din bani ca sa ai cu ce pleca la drum in viata ta acolo unde la inceput nu-s cainii cu covrigi in coada, chiar de  esti tu prof’ aici, cu alta identitate nu stiu daca mai poti zice ca stii aia si aia, dar n-ai acte doveditoare, asa ca te ajuta si asa ceva. Asta pentru ca daca ati fi ales alta destinatie de plecat, eu stiu cu masina, va prind astia cu interpolul lor imediat, masina figureaza in acte ca masina voastra, o gaseste la voi cu actele scrise pe niste nume, dar voi sunteti altii si dati de dracu’ pe acolo, asa ca mai bine faceti asa si plecati ca oamenii cu avionul si de-acolo va descurcati.

Seara se incheia cu o amicitie care escalada repede alti pasi spre varfurile cerului senin ce astepta doar momentul prielnic pentru detasarea prilejuita de izbanda sotului de a-si fi recuperat sotia internata in regim de arestata preventiv.
Dimineata cafeaua facuta in cantitate mai mare de asta data aducea in actualitate prioritatile si chema precum soarele luna pe cer izbanda in drumul sau spre libertate undeva departe de o lume care nu-i voia, se pare. Vasile se recomanda omul de la care odata intrat spre a-si ridica actele comandate prin Misa, Marius mai cumpara si doua pistoale de 9mm cu amortizoare de oameni precauti, linistiti si calmi pentru lucruri facute cu cap si ca la carte. Stranse mana amicului sau de ocazie care-i urase succes profului, asa cum il denumise si el dupa ce-i spusese Dinu despre Marius.
Stabilise cu Dinu ca el si un amic al sau sa il ajute cu recuperarea sotiei sale de la spital, dupa ce mai devreme va ridica chiar el biletele pentru zborul spre Sidney de la ora 21:00 pentru Marius si Magda si ca dupa ce masina ii va ramane lui, sa fie  chit! Ora fixata pentru operatiunea recuperarii femeii din spital era 18, cand se intalneau pe drum, la intrarea pe podul care  ducea spre iesirea spre provincie.
La spital, onorariul pentru neurochirurugul care semna si parafa iesirea formala din spital a pacientei aduse cu doua nopti in urma de la puscarie era pregatit sa fie lasat pe masa acestuia la o adica s-ar fi recurs si la amenintarea cu pistolul numai actul sa fie facut rapid si sa nu existe alarme date si urmariri ca-n filme, ca n-are rost, suntem doar in Romania, unde se poate, toata  lumea o stie si altfel decat cum se spune, sau ar trebui. Mai greu a fost cu gestionarea situatiei emotionale de catre pacienta insasi, cea care a fost tare luata pe nepregatite si a plans ca un copil dupa ce a reusit sa faca ceva maret, cand stie cate  sacrificii a facut ca sa-l obtina. Asa si acum Magda stia ca ce face acum sotul ei nu e tocmai legal, dar mobilizata interior de avantul sau, era 100% a lui si cu el mergea oriunde, in foc si para daca trebuia numai sa fie ei doi amandoi, unul langa celalalt.
Dezmeticita, imbracata casual pentru iesit afara, Magda-l insotea acum pe Marius si cei doi amici ai sai in lift pana la parterul cladirii din care ieseau toti patru pierzandu-se in multimea care intra si iesea, ori se recrea in curtea spitalului.
Masinile pornite si totul iesind chiar neasteptat de usor, normal ca bine i-a parut lui Dinu cand din parcarea de la aeroport, dupa ce avionul va fi fost plecat si proful lui in el cu sotia lui va pleca acasa la volanul masinii acestuia. O strangere de mana si-o imbratisare sincera au lasat locul sotilor Popovici din Serbia pentru check inul lejer si imbarcarea cu rucsacurile in care abia ce-au reusit sa adune cate doua-trei tricouri pentru fiecare, o carte-doua de lecturat pentru zbor si cam atat.
Caci atunci cand nedreptatea ti-e peste masura mintii de inteles comisa, inchizi ochii, te schimbi si pleci. Acum a zburat, pentru ca asa a ales solutia cea mai buna. Escortat pana la avion de hibrid-ul sau special care l-a facut mai mult sa pluteasca decat sa simta hartoapele strazilor patriei lasate in urma acum, definitiv.

Articolul participa la Superblog 2013.

Advertisements

3 thoughts on “Avant ca sa zbori

  1. Cred ca este unul dintre cele mai bune articole de tipul celor publicitare pe care l-am citit de cand ma stiu eu… Pacat ca nu iti pot da un like pe WordPress, dar o voi face cu contul meu de Facebook! Felicitarile mele sincere!

      • Din pacate nu ma lasa sa il apreciez si din reader-ul WordPress, dar ti-am dat acum follow si pe viitor voi aprecia pe Facebook ori de cate ori imi vei da ocazia! Iti multumesc la randul meu pentru ca mi-ai citit ultimul articol si sper ca ti-a placut 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s