be happy, would you?

sacristie pe fotoliul din livingul in care meciu-l vezi de la-nceput si pe care doar pretul televizorului te determina s-ai rabdare sa-l vezi pe tot si sa nu schimbi canalul, nu c-ai fii mereu nerabdator sau confident pana la capat caci sportul si asta-nseamna speranta dincolo de logica si-absurd din cele patru zari adunat tot

pull beneath the surface

apelul la tacere pentru indurat face din om o statuie fara expresie de nemultumire cand soclu-i fixat si pozitia nu deranjeaza pentru ca se misca chiar s-atunci cand delata d e zero si era-n care e pretutindeni se numeste pentru ca vietuieste si prin moarte fara suplu cu halene, ci doar cu simtaminte ce le

dialog cu sine

stigmatul imperfectiunii nu mi-l pune si tu, tocmai tu mie, te rog n-are niciun rost, cand nimeni vezi doar bine ca nu-i perfect dotat de la natura, s-asta-i fapt fara ca sa implice vina mea te rog intelege-o dobandirea-i singura-n masura sa raspunda unui fel sau altul pe care tu-l vezi ca fiind poate pliabil

look inside

a spune pe bune ce-i dincolo de tine si de ei si de toti, de vietuire e-n timpul vietii un risc perceput de altii care cred altceva decat tine si-abia asteapta sa te ponegreasca public desi nici ei nu-s pe deplin incunostiintati de ratiunea actiunii lor. e doar o inertie pura-n lumea ghidata fara de

dimineti

petale de roua-ti acopera pistilul si petale de lacrimi sticlesc in exilul desprinderii de-nflorescenta si fluturii fara de aripi in larve moi spre moarte se-ndreapta cu toii cazand de pe frunzele-ti moarte, secate de seva si vase prin care sa curga pentru ca toamna ciorchinele bubei te-nnegreste si nici palida uscata para nu mai poate