Metamorfoze

secvential se pierd in zori
copii ce-si poarta pe carari
pasii lor micuti si iuti
in jocurile copilariei
ce se trece-n ritm alert
si-mperceptibil le dau tuleie
iar pe chip se-arata-ncet
si sigur omul care-n devenire
creste si-ndatoriri tot mai
putin inocente si naive
li se dau pe zi ce trece
de-a valma-n chip de
reguli ale unei vietuiri
ce-si pierde cu fiecare
strop de timp si secunda
ce se vestejeste-n negura
brunului copt de toamna
din esenta maduvei verzi
ce-n tineretea ce se tot duce
la vale si ramane-nghetata
doar ea, o amintire
a vremurilor de altadata
cand copii erau cu toti
si-o copilarie sigura aveau
acasa pe-afara s-alerge
dupa nestiutul ce se lasa aflat
cu fiecare noua dimineata
cand usa casei se izbea de nerabdarea
intalnirii celorlalti amici
de joaca in mijlocul carora
ambitia si poza biruintei
pentru fiecare trona deviza orisicui
se-ntrema sa fie cel sau cea mai tare
chiar de nimeni altcineva
nici ca-l sau c-o vedea…dintre
toti ceilalti ce nu erau
ca si cu el sau ea la jocurile
foamei ce batea la usa ceasului nevazut
al gospodinelor mame
ce-i chemau pe toti la masa
si ce bine mai era.
azi nu mai e ca ieri
si tot asa, copiii de atunci
au crescut si inca seamana
pe unde sunt si ce-au ajuns sa faca
celor ce erau odinioara
popa prostu’, lupul ce salveaza turma
sau alte roluri care pe masura
trecerii anilor li se adaptau intocmai.
au depasit si scoala de lupta
cu a ei etapa de invataminte
de la cat de greu e-n viata
si-au ajuns s-o vada si pe ea frumoasa
oricat de dificil ar fi s-o poti avea asa
cu cate sacrificii si-ndatoriri
de indeplinit pentru ca
tot ce vine mai pe urma
sa nu fie urzeala care detroneaza
un stapan pe sine de la ce vrea
sa faca atunci cand stie si vrea
dar mai ales se pregateste bine
ca sa poata orice.
pentru ca asta defineste omul puternic
cel ce se adapteaza la mediul
care-i poate fi in diferite forme
potrivnic, dar numai de el
trebuie sa realizeze ca depinde
faptul de a-l birui si a fi invingator in viata.

Nemira_rosu

cand om mare ajungi
sa fii acelasi ce erai mai mic
si lucrurile sa le vezi
dintr-o alta perspectiva
sa vezi si tu cum e
parinte cu gura pe copii
sa trebuiasca sa mai stai
ca sa educi la timp
cu vorba si cu argumentul
nu cu palma sau cu biciul
pentru ca firul transformarii
fiintei sa treaca de la tine
inspre altii asemenea tie
ce-ti vor fi prilej de emotii
si rascoala si bucurii
ce pana la urma neam de vaza
vor sa duca si ei mai departe
stalpul elementarelor lucruri.
si-uite-asa din baietandrul
si fetita cu codite ce alergati
pe carare cat era ziua de mare
ajungeti sa dati viata si sa cresteti
pe altii care doar timpul schimba
si forma de manifestare
a acelorasi comportamente
intr-o permanenta transformare
ca o roata ca cerul de mare
ce se invarte si la potrivita
vreme lasa lucrurile spuse
fara vorbe scrise ori graite
caci invatamintele-s prinse
pan-atunci de marea trecere
cand amintirea lasa loc
de umplere a neputintei
cu jovialitatea inocenta
a copilariei.

ender-foamei-urzeli-large

Articolul participa la Superblog 2013.

Practici ce nu fac cinste doar, nu romanisme, sa fie clar!

Daca tu ne vrei (si noi admitem, in final) noi nu te (mai) vrem! – o adaptare re-evaluata dupa exemplul de mai sus al altuia, pare sa devina obisnuinta si-n institutii private, a mottoului lui Negruzzi din Alexandru Lapusneanul. Bunaoara si ceea ce e cel mai ofensator pentru consumatorul neutru de divertisment Tv, dezgusta cum e posibil sa se treaca atat de usor peste niste criterii de etica profesionala, care se stie aduc doar deservicii intentiei de a poza in decenta, care aduce rating si audienta. Daca saptamana trecuta intrase in gura lupului ca subiect de dezbatut in presa tabloida dar de un alt nivel decat simplele ratoieli ieftine de cancan burlesc, micutul Will(mark), cel caruia sefii emisiunii catalogate ca fiind de succes Dansez pentru tine i-au gasit repede inlocuitor in juriul competitiei pentru ca ar fi aparut cu cateva zile inainte de aceasta decizie necomunicata si lui la o alta televiziune intr-un show de divertisment unde participase pentru a strange niste fonduri donate din ratiuni umanitare unei persoane aflata in suferinta (la Kanal d se intampla emisiunea Roata norocului unde columbianul a participat) media scrisa si cea virtuala a sapat mai adanc in cautarea mizeriei  din timpurile actuale. Asa au amintit si de demiterea, scoaterea fortata din juriul aceleiasi emisiuni a titratului Cornel Patrichi om care a mai spus si ca pe timpul filmarilor cand el a facut parte din juriu stafful emisiunii cerea expres cine pleaca si cine ramane si cine si nota ia, fapt ce nu aduce cuvinte de lauda Pro tv-ului.

La fel daca ne amintim in trecut au stat lucrurile si cu contestarea numirii drept castigator a tanarului orfan de ambii parinti, dar cu job si apartament in Constanta, care chipurile ar fi fost cel mai talentat dintre romanii prezenti la editia inaugurala a acestei emisiuni, incercand mai mult decat reusind sa cante hip-hop. Sau in cadrul aceleiasi emisiuni, cu tanarul care avea o voce cu care a incantat in strainatate mai apoi, Narcis Ianau. Organizatorii i-au schimbat melodia de reprezentatie in semifinala unde timp de doua saptamani pregatise alta melodie!
Legat de tam-tamul acesta mediatic, cu iesiri pe usa din dos a unora, iata ca dupa ce aseara l-am vazut pe Silviu Laiu, zis si Dumbo, un moderator de karaoke la un club din Iasi care a interpretat la auditiile eliminatorii ale X factor (difuzate aseara, 27 octombrie 2013) o melodie a trupei Holograf, Daca noi ne iubim (primind in urma prestatiei sale 3 de Da), a fost sunat de organizatori la cateva saptamani dupa aceea sa i se comunice ca a fost scos din competitie “din motive obiective”. La fel se intamplase si la concurenta de la Pro tv a acestui tip de emisiune, unde la Vocea patriei, un concurent a fost sfatuit sa cante altceva decat piesa pe care o pregatise, motivandu-i-se faptul ca juriul va aprecia mai mult piesa aceea recomandata care-l si pune mai bine in valoare decat alegerea personala.

A facut cum i s-a spus si a plecat acasa, pentru ca niciunul dintre cei patru jurati nu s-a intors sa-l vrea in echipa lui mai departe. Si, de fapt, despre ce discutam noi aici? Despre branduri, despre cosmetizari si despre jurii care sunt folosite pentru a primi credit si seriozitate si respect, dar care sunt terfelite in astfel de practici care nu fac cinste nimanui.
Rusine ca se intampla asa ceva, iar ei, juratii care consimt sa mearga mai departe in atare conditii, indiferent de clauzele de loialitate semnate in contract nu fac decat sa se mozoleasca in aceasta stare de inactiune, ce ascunde o complicitate tacita, ce nu-i avantajeaza absolut deloc.

In plus de toate astea, unde s-a pomenit ca o parte din deciziile avansarii in competitie sa le ia publicul, acela care este rugat sa sustina prin apeluri telefonice, sau sms-uri artistul sau concurentul favorit, iar organiatorul concursului, televiziunile in speta sa nu afiseze o minima statistica a acelor voturi primite de candidati, in favoarea unei minime transparente care ar mai acorda ceva credit cat-de -cat. Asta pentru ca desi sponsorul ofera banii pentru premiul cel mare, care haideti s-o spunem pe a dreapta, la nivelul puterii de cumparare a tarii este o suma importanta, dar comparativ cu alte tari unde se disputa acelasi tip de emisiune, premiul este colosal acolo, iar in ambele cazuri e vorba de doi competitori pe piata telecomunicatiilor, respectivi doua companii de servicii de telefonie mobila, cu totii au de suferit la capitolul credibilitate cand se ascund dupa deget, practicand astfel de scenarii care ies la iveala din cand in cand. Si juriului, si televiziunilor, si sponsorilor le-ar prii o minima informare, care asigura o transparenta si un climat de concurenta echilibrata. Dar in lipsa de, e loc de practici care desi sunt catalogate drept romanesti, ori romanizate, ele n-au nicidecum originea in atribuirea acestei etichete desemnand simbolul national. Ele sunt doar furturi, minciuni, care se intampla peste tot in lume, de cand se stie, doar intentia de a nu le face publice, sau de a nu trai cu ele, fac pe ceilalti sa determine pe cei care le practica sa inceteze. Cand s-o intampla pe aici asa ceva? E de asteptat, este?

scrijelire

serafica melodie de demult
ma-ncanta-ntr-o atmosfera vie
a cetatii-n care un mormant
statea de pavaza ca sa se stie
orisiunde-n lumea larga
despre crucea lemnului cel sfant
ce umbreste orice violenta-n fasa
si nu lasa ca sa fie cand
pe cuie calca focul cel mai aspru
curtezan al noptilor senine
diamantele-ascunzand de ochii
rai si vicleniei punandu-i zabala
ca sa fie totul sigur
o neliniste care sa sape
astupand tot ce-i frumos
cu namolul orgoliilor brute
pe fantana care seaca
de vitalitate irigarea vietii
insasi delta lumii celei bune.

Mircea Hodarnau- Mediasul radiofonic 1950-2013

Radioul, acea gaselnita de pe noptiera, birou, masa care tine de urat orisicui, prieten de nadejde, te ajuta la nevoie sa afli informatiile de care ai nevoie si sa iei pulsul orasului, satului in care si tie-ti bate inima in viata asta. Doar ca nimeni nu stie de tine. Dar tu o simti si vrei sa stii despre ce se intampla in lume si tii radioul deschis. Si fie ca esti in creierii muntilor, unde undele radio ajung sa patrunda dincolo de oprelistile geografiei, sau ca stai in centrul marilor orase, radioul a insemnat si  inseamna si azi o sursa sigura de informatie. De tandem la birou, sau alt loc de munca, companion de nadejde pentru soferi de taximetre si de autobuzuri si tiruri. Daca pe vremea impuscatului lider multilateral dezvoltat vocile societatii romane de radiodifuziune ne salutau in fiecare foarte de dimineata si cu sarmul si tonalitatea aparte a vocii domnul Paul Grigoriu dadea trezirea pentru schimbul unu al tuturora, iar fostul presedinte al asociatiei presei sportive Octavian Vintila ne facea pe mai departe tuturora ziua mai buna, indiferent de vremea de afara, indiferent de locul inspre care urma sa plecam, la serviciu, ori la scoala. Salutul sau personalizat si vocea inconfundabila pentru absolut oricine zicea undeva spre ora 7 a diminetii Sarut mana doamnelor si domnisoarelor, buna dimineata domnilor.

Pe parcursul anilor ce au trecut prin mineriade si o tranzitie spre economia de piata intr-o democratie greu de inteles si aplicat din prima unei natiuni restrictionate aproape o jumatate de secol, radioul a cunoscut o dezvoltare a pietei serviciilor de acest tip, aparand pe firmament, sau in unda si mai ales in constiinta memoriei colective a localului regional multe posturi de radio. Vorbim despre cele cu licentiere si drept de antena de emitere in eter a rubricilor si emisiunilor popularizand si promovand informatia si reclamele care tineau aproape ascultatorii zi si noapte. La Brasov, de pilda, primul radio local s-a numit radio unu si din el faceau parte o serie de tineri invatati si pregatiti sa aduca pe calea undelor informatiile la timp pentru o comunitate restransa initial ce s-a largit ulterior dincolo de granitele studiolui de emisie. O echipa frumoasa de tineri ambitiosi si talentati care promovau hiturile, faceau topuri, intalniri saptamanale cu fanii emisiunilor lor, toate erau bune si frumoase, iar petrecerile private, sau diversele evenimente muzicale si nu numai erau animate din Brasov si pana in zona Vaii Prahovei de dj de aici si de la Radio Brasov, radioul mai mic al Brasovului,  dupa data de nastere consemnata in arhive, dar care rezista pe piata si o face foarte bine si acum, cand Cafeaua de zece a Alinei Barsan, moderatoarea de la butoane s-a incheiat si locul i l-a luat la comanda Nora Puiu si al ei Blocat in fm!

Brasovenii sunt apropiati nu soar geografic de sibieni si pe aceasta turnura a discursului, scriu acest articol pentru a da mai departe munca de cercetare si elaborare a unui volum marturie a sarbatorii a 63 de ani de radio in Mediasul sibian. Volumul coordonat de Mircea Hodarnau,

un om in trupul caruia bate o inima ce palpita inca tineretea celor 20 de ani de radiojurnalism bifati in studioul de emisie. Ca fost absolvent al scolii de radio profesioniste a British broadcasting (BBC) in anul 1997 cunoaste bine profesionalismul in aceasta ramura a jurnalismului. Volumul Mediasul radiofonic 1950-2013 este o incununare a muncii autorului, atat in studioul de emisie, cat si scriind disertatia in care prezenta trecutul statiilor de radioficare si radioamplificare de pe plaiurile transilvanene ca mijloace de propaganda comunista. Cartea este o marturie vie a anilor acelora, un document ce ramane peste ani in inima centrului tarii si despre a carui lansare vorbesc si eu aici, la fel ca si altii, pentru a populariza evenimentul si a ma ralia demersului Blogal initiative de a ajutam bloggerul si omul de radio Mircea Hodarnau, pe care-l salut calduros, toate bune omule la inceput de saptamana!

De ce si pana cand?

O stire auzita in treacat zilele trecute si reluata astazi cu anuntarea unui final tragic al unei femei te face sa-ti faci cruce si sa te sui in prima capsula ce va pleca in cosmos. Si sa-ti iei cateva cutii pline de capsule hranitoare si seminte de plante pe care sa le cultivi undeva unde o fi sa cobori in speranta nerevenirii prea curand inapoi pe planeta Pamant, localizarea Romania!
De ce, imediat am sa spun. Femeia decedata intre timp la spital a fost saptamana trecuta mireasa. Si nu, nu a apucat sa intre si-n dormitorul conjugal sa se bucure de iubire alaturi de sotul ei, pentru ca nuntasii i-au furat-o mirelui. Inca o data ironia sortii face ca moartea sa dea tarcoale unor oameni ce erau la mijloc de drum pe ata asta pe care se mentin in echilibru traind fiecare cum poate pana cand… se rupe ata. Dar sa se rupa ata, pentru ca niste inconstienti chefuiesc, mananca, beau, joaca, tipa si in plin exercitiu convivial se trezesc ca pun stapanire pe destinul unui om mai ales in ziua in care el sarbatoreste  un eveniment important in viata lui si nimeni nu-si pune serioase intrebari despre ce fel de comportamente adoptam fara o minima intrebare interioara, pana cand bai fratilor sa procedam asa, cand vedem si simtim fiecare ce se intampla?

Oamenii-oameni, cei patiti si nu putini, perpetueaza obiceiurile ce n-au nici in clin nici in maneca absolut nimic nici cu folclorul,  nici cu antropologia culturala, nici cu un patrimoniu cultural sfant de tinut din tata in fiu si din mama in fiica in veci pururi.
Nici clerul nu zice nimic, nici politia nu zice nimic, parlamentul nici atat, caci vezi Doamne incalci dreptul omului de a se simti bine.
Bun, dar in cate cazuri asemanatoare cu acesta, filtrele brigazilor de politie auto judetene au prins comitand abateri de la regulamentul codului rutier pe soselele bombardate de gropi ale patriei? Asa incat sa intrerupa, sau sa stopeze din fasa astfel de tragedii,  in carnagiile ghidate de aburii si fumurile alcoolului baut inainte de urcarea la volan?
Cum e posibil, fie si in cadrul in care ma rog convivialitatea si ceremoniile inradacinate in neamul acesta ca dat, ca tu, mire sa accepti ca altul, de regula altii sa-ti rapeasca femeia cu care te-ai casatorit si tu sa lasi lucrurile asa sa treaca de la sine,  doar-doar pozezi tu in cel mai darnic om de pe planeta cand ti-o recuperezi achitand contravaloarea pretinsa de hoti?
In ce lume traim? Daca nu stiti ce s-a intamplat, filmul e unul cat se poate de simplu: mireasa a fost furata de la nunta si condusa in masina hotilor plecati de la petrecere cu masina, bauti pe strada.

Decorul predispunea la ceva nu tocmai bun pe parcurs, caci se consumase alcool. Accident si mireasa ajunge in spital, nevinovata. Vinovata doar moral, la fel ca si proaspatul ei sot care a permis ca soarta ei sa fie la cheremul bauturii si badaraniei unor nuntasi. Iar mireasa nu era o femeie fara experienta de viata, era trecuta de 40 de ani si totusi a acceptat acest joc prostesc al furatului. Astazi s-a anuntat ca in urma accidentului petrecut, mireasa a murit aseara si astazi cei doi fii maturi ai victimei au decis sa cedeze organele mamei lor unor pacienti care aveau nevoie pentru a mai avea o sansa la viata. Cutremurator cum se poate stinge o viata din lipsa de discernamant si inconstienta sora cu nebunia, prostia si ce o mai fi in capul unora, ca eu nu pot percepe!
Oare cate astfel de tragedii mai trebuie sa apara, pana ca cineva sa se intrebe, oare nunta nu este cumva o zi speciala a mirilor, iar astfel de obiceiuri neortodoxe, grosiere ca furatul miresei ar trebui scoase din uz pentru ca omoara, nu doar polueaza moral colectiv? Inca o data contingenta e ironica, moartea a fost mai vicleana decat vigilenta unei societati restranse de oameni in mijlocul careia domina buna dispozitie aparenta, caci ea era doar efectul tranchilizant asupra simturilor si controlului. Vorba aceea, cand te lasi condus(a) de bautura, nu-i a buna. Deloc!