cotidian

cartita-ncet ajunge aer
cat cu ochii-n intuneric
da sa sape ca sa iasa la lumina
s-atunci orbirea-i face surpriza
ca sapatul sa mai fie
doar o alta amintire
dintr-o poveste in care nu mai e
vedere. caci imaculatul orbitor
seaca de imagini colorate
toata neputinta ciufului ei
imprastiat pe fruntea ce-si lasa
ochii-n pamant de tot
sa fiarba-n nestirea mortii
care o cuprinde-n interior.
redemptiunea animalelor
porneste cand nu te-astepti
si de-aia si tradarea
unei naturi prielnice o vreme
lasa loc si de mai bine
nu pentru cine se asteapta
ci pentru mai vdem noi cine
si-uite-asa se trece-nspre sus
cu bretonu’ dat intr-o parte…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.