Metamorfoze

secvential se pierd in zori
copii ce-si poarta pe carari
pasii lor micuti si iuti
in jocurile copilariei
ce se trece-n ritm alert
si-mperceptibil le dau tuleie
iar pe chip se-arata-ncet
si sigur omul care-n devenire
creste si-ndatoriri tot mai
putin inocente si naive
li se dau pe zi ce trece
de-a valma-n chip de
reguli ale unei vietuiri
ce-si pierde cu fiecare
strop de timp si secunda
ce se vestejeste-n negura
brunului copt de toamna
din esenta maduvei verzi
ce-n tineretea ce se tot duce
la vale si ramane-nghetata
doar ea, o amintire
a vremurilor de altadata
cand copii erau cu toti
si-o copilarie sigura aveau
acasa pe-afara s-alerge
dupa nestiutul ce se lasa aflat
cu fiecare noua dimineata
cand usa casei se izbea de nerabdarea
intalnirii celorlalti amici
de joaca in mijlocul carora
ambitia si poza biruintei
pentru fiecare trona deviza orisicui
se-ntrema sa fie cel sau cea mai tare
chiar de nimeni altcineva
nici ca-l sau c-o vedea…dintre
toti ceilalti ce nu erau
ca si cu el sau ea la jocurile
foamei ce batea la usa ceasului nevazut
al gospodinelor mame
ce-i chemau pe toti la masa
si ce bine mai era.
azi nu mai e ca ieri
si tot asa, copiii de atunci
au crescut si inca seamana
pe unde sunt si ce-au ajuns sa faca
celor ce erau odinioara
popa prostu’, lupul ce salveaza turma
sau alte roluri care pe masura
trecerii anilor li se adaptau intocmai.
au depasit si scoala de lupta
cu a ei etapa de invataminte
de la cat de greu e-n viata
si-au ajuns s-o vada si pe ea frumoasa
oricat de dificil ar fi s-o poti avea asa
cu cate sacrificii si-ndatoriri
de indeplinit pentru ca
tot ce vine mai pe urma
sa nu fie urzeala care detroneaza
un stapan pe sine de la ce vrea
sa faca atunci cand stie si vrea
dar mai ales se pregateste bine
ca sa poata orice.
pentru ca asta defineste omul puternic
cel ce se adapteaza la mediul
care-i poate fi in diferite forme
potrivnic, dar numai de el
trebuie sa realizeze ca depinde
faptul de a-l birui si a fi invingator in viata.

Nemira_rosu

cand om mare ajungi
sa fii acelasi ce erai mai mic
si lucrurile sa le vezi
dintr-o alta perspectiva
sa vezi si tu cum e
parinte cu gura pe copii
sa trebuiasca sa mai stai
ca sa educi la timp
cu vorba si cu argumentul
nu cu palma sau cu biciul
pentru ca firul transformarii
fiintei sa treaca de la tine
inspre altii asemenea tie
ce-ti vor fi prilej de emotii
si rascoala si bucurii
ce pana la urma neam de vaza
vor sa duca si ei mai departe
stalpul elementarelor lucruri.
si-uite-asa din baietandrul
si fetita cu codite ce alergati
pe carare cat era ziua de mare
ajungeti sa dati viata si sa cresteti
pe altii care doar timpul schimba
si forma de manifestare
a acelorasi comportamente
intr-o permanenta transformare
ca o roata ca cerul de mare
ce se invarte si la potrivita
vreme lasa lucrurile spuse
fara vorbe scrise ori graite
caci invatamintele-s prinse
pan-atunci de marea trecere
cand amintirea lasa loc
de umplere a neputintei
cu jovialitatea inocenta
a copilariei.

ender-foamei-urzeli-large

Articolul participa la Superblog 2013.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.