epilog

  stranie-mprejurare ‘ti-aduce aminte
de fastacelile rosetii pielii
din copilarie si adolescenta
ori de cate ori flacaul mandru
te privea cu luare aminte
de si paru-n cap ti se-ncretea
atunci cand focu-n obraji s-aprindea
si te ardea si o tafna-n piept
ti se punea de nu mai puteai respira.
era o iubire de timpuriu simtita
atunci cand petale incepeau sa-ti iasa
tie floricico… ce-n pamant reavan
erai prinsa, dar rupta din rai
tu parca mai erai, zau!
mai ales si-atunci cand
te-ncepeai la joc sa-ti lasi
mai jos de ochii lumii
cate-o frunza si-o sepala
si-apoi repede din tine
petalele rupeai si ramanea inflorescenta
goala de tot, doar bujorii colorati
in vii si-aprinse rumene condeie
de pe fata scanteiau in departare
imprastiind volumul sunetelor rare
de bunastari interioare cu seva
prin vasele libero-lemnoase.

Acasa, cel mai dulce cadou

Ca sa-si inceapa mai bine calatoria prin intunericul noptii luminate de luna care-i zambea din inaltul instelat si-i scanteia un inceput de vis, Grigore motaia obosit dupa tura de garda la spitalul de urgenta din oras. Era o zi completa, avusese marfa din belsug, cazuri urgente, accidente de munca, rutiere si cazuri de complicari ale vietii casnice firesti dintre cele  mai stupide pentru oricine gaseste de cuviinta sa experimenteze pe propria piele ceea ce nu se cade sa faci in mod curent.
Asa de pilda, un baietel de patru anisori ajunsese la ora 21 cand isi lua in primire serviciul la spital cu ambii sai parinti speriati ca in lipsa de atentie el se jucase cu un bob de fasole pe care-l intepenise in nara stanga. Si cum bobul era mare iar nasul mic, fara oxigenarea corespunzatoare si un vadit disconfort interior, impielitatul mic, Petrisor incepu sa planga deodata.
Lucru total neasteptat pentru cei doi tineri parinti, ce-l stiau mereu jucaus si vesel si voios. A urmat consilierea parintilor si pregatirea de urgenta a interventiei chirurgicale pentru extractia buclucasului bob de fasole. Ce a urmat, o noapte de pomina, cazuri peste cazuri, ritm alert si o senzatie demiurgica de super-putere care sta in precizia mainilor de medic, intr-o cursa permanenta contra cronometru de a salva vieti, peste vieti si suflete prinse captive in coliviile propriilor trupuri mugind, sau zbatandu-se inconstient intre cele doua lumi, pe un pod colorat intunecat intre rosu si negru.

Oboseala, ce-i drept l-a rapus, mai ales ca Grigore nu si-a putut termina garda la timp, din cauza ei, colegei sale care se intamplase sa ramana blocata in orasul in care plecase alaltaieri si de unde nu putuse ajunge la timp, din cauza blocajelor rutiere pe fondul unui cod galben meteorologic.
Incerca sa inceapa sa doarma. De cand era in generala, avusese preocuparea si atractia magnetica spre biologie si spre  studierea vietii. Apoi la terminarea liceului a ales sa-si asume pe viata si incercarea permanenta de a o salva. La nivelul intregii sale vieti, cum o fi ea vazuta ca precept, concept teoretic, dar cel mai de seama, prins in cat mai multe trupuri.
Si pentru ca linistea trepidantei dupa-amieze de miercuri, in plin centru al orasului, cu trafic rutier si zgomot ce vadeste activitate intensa de zi, nu-i permite odata ajuns acasa odihna, alege sa iasa in oras. Se incalta la loc, se uita dupa cheile masinii sale si iese spre nicaieriul diurn. Alege sa mearga la o lansare de carte la una din librariile cunoscute ale orasului, unde printre lauri si autocritici, o seama de tineri si oameni trecuti de prima tinerete impart odata cu el sarmul linistii prilejuite de lirica volumului autorului pe care nici nu-l cunoaste si de care nici nu a auzit, dar despre care nu poate spune ca nu i-a facut o impresie tocmai buna odata ce i-a aplaudat sincer prestatia recitarii catorva dintre lucrarile sale. I-a placut abordarea diverselor tematici care i-au inspirat poetului creatia si cu un progresiv bine interior simte cum bateria i se reincarca fara a fi folosit vreun incarcator.

Spre orele apusului, cand crepusculul incetineste si auditiv vacarmul iuresului urban, cand parca toti vor in acelasi timp sa  ajunga in aceleasi multe locuri, se plimba alene pe strazi, respirand aerul dulce al unei toamne bogate in recolte si culori ce garnisesc din belsug trotuarele gri pe care mijesc atunci cand ploua si baltile care iriga parca vegetatia ce lipseste dintre dalele de piatra astupate de rosturile betonate de constructorii planului urbanistic local. E o intreaga arhitectura si cu orasul si cu lumea asta, numai eu sunt treaz de mai bine de 30 de ore si bantui pe seara strazile incercand sa ma obosesc tot mai mult pentru ca si orasul sa oboseasca odata cu mine si astfel sa consimta si el sa ma lase sa dorm acasa la mine. Poate azi n-o mai lucra cu rotopercutorul vecinul de la trei care-si modifica habitatul interior dupa propriul gust, nu tocmai bun, nici sanatos pentru convietuirea sub acelasi acoperis, atat din perspectiva indecentei morale cu care deranjezi sonor, cat si a structurii de siguranta contra dezastrelor naturale, gen cutremure si situatii diverse de calamitate ce ne pot vizita oricand lumea fara sa ne intrebe in prealabil.
Din inaltimea acoperisului blocului alaturat, de unde antenele misunau divers ca forma si pozitionare, luna scanteia printre stele acelasi optimism. Grigore motaia si incepea sa traiasca din nou. In somn, in vis se derula alt film al unei existente iluzorii, o proiectie dezirabila pentru oricine a unei vieti vazute cu ochi inocenti si naivi de copil. Nu degeaba se spune astfel despre  aceasta varsta ca are darul de a apropia omul, de univers, de ancestral, de divin. Si asa se facea ca Grigoras, asa cum era alintat in familia lui (care ramasese acum la tara si fata de care medicul de acum avea un deosebit respect) era mai toata ziulica pe ulitele din sat batand dealurile si padurile, jucandu-se si alergand cat il tineau picioarele. Cand nu-l mai tineau, statea ca pe ace o zi, maximum doua, mai linistit in mod fortat in casa, de la vreo cazatura mai zdravana, sau muscatura, caci da cateii nu-i erau tot timpul cei mai buni prieteni, mai ales ai vecinilor cu gradini mari, pe unde mai intra uneori cu baietii din sat sa se infrupte din pepenii si pomii fructiferi ale caror fructe prea le faceau cu ochiul zurbangiilor plecati in zori de acasa si avand de mers ceva cale pana la casele lor. Nici serpii nu-l iubeau prea tare, fie ca era pe camp, sa ajute cu restul familiei la secerat si la sapat cartofii si porumbul, sau batea crangul si padurile in cautare de ceva nedeslusit inca pe atunci, Grigore fusese in doua randuri muscat de serpi. Micuti, dar la varsta lui sa dai nas in nas cu serpii si sa poti depasi impactul emotional al ideii ca ai fost muscat, daramite sa resimti ulterior efectul muscaturilor nu-i chiar de ici de colo.

Si uite-asa neastamparatul baietandru, uns cu mai toate alifiile inca de mic ajunsese sa poata trata el insusi acum, astfel de urmari ale boacanelor comise cu voie sau fara de voie de altii. Oricare vor fi fost ei, mici sau mari, pericolul cand e sa vina, nu te intreaba cati ani ai ca sa te loveasca. Nu! Asa ca de-aia sunt medici sa incerce sa trateze leziunile, asa incat viata sa poata continua sa zburde iar in  trupul suferind, iar el asta si-a ales sa faca in viata, sa se lupte cu moartea si s-o biruie pe cat posibil la momentul cand intervine el. Zambea, caci culorile prin care vedea acelasi film pe care-l si traise odata erau cele care-l puneau in prim-plan. Era de bine. Mai departe filmul se derula si doar o tresarire neprevazuta de mai tarziu il facu sa se trezeasca nedumirit. Bau o gura de apa din sticla, isi freca ochii amortiti de somn si o imagine care pe moment nu-i starnise decat curiozitatea il lumina, precum luna
de pe fereastra care-i lasa pleoapele in jos inainte sa adoarma. Era un fluturas ce lumina de pe noptiera, dar nu ca aceia pe care-i aduna el intr-a sasea la biologie in insectar, ci avea stativ, era frumos lucrat si alaturi mai avea si un plic lasat voit deschis in care gasise si un mesaj scris de un scris de mana ce dovedea o caligrafiere fina, feminina. 

Era iubita lui, Olga, o tipa sportiva ce lucra ca instructor de fitness la sala de sport de langa stadionul de fotbal. Ii transmitea cele bune, iar scopul vegherii somnului sau era pornirea ei firesc materna pentru cel pe care ea si-l dorea langa toata viata. Acum erau fiecare la casa lui, dar cu timpul, si ea spera ca acesta sa nu fie unul prea lung vor imparti si acoperisul si altele pe langa el.
Ingerul care-i aparuse-n vis inainte sa se trezeasca, era aceeasi imagine cu cea pe care o visase intr-o noapte cand tot asa muscat de sarpe, era agitat si speriat si nu se putea odihni cum trebuie. Asociase acum instantaneu scrisul mainii celei pe care o indragea cu lumina care-l va ajuta sa fie la randu-i important in ceea ce va face mai departe in viata. Printre cuvintele pe care le citea dupa ce se intorsese de la baie, unde-si stropise cu apa rece fata somnoroasa, intelesese cat de mult inseamna si pentru el acasa. Un cuvant, o semnificatie ce trece dincolo de grafiere, o atmosfera, un acolo, o caldura, o stare de bine, ras, sprijin si toate cele. Acolo plecase Olga, la Chisinau sa vada de starea parintelui sau  suferind. Lasase cu anticipatie urarea de La multi ani iubitului ei si unul din cadouri pe noptiera si mai scrise ca trebuie sa fie acolo, acasa acum. Sa ajute, sa astepte, sa se roage si sa fie bine, ca sa poate sa zambeasca si ea din nou, stiind ca cei dragi sunt bine.

Nici n-a mai stat bine sa se gandeasca ce zi e, cat e ceasul, si-a anuntat colegii de la spital ca trebuie sa plece in interes personal, grad zero din oras si va face si  el acelasi lucru pe care sunt gata sa-l imparta colegii sai pentru a-i suplini lipsa. A coborat scarile, si-a deschis masina si a  plecat spre Basarabia, neuitand sa faca plinul la prima benzinarie intalnita in cale. Ca Kitty din Ana Karenina a lui Tolstoi,  Olga se duse se oblojeasca alaturi de sora si mama ei parintele suferind. El ca medic se simtise din start responsabil, ca si cum ar fi fost pacientul sau, nu viitorul sau socru. Chemarea dragostei ce-l apropia pe drum de Moldova de dincolo de Prut si durerea si suferintele, mastile unui sfarsit negru il faceau sa nu simta oboseala ce nu apucase decat partial sa si-o evapore. Dormise doar trei ceasuri, cand fluturasul luminos de pe dulapiorul de langa pat ii luminase pana dincolo de camera, chiar in vis calea catre baie unde-si alungase somnul ca sa citeasca atent scrisoarea ce-l anunta de plecarea Olgai acasa. Nu-l chemase ea si pe el, dar in postura lui, oare n-ar fi fost firesc sa mergi sa incerci sa curmi durerea cuiva, mai ales cand ai pregatirea necesara? Sunt medici si acolo, sunt poate mult mai aproape spatio-temporal de trupul suferind al tatalui iubitei sale, dar sa ajungi langa acesta si sa primesti in schimbul ajutorului tau, o privire care te binecuvanteaza pe viitor sa ocrotesti cu tot ce reprezinti tu odrasla care inseamna atat de mult pentru el, e parte din acele lucruri despre a caror insemnatate nu se poate vorbi, sau face referire. Se simt si conteaza, caci dau unda verde in interior si asta e foarte bine, caci asaza firesc lucrurile pe fagasul lor, asa cum o matrita patenteaza cu forme si culori potrivite fiecare zi a existentei tuturora.

Inspre dimineata ajunse acasa. Felul in care fu primit si in ciuda problemei existente caldura si inlantuirea tuturor acelor simtaminte care-i dovedeau si lui ca nu a venit acolo degeaba si ca i se recunoaste statutul il faceau sa se simta langa luna aceea, sus de tot adica, ca acolo inainte de inceputul visarii, in scurta perioada de trei ore cat se odihnise dupa ziua de garda prelungita de la spital. O afectiune rara descoperita accidental, cand domnul Dumitru Firimov cazuse de pe scaun in timp ce manca alaturi de sotie, zilele trecute facuse ca Olga sa fie usor evaziva, sau expeditiva cu Grigore. Pentru el n-a fost ceva de genul: vezi c-am plecat la mama, la multi ani si tot ce-ti doresti, pa! –  ci mergand la sursa a venit sa ajute, sa salveze. Si a reusit. Si-a sunat  seful de la Chisinau si l-a rugat sa-i recomande o consultatie la marele specialist gastroenterolog Ghenadie si pana acolo, ce  tratament ambulator s-ar preta pentru o posibila afectiune gastrica severa purtand semne si ale altor posibile complicatii interne conexe. I s-a recomandat recurgerea la medicina homeopata, ceva ceaiuri cu extracte de plante pisate, amestec de salvie, musetel, salcam, cimbrisor, tataneasa, pana la consultatia la cabinetul cunoscutului medic.
Procurat in doi timpi si trei miscari de catre Olga, ceaiul era deja pus la fiert, iar efectele sale si-au facut simtita prezenta, cand pe chipul lui Dumitru a rasarit asa parca prea rapid o raza de lumina care-l reprezenta de regula, caci era mereu voios si bun si calm cu toata lumea, doar boala il rapuse cu cateva zile in urma. Atunci, o chimie speciala legase parca gandurile celor doi barbati, medicul si parintele iubitei acestuia, cel din urma luand mana tanarului ce-l ajutase sa-si revina din dureri si sarutand-o ca  pe timpurile cand iobagii sarutau mana boierilor ce-i asupreau, dar le asigurau painea de pe o zi pe alta. Era clar ca asta era mai mult decat o binecuvantare, intrecea orice simbolistica a acceptarii unui tata a barbatului de langa fiica lui. Fiule i-a zis,  Grigoras tata, sa fiti sanatosi si sa va iubiti mult, sa va aveti la fel cum si eu cu Mioara suntem de atata timp!

Gestul in sine al omului depasise aura aceea de cumpatare si de rezervare, de tinere in frau a sentimentelor, data fiind atmosfera usor apasatoare din ultimele zile. Asa ca Olga intrand in camera unde cei doi barbati se avusesera pret de cateva momente dincolo de orice eticheta a relatiei medic-pacient, socru-ginere, auzind esentialul imbratisa ambii barbati dragi din viata ei si reusi printr-un sarut sa estompeze o eventuala presiune psihologica  la care l-ar fi supus pe Grigore. Acesta a considerat inoportuna o eventuala cerere in casatorie a Olgai cu prilejul venirii sale imprejurate de suferinta tatalui ei. A refuzat sa creada ca vine ca indiferent de ce se intampla cu pacientul el sa-si vada interesul. NU! El nu gandea asa. A venit sa calmeze si sa vindece durerea omului si sa simta unitatea, lucrul cel mai de pret de pe lume. Restul, cu consimtamantul partilor se va derula ulterior. Or asta a inteles-o dintr-o privire cu ascutitele sale intuitii feminine fiica cea mare a lui Dumitru. Consultul medical la profesorul Ghenadie n-a descoperit alte complicatii grave, dar i s-au recomandat cateva sedinte de terapie cu insecte de la profesorul emerit Mircea Ciuhrii, celebrul virusolog scolit la Moscova, cunoscut in toata lumea pentru  rezultatele muncii sale.
Iar pentru ca tot a vazut cum e sa fii iar undeva unde ai ajuns acasa, chiar daca tu nu locuiesti intocmai acolo, unitatea aceea l-a facut s-o vrea si pe mai departe. Cu o parte a familiei Firimov, evident doar pentru el. Si nimeni nu s-a opus, iar Dumitru parca a reintinerit, durerea l-a lasat incet-incet si la nunta a jucat si a petrecut cumpatat si frumos cum se si cade totodata.
Nasii, fratele domnului Dumitru, Vasile si sotia sa Anastasia, rezidenti in Romania, au venit si cu cadouri simbolice pentru miri, pe langa pastorirea morala a viitorilor soti ce si-au spus Da pe vecie in ropot de aplauze, buchete aruncate pe spate si prinse pe jumatate. Lui Grigore i s-a spus: portofelul e secretul asigurarii fericirii doamnei tale cand nu esti acasa, asa ca e pentru tine, dar il va tine ea, ca o copie a celui pe care-l ai. Asa e mai aproape de tine, si tu de ea, cand tu esti inca in garda si in operatii, iar ea te asteapta acasa. Iar tie, mandro cutiuta asta te mentine cum vrei tu s-arati cand te uiti in oglinda. O mentii mereu plina folosind portofelul, da?  
Sigur, nasa!


Si uite-asa efectul fluturelui resimtit in noaptea cand visase cat adormise in cele trei ceasuri cat se intinse era trait si viata o apuca pe o cale sigura si buna, intocmai ca ingerasul care-l veghea cand era mic si el voia sa fie mare si care-i purtase norocul sa fie iar acasa in viata lui mereu. Mai ales ca de la perechea de cercei cu trifoi rar cu patru foi, biletul jucat la loto le adusesera un premiu frumos si o binemeritata luna de miere departe de toti si de toate cele lumesti si complicate, in aparenta si esenta lor adevarata si complexa.

Simteau nevoia de aer respirat altfel, doar de ei doi si cadourile de pe Luxurygifts.ro primite de la nasii lor. Olga n-ar fi putut fara din doua considerente: e femeie si oarecum dependenta de oglinda si bibilit, iar cutia e mereu cu ea, portofelul pentru intretinut cutia. Despre cerceii norocosi nu se mai pune problema, sunt ca si turnati! Inseparabili de Olga!

Articolul participa la Superblog 2013.

Acasa, cel mai dulce cadou

Ca sa-si inceapa mai bine calatoria prin intunericul noptii luminate de luna care-i zambea din inaltul instelat si-i scanteia un inceput de vis, Grigore motaia obosit dupa tura de garda la spitalul de urgenta din oras. Era o zi completa, avusese marfa din belsug, cazuri urgente, accidente de munca, rutiere si cazuri de complicari ale vietii casnice firesti dintre cele  mai stupide pentru oricine gaseste de cuviinta sa experimenteze pe propria piele ceea ce nu se cade sa faci in mod curent.
Asa de pilda, un baietel de patru anisori ajunsese la ora 21 cand isi lua in primire serviciul la spital cu ambii sai parinti speriati ca in lipsa de atentie el se jucase cu un bob de fasole pe care-l intepenise in nara stanga. Si cum bobul era mare iar nasul mic, fara oxigenarea corespunzatoare si un vadit disconfort interior, impielitatul mic, Petrisor incepu sa planga deodata.
Lucru total neasteptat pentru cei doi tineri parinti, ce-l stiau mereu jucaus si vesel si voios. A urmat consilierea parintilor si pregatirea de urgenta a interventiei chirurgicale pentru extractia buclucasului bob de fasole. Ce a urmat, o noapte de pomina, cazuri peste cazuri, ritm alert si o senzatie demiurgica de super-putere care sta in precizia mainilor de medic, intr-o cursa permanenta contra cronometru de a salva vieti, peste vieti si suflete prinse captive in coliviile propriilor trupuri mugind, sau zbatandu-se inconstient intre cele doua lumi, pe un pod colorat intunecat intre rosu si negru.

Oboseala, ce-i drept l-a rapus, mai ales ca Grigore nu si-a putut termina garda la timp, din cauza ei, colegei sale care se intamplase sa ramana blocata in orasul in care plecase alaltaieri si de unde nu putuse ajunge la timp, din cauza blocajelor rutiere pe fondul unui cod galben meteorologic.
Incerca sa inceapa sa doarma. De cand era in generala, avusese preocuparea si atractia magnetica spre biologie si spre  studierea vietii. Apoi la terminarea liceului a ales sa-si asume pe viata si incercarea permanenta de a o salva. La nivelul intregii sale vieti, cum o fi ea vazuta ca precept, concept teoretic, dar cel mai de seama, prins in cat mai multe trupuri.
Si pentru ca linistea trepidantei dupa-amieze de miercuri, in plin centru al orasului, cu trafic rutier si zgomot ce vadeste activitate intensa de zi, nu-i permite odata ajuns acasa odihna, alege sa iasa in oras. Se incalta la loc, se uita dupa cheile masinii sale si iese spre nicaieriul diurn. Alege sa mearga la o lansare de carte la una din librariile cunoscute ale orasului, unde printre lauri si autocritici, o seama de tineri si oameni trecuti de prima tinerete impart odata cu el sarmul linistii prilejuite de lirica volumului autorului pe care nici nu-l cunoaste si de care nici nu a auzit, dar despre care nu poate spune ca nu i-a facut o impresie tocmai buna odata ce i-a aplaudat sincer prestatia recitarii catorva dintre lucrarile sale. I-a placut abordarea diverselor tematici care i-au inspirat poetului creatia si cu un progresiv bine interior simte cum bateria i se reincarca fara a fi folosit vreun incarcator.

Spre orele apusului, cand crepusculul incetineste si auditiv vacarmul iuresului urban, cand parca toti vor in acelasi timp sa  ajunga in aceleasi multe locuri, se plimba alene pe strazi, respirand aerul dulce al unei toamne bogate in recolte si culori ce garnisesc din belsug trotuarele gri pe care mijesc atunci cand ploua si baltile care iriga parca vegetatia ce lipseste dintre dalele de piatra astupate de rosturile betonate de constructorii planului urbanistic local. E o intreaga arhitectura si cu orasul si cu lumea asta, numai eu sunt treaz de mai bine de 30 de ore si bantui pe seara strazile incercand sa ma obosesc tot mai mult pentru ca si orasul sa oboseasca odata cu mine si astfel sa consimta si el sa ma lase sa dorm acasa la mine. Poate azi n-o mai lucra cu rotopercutorul vecinul de la trei care-si modifica habitatul interior dupa propriul gust, nu tocmai bun, nici sanatos pentru convietuirea sub acelasi acoperis, atat din perspectiva indecentei morale cu care deranjezi sonor, cat si a structurii de siguranta contra dezastrelor naturale, gen cutremure si situatii diverse de calamitate ce ne pot vizita oricand lumea fara sa ne intrebe in prealabil.
Din inaltimea acoperisului blocului alaturat, de unde antenele misunau divers ca forma si pozitionare, luna scanteia printre stele acelasi optimism. Grigore motaia si incepea sa traiasca din nou. In somn, in vis se derula alt film al unei existente iluzorii, o proiectie dezirabila pentru oricine a unei vieti vazute cu ochi inocenti si naivi de copil. Nu degeaba se spune astfel despre  aceasta varsta ca are darul de a apropia omul, de univers, de ancestral, de divin. Si asa se facea ca Grigoras, asa cum era alintat in familia lui (care ramasese acum la tara si fata de care medicul de acum avea un deosebit respect) era mai toata ziulica pe ulitele din sat batand dealurile si padurile, jucandu-se si alergand cat il tineau picioarele. Cand nu-l mai tineau, statea ca pe ace o zi, maximum doua, mai linistit in mod fortat in casa, de la vreo cazatura mai zdravana, sau muscatura, caci da cateii nu-i erau tot timpul cei mai buni prieteni, mai ales ai vecinilor cu gradini mari, pe unde mai intra uneori cu baietii din sat sa se infrupte din pepenii si pomii fructiferi ale caror fructe prea le faceau cu ochiul zurbangiilor plecati in zori de acasa si avand de mers ceva cale pana la casele lor. Nici serpii nu-l iubeau prea tare, fie ca era pe camp, sa ajute cu restul familiei la secerat si la sapat cartofii si porumbul, sau batea crangul si padurile in cautare de ceva nedeslusit inca pe atunci, Grigore fusese in doua randuri muscat de serpi. Micuti, dar la varsta lui sa dai nas in nas cu serpii si sa poti depasi impactul emotional al ideii ca ai fost muscat, daramite sa resimti ulterior efectul muscaturilor nu-i chiar de ici de colo.

Si uite-asa neastamparatul baietandru, uns cu mai toate alifiile inca de mic ajunsese sa poata trata el insusi acum, astfel de urmari ale boacanelor comise cu voie sau fara de voie de altii. Oricare vor fi fost ei, mici sau mari, pericolul cand e sa vina, nu te intreaba cati ani ai ca sa te loveasca. Nu! Asa ca de-aia sunt medici sa incerce sa trateze leziunile, asa incat viata sa poata continua sa zburde iar in  trupul suferind, iar el asta si-a ales sa faca in viata, sa se lupte cu moartea si s-o biruie pe cat posibil la momentul cand intervine el. Zambea, caci culorile prin care vedea acelasi film pe care-l si traise odata erau cele care-l puneau in prim-plan. Era de bine. Mai departe filmul se derula si doar o tresarire neprevazuta de mai tarziu il facu sa se trezeasca nedumirit. Bau o gura de apa din sticla, isi freca ochii amortiti de somn si o imagine care pe moment nu-i starnise decat curiozitatea il lumina, precum luna
de pe fereastra care-i lasa pleoapele in jos inainte sa adoarma. Era un fluturas ce lumina de pe noptiera, dar nu ca aceia pe care-i aduna el intr-a sasea la biologie in insectar, ci avea stativ, era frumos lucrat si alaturi mai avea si un plic lasat voit deschis in care gasise si un mesaj scris de un scris de mana ce dovedea o caligrafiere fina, feminina. 

Era iubita lui, Olga, o tipa sportiva ce lucra ca instructor de fitness la sala de sport de langa stadionul de fotbal. Ii transmitea cele bune, iar scopul vegherii somnului sau era pornirea ei firesc materna pentru cel pe care ea si-l dorea langa toata viata. Acum erau fiecare la casa lui, dar cu timpul, si ea spera ca acesta sa nu fie unul prea lung vor imparti si acoperisul si altele pe langa el.
Ingerul care-i aparuse-n vis inainte sa se trezeasca, era aceeasi imagine cu cea pe care o visase intr-o noapte cand tot asa muscat de sarpe, era agitat si speriat si nu se putea odihni cum trebuie. Asociase acum instantaneu scrisul mainii celei pe care o indragea cu lumina care-l va ajuta sa fie la randu-i important in ceea ce va face mai departe in viata. Printre cuvintele pe care le citea dupa ce se intorsese de la baie, unde-si stropise cu apa rece fata somnoroasa, intelesese cat de mult inseamna si pentru el acasa. Un cuvant, o semnificatie ce trece dincolo de grafiere, o atmosfera, un acolo, o caldura, o stare de bine, ras, sprijin si toate cele. Acolo plecase Olga, la Chisinau sa vada de starea parintelui sau  suferind. Lasase cu anticipatie urarea de La multi ani iubitului ei si unul din cadouri pe noptiera si mai scrise ca trebuie sa fie acolo, acasa acum. Sa ajute, sa astepte, sa se roage si sa fie bine, ca sa poate sa zambeasca si ea din nou, stiind ca cei dragi sunt bine.

Nici n-a mai stat bine sa se gandeasca ce zi e, cat e ceasul, si-a anuntat colegii de la spital ca trebuie sa plece in interes personal, grad zero din oras si va face si  el acelasi lucru pe care sunt gata sa-l imparta colegii sai pentru a-i suplini lipsa. A coborat scarile, si-a deschis masina si a  plecat spre Basarabia, neuitand sa faca plinul la prima benzinarie intalnita in cale. Ca Kitty din Ana Karenina a lui Tolstoi,  Olga se duse se oblojeasca alaturi de sora si mama ei parintele suferind. El ca medic se simtise din start responsabil, ca si cum ar fi fost pacientul sau, nu viitorul sau socru. Chemarea dragostei ce-l apropia pe drum de Moldova de dincolo de Prut si durerea si suferintele, mastile unui sfarsit negru il faceau sa nu simta oboseala ce nu apucase decat partial sa si-o evapore. Dormise doar trei ceasuri, cand fluturasul luminos de pe dulapiorul de langa pat ii luminase pana dincolo de camera, chiar in vis calea catre baie unde-si alungase somnul ca sa citeasca atent scrisoarea ce-l anunta de plecarea Olgai acasa. Nu-l chemase ea si pe el, dar in postura lui, oare n-ar fi fost firesc sa mergi sa incerci sa curmi durerea cuiva, mai ales cand ai pregatirea necesara? Sunt medici si acolo, sunt poate mult mai aproape spatio-temporal de trupul suferind al tatalui iubitei sale, dar sa ajungi langa acesta si sa primesti in schimbul ajutorului tau, o privire care te binecuvanteaza pe viitor sa ocrotesti cu tot ce reprezinti tu odrasla care inseamna atat de mult pentru el, e parte din acele lucruri despre a caror insemnatate nu se poate vorbi, sau face referire. Se simt si conteaza, caci dau unda verde in interior si asta e foarte bine, caci asaza firesc lucrurile pe fagasul lor, asa cum o matrita patenteaza cu forme si culori potrivite fiecare zi a existentei tuturora.

Inspre dimineata ajunse acasa. Felul in care fu primit si in ciuda problemei existente caldura si inlantuirea tuturor acelor simtaminte care-i dovedeau si lui ca nu a venit acolo degeaba si ca i se recunoaste statutul il faceau sa se simta langa luna aceea, sus de tot adica, ca acolo inainte de inceputul visarii, in scurta perioada de trei ore cat se odihnise dupa ziua de garda prelungita de la spital. O afectiune rara descoperita accidental, cand domnul Dumitru Firimov cazuse de pe scaun in timp ce manca alaturi de sotie, zilele trecute facuse ca Olga sa fie usor evaziva, sau expeditiva cu Grigore. Pentru el n-a fost ceva de genul: vezi c-am plecat la mama, la multi ani si tot ce-ti doresti, pa! –  ci mergand la sursa a venit sa ajute, sa salveze. Si a reusit. Si-a sunat  seful de la Chisinau si l-a rugat sa-i recomande o consultatie la marele specialist gastroenterolog Ghenadie si pana acolo, ce  tratament ambulator s-ar preta pentru o posibila afectiune gastrica severa purtand semne si ale altor posibile complicatii interne conexe. I s-a recomandat recurgerea la medicina homeopata, ceva ceaiuri cu extracte de plante pisate, amestec de salvie, musetel, salcam, cimbrisor, tataneasa, pana la consultatia la cabinetul cunoscutului medic.
Procurat in doi timpi si trei miscari de catre Olga, ceaiul era deja pus la fiert, iar efectele sale si-au facut simtita prezenta, cand pe chipul lui Dumitru a rasarit asa parca prea rapid o raza de lumina care-l reprezenta de regula, caci era mereu voios si bun si calm cu toata lumea, doar boala il rapuse cu cateva zile in urma. Atunci, o chimie speciala legase parca gandurile celor doi barbati, medicul si parintele iubitei acestuia, cel din urma luand mana tanarului ce-l ajutase sa-si revina din dureri si sarutand-o ca  pe timpurile cand iobagii sarutau mana boierilor ce-i asupreau, dar le asigurau painea de pe o zi pe alta. Era clar ca asta era mai mult decat o binecuvantare, intrecea orice simbolistica a acceptarii unui tata a barbatului de langa fiica lui. Fiule i-a zis,  Grigoras tata, sa fiti sanatosi si sa va iubiti mult, sa va aveti la fel cum si eu cu Mioara suntem de atata timp!

Gestul in sine al omului depasise aura aceea de cumpatare si de rezervare, de tinere in frau a sentimentelor, data fiind atmosfera usor apasatoare din ultimele zile. Asa ca Olga intrand in camera unde cei doi barbati se avusesera pret de cateva momente dincolo de orice eticheta a relatiei medic-pacient, socru-ginere, auzind esentialul imbratisa ambii barbati dragi din viata ei si reusi printr-un sarut sa estompeze o eventuala presiune psihologica  la care l-ar fi supus pe Grigore. Acesta a considerat inoportuna o eventuala cerere in casatorie a Olgai cu prilejul venirii sale imprejurate de suferinta tatalui ei. A refuzat sa creada ca vine ca indiferent de ce se intampla cu pacientul el sa-si vada interesul. NU! El nu gandea asa. A venit sa calmeze si sa vindece durerea omului si sa simta unitatea, lucrul cel mai de pret de pe lume. Restul, cu consimtamantul partilor se va derula ulterior. Or asta a inteles-o dintr-o privire cu ascutitele sale intuitii feminine fiica cea mare a lui Dumitru. Consultul medical la profesorul Ghenadie n-a descoperit alte complicatii grave, dar i s-au recomandat cateva sedinte de terapie cu insecte de la profesorul emerit Mircea Ciuhrii, celebrul virusolog scolit la Moscova, cunoscut in toata lumea pentru  rezultatele muncii sale.
Iar pentru ca tot a vazut cum e sa fii iar undeva unde ai ajuns acasa, chiar daca tu nu locuiesti intocmai acolo, unitatea aceea l-a facut s-o vrea si pe mai departe. Cu o parte a familiei Firimov, evident doar pentru el. Si nimeni nu s-a opus, iar Dumitru parca a reintinerit, durerea l-a lasat incet-incet si la nunta a jucat si a petrecut cumpatat si frumos cum se si cade totodata.
Nasii, fratele domnului Dumitru, Vasile si sotia sa Anastasia, rezidenti in Romania, au venit si cu cadouri simbolice pentru miri, pe langa pastorirea morala a viitorilor soti ce si-au spus Da pe vecie in ropot de aplauze, buchete aruncate pe spate si prinse pe jumatate. Lui Grigore i s-a spus: portofelul e secretul asigurarii fericirii doamnei tale cand nu esti acasa, asa ca e pentru tine, dar il va tine ea, ca o copie a celui pe care-l ai. Asa e mai aproape de tine, si tu de ea, cand tu esti inca in garda si in operatii, iar ea te asteapta acasa. Iar tie, mandro cutiuta asta te mentine cum vrei tu s-arati cand te uiti in oglinda. O mentii mereu plina folosind portofelul, da?  
Sigur, nasa!


Si uite-asa efectul fluturelui resimtit in noaptea cand visase cat adormise in cele trei ceasuri cat se intinse era trait si viata o apuca pe o cale sigura si buna, intocmai ca ingerasul care-l veghea cand era mic si el voia sa fie mare si care-i purtase norocul sa fie iar acasa in viata lui mereu. Mai ales ca de la perechea de cercei cu trifoi rar cu patru foi, biletul jucat la loto le adusesera un premiu frumos si o binemeritata luna de miere departe de toti si de toate cele lumesti si complicate, in aparenta si esenta lor adevarata si complexa.

Simteau nevoia de aer respirat altfel, doar de ei doi si cadourile de pe Luxurygifts.ro primite de la nasii lor. Olga n-ar fi putut fara din doua considerente: e femeie si oarecum dependenta de oglinda si bibilit, iar cutia e mereu cu ea, portofelul pentru intretinut cutia. Despre cerceii norocosi nu se mai pune problema, sunt ca si turnati! Inseparabili de Olga!

Articolul participa la Superblog 2013.

cotidian

cartita-ncet ajunge aer
cat cu ochii-n intuneric
da sa sape ca sa iasa la lumina
s-atunci orbirea-i face surpriza
ca sapatul sa mai fie
doar o alta amintire
dintr-o poveste in care nu mai e
vedere. caci imaculatul orbitor
seaca de imagini colorate
toata neputinta ciufului ei
imprastiat pe fruntea ce-si lasa
ochii-n pamant de tot
sa fiarba-n nestirea mortii
care o cuprinde-n interior.
redemptiunea animalelor
porneste cand nu te-astepti
si de-aia si tradarea
unei naturi prielnice o vreme
lasa loc si de mai bine
nu pentru cine se asteapta
ci pentru mai vdem noi cine
si-uite-asa se trece-nspre sus
cu bretonu’ dat intr-o parte…

valuri cu spume

 corabia mefistofelica ce-n brazda
ari ca apa n-ai mai aflat
tu pe mare de-atatia si-atatia
mari de ani, unde, incotro?
pe usa din spate vrei tu
sa treci dincolo
si pe noi sa ne lasi
ai nimanui cand ceata-i
pe cer una si-aceeasi
pe dinauntru cand se-apuca si ninge
iar frigul te-ngheata
incalzeste-ti casa cu focul din soba
nu ca acum cand pomii-nfloresc
fulgii zapezii le dau tarcoale
de-i invinetesc. intoarsa cale
n-ar fi mai bine tu ca sa faci
si ca sa urci cu inima-mpacata
c-ai facut si tu un bine macar
mai mult decat onorabil
dupa toate cele cate si mai cate rele
de le-ai comis?
raspuns: acostez…