peisaje

desenai ciuperci pe foaia ta
si apoi le colorai cum stiai
mai bine, doar ca iarba nu-ti iesea
mereu in picioare, ci culcata
de parca tocmai atunci o cosise
cineva. nici pomii n-aveau frunze
si nici randunele, doar soarele
zambea stomatologic dintr-un colt
si scotea la iveala cariile sale
in stanga sus si drepta jos
de parc-ar fi boxat mereu
cu garda jos, astrul zilei
care stirb se oglindea
mai nou fara probleme
caci isi lasase mustata
sa acopere ce mai cazuse
in timp ce toamna se simtea
nu doar se itea de dupa colt
de blocuri gri sau crem
in cartierul unde si noi eram
cateodata cei de atunci
si acum nu mai suntem tot la fel.
dar atunci erai la gradinita
pe cand acum o mogaldeata
de om ai ramas, anii te-au ajuns
si putintele au apus.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.