vitreg

norii nu puteau ca sa mai treaca
peste crestetele aplecate
in semn de solemna tacere
supusa fara scrasnete si
false adormiri de forma
iar crestele sa fie uitate
si lasate in voia naturii
crancene si violent schimbate.
vanturile nici ele nu mai bateau
cu forta lor obisnuita
ca in alte dati cand pietruita
straduta bolborosea de ape
adunate in baltoci mizere
de noroi si praf si lut si
pamant negru ud doar cat
sa te impiedice sa ajungi
acasa nu si pe glia-ntoarsa
de plug ca sa lase samburii
sa creasca si apoi foamea
stinsa prin recolte bogate
sa fie alungata ca pe o necunoscuta.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.