Pentru zambete fericite

Sorin si Flavia s-au vazut pentru prima data cand el se pregatea sa sustina examenul de admitere la Academia militara din capitala acum ceva timp in urma. Ea era o adolescenta care brava la capitolul inteligenta si farmec personal de cum o zareai intr-o multime de colegi si colege. Intamplarea a facut ca el, venit in Bucuresti pentru sustinerea examinarilor sa se  cazeze o saptamana la unchiul sau, fratele mamei lui, timp in care sa poata avea linistea si acoperisul asigurat deasupra capului pentru a trece cu bine peste incercarile devenirii. Doar ca vecini de blocuri, familia unchiului sau si acea tanara cu stil aparte, aceasta stare de fapt avea sa le fie celor doi, Sorin si Flavia o coincidenta de bun augur pe fondul viitorului ce li s-a asezat amandurora frumos si fericit la inaltimea coborata a picioarelor lor. Dar nu oricum.

Caci de cum o vazuse militarul de cariera pe tanara ispititoare pentru felul sau de a fi, o si remarcase inca de cum pusese piciorul in capitala, pe asfaltul peronului de tren, cand ajunsese din provincie. El nu era asteptat de unchi si de matusa, caci seara fiind matusa pregatea cina, iar unchiul lucra inca schimbul doi, pe cand verii sai erau care incotro prinsi intr-ale tinerilor preocupari de seara.
Dar, pe acelasi peron, un grup in care se remarca de regula tanara pe care si el o notase mental ca fiind o fiinta interesanta astepta sa escorteze cativa tineri spre ceea ce avea sa insemne cel mai probabil o petrecere juvenila. Din franturile discutiilor tineresti de alaturi, Sorin prinsese in zbor cu urechea dreapta auzindu-se rostit bulevardul principal langa care locuinta rudelor sale avea sa-i tina loc de casa pe durata urmatoarelor zile incarcate de presiunea emotiilor privitoare la sustinerea examinarilor acelora ce-i formau un viitor luminos odata cu admiterea la academie. Asa ca, fara a fi vrut sa para interesat de atractia pe care o emana in jur felul in care se comporta tanara pe care el o remarcase, se putea spune ca-i calca pe urme.

Era intr-un fel obosit de drumul cu trenul, iar sa ajunga cat mai repejor la usa rudelor era chiar tot ce-si putea dori mai mult.
Aparitia acelei mironosite pe post de ghid indirect a luat-o de buna seama drept un semn norocos, fapt ce nu l-a mai parasit deloc de atunci, caci intamplarea de atunci i-a tinut mereu impreuna.
De la matusa lui afla ca Flavia Diaconu, adica tipa ce-i starnise privirile si interesul mai ales cand auzise pomenita din gura ei adresa foarte apropiata de locul unde si el trebuia sa ajunga este o adolescenta model, isteata si cu merite deosebite la invatatura, fara a fi tipul tocilarului care nu-si scoate nasul din carti si din lumea cifrelor si cuvintelor din carti nu stie si nici nu poate face un pas fara a se impotmoli. Si ca din ce putea intui auzind muzica ce razbatea din camera fetei, plus din ce aflase  fara sa vrea auzind-o pe mama ei in discutie cu alte vecine, Flavia se ocupa de organizarea unei petreceri la care luau parte prieteni buni cu care si peste an fata se vedea la munte si la mare.

Acum Flavia si Sorin sunt impreuna de dupa acea petrecere la care el a ascultat-o pe matusa lui si pe organizatoarea insasi si a mers, neavand nimic de pierdut. Ci din contra, doar de castigat. O seara frumoasa de care acum isi aduc amandoi cu deosebita placere aminte, mai ales ca se apropie ziua cand vor deveni parinti si nu melancolia, nici nostalgia ci placutul privit inapoi ii poarta pe amandoi la orele serii, pe peronul garii cand el ajunsese, ea venise in grup sa astepte si conduca un grup de prieteni. Si cheful pe seara, unde ajunsese si el, parca nu chiar dintr-o intamplare ce nu a avut nimic de a face cu alte simtaminte, de vreme ce ea, Flavia l-a invitat si pe el, pe strainul ce coborase din trenul din care si ea-si astepta grupul ei…

Ofiter si viitor parinte, sot iubit si norocos cauta alaturi de sotie, indragostita de nou si de disciplina interioara pe care inca din acea seara la petrecere o afisase tanarul venit din provincie in capitala care-l intampina cu intunericul proverbial al unei seri de vara, gata sa-i arate toata gama de surprize pe care urbea i-o pregatise deja. Amandoi cauta sa afle din timp ustensile, hainute si jucarii de bebe si scriu pe net combinatii in care bebe e magic, la fel ca si atunci cand il vor strange in brate.
La combinatia jucarii de bebe, intra pe www.avenitbarza.ro si fac ei ce fac si poposesc cel mai mult pe acest site din care au de unde alege caruciorul cu care bebita lor se va plimba ca sa nu tipe tare, apoi papusi si papusele, mingiute de ce nu si alte cele.
Si in acest decor de vis si amintire, de liniste si bucurie viata merge mai departe si cea mica va umple de armonie si de  viata caminul sotilor Adamache.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s